În noaptea nunţii, lordul cel bătrân şi mireasa cea tânără. După obiceiurile timpurilor moderne, mireasa nu mai era neprihănită.
Lordul, foarte cavaler, se duse în baie, se crestă cu briciul la un deget şi scutură câteva picături de sânge pe cearceaf.
– Onoarea ta a fost salvată!
A doua seară, lordul, cu toată bunăvoinţa, nu mai putu să-şi exercite drepturile conjugale. Tânăra soţie îi veni în ajutor: îşi suflă nasul şi se şterse pe cearceaf.
– Onoarea ta a fost salvată!