Pictorul și graficianul Theodor Aman s-a născut la 20 martie 1831, la Câmpulung, județul Argeș, în familia unor negustori craioveni. Încă din timpul copilăriei, pe care și-o petrece la Craiova, dovedește o înclinație pentru desen, iar la numai 12 ani realizează o acuarelă, care avea ca subiect înmormântarea bunicii sale dinspre mamă.
A absolvit Școala Centrală din Craiova și Colegiul Sf. Sava din București, la acesta din urmă fiind elev al lui Constantin Lecca și al lui Carol Wallenstein. Animat de puternice sentimente patriotice, a participat la Revoluția Română de la 1848, alături de Ioan Maiorescu, Eugeniu Carada, Gheorghe Chițu și alții, fiind membru al Clubului revoluționar local cu sediul în clădirea Școlii Centrale din Craiova.
În 1850 a plecat la Paris, unde a lucrat în atelierele pictorilor Michel Martin Drolling și François Picot, fiind puternic influențat de Delacroix și Thomas Conture, conform dicționarului ”Membrii Academiei Române” (2003). În perioada cât a stat la Paris, Theodor Aman a fost preocupat de însușirea tehnicilor de pictură, vizitând totodată numeroase muzee.
Anul 1850 marchează realizarea primului tablou important, situat în sfera sa predilectă de preocupări — compoziția istorică ”Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul”. În 1853 expune pentru prima dată la Salonul de la Paris, anume lucrarea ”Autoportret”. În timpul unei călătorii la Istanbul și în Crimeea face o serie de schițe și se documentează asupra scenelor de luptă. În Crimeea a pictat ”Bătălia de la Alma”, tablou expus la Paris (1855).
A revenit în țară în 1857, stabilindu-se la București și începând să pregătească terenul pentru înființarea unei școli de belle-arte și a unei pinacoteci. Astfel au luat ființă în 1864 primele școli de belle-arte, la București și Iași. Theodor Aman a fost primul profesor de pictură și directorul Școlii de belle-arte din București, funcție pe care a deținut-o până la sfârșitul vieții. De asemenea, i-a fost încredințată și conducerea Pinacotecii, care a luat ființă pe lângă Școala de belle-arte de la București.
În 1865 a organizat prima ”Expoziție a artiștilor în viață”, iar în 1873 a participat la înființarea Societății Amicilor Artelor Frumoase, organizând și o expoziție cu lucrări ale artiștilor români și străini. Cu prilejul celei de-a treia ediții a ”Expoziției artiștilor în viață”, organizată în 1870, avea să se afirme pictorul Nicolae Grigorescu, care a expus 27 de lucrări și care a obținut Medalia Clasa I.
Theodor Aman a pictat mult (aproximativ 3.000 de lucrări). Compozițiile istorice au fost unele dintre genurile sale preferate: ”Eliberarea țiganilor” (1848), ”Proclamarea Unirii” (1861), ”Jurământul pe Constituție al M.S. Domnitorului Carol I” (1863), ”Portretul lui Iancu Văcărescu”, ”Vlad Țepeș și solii”, ”Capul lui Bathory”, ”Bătălia de la Călugăreni”, ”Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul” (1852), ”Bătălia de la Oltenița” (1854), ”Bătălia de la Alma” (1855), ”Hora Unirii la Craiova” (1857), ”Bătălia românilor cu turcii în insula Sf. Gheorghe” (1859), „Bătălia din Codrii Cosminului’ (1861), ”Vlad Țepeș și solii turci” (1861-1864), ”Izgonirea turcilor la Călugăreni” (1872), ”Tudor Vladimirescu” (1874-1876), ”Boierii surprinși la ospăț de trimișii lui Vlad Țepeș” (1885-1887) etc.
Alte lucrări ale sale sunt portrete, autoportrete, peisaje, natură moartă: ”Atelierul pictorului”, ”Hora de peste Olt”, ”Hora de la Aninoasa”, ”Portretul principesei Zoe Brâncoveanu”, ”Portret de femeie”, ”Bal mascat în atelier”, ”Peisaj cu case”, ”Petrecere cu lăutari”, ”Lecția de pian”, ”Pe terasă la Sinaia”, ”În grădină”, ”Stejarul”, peisaje de iarnă, peisaje din Parcul Herăstrău, Portul Constanța ș.a. În domeniul gravurii, de care Theodor Aman s-a ocupat cu preponderență în perioada 1872-1880, creația acestuia a avut o tematică similară cu cea din domeniul picturii.
S-a stins din viață la 19 august 1891 la București, în fața șevaletului, lăsând în urma sa o operă vastă, reprezentativă și totodată deschizătoare de noi drumuri în pictura românească a secolului al XIX-lea, ale cărei elemente se regăsesc, transfigurate și îmbogățite conceptual în creația foștilor săi elevi, între care, la loc de cinste figurează Ion Andreescu și Ștefan Luchian. La 10 septembrie 1991, Academia Română i-a acordat titlul de membru post-mortem.
În 1908 a fost deschis în casa-atelier din București a artistului, Muzeul ”Theodor Aman”, care este unul dintre cele mai vechi muzee memoriale din România și care găzduiește un mare număr de tablouri ale pictorului. O expoziție intitulată ”Theodor Aman — pictor și gravor” a fost vernisată la 24 martie 2011 la Muzeul Național Cotroceni, iar o alta, intitulată ”Misterele picturii lui Theodor Aman”, a fost vernisată la Muzeul ”Theodor Aman” la 23 decembrie 2014.
La sărbătorirea a 150 de ani de la fondarea Școlii Naționale de Arte Frumoase, Poșta Română a pus în circulație, în 2014, o marcă poștală care îl reprezintă pe Theodor Aman. În același context, Banca Națională a României a pus în circulație, tot în 2014, o medalie de argint rotundă, având pe avers gravate portretul lui Theodor Aman, numele pictorului, edificiul Universității Naționale de Artă, iar pe revers — imaginea medaliei realizate pornind de la un proiect al lui Theodor Aman.
