Crăciunul pe stil vechi este sărbătorit în țara noastră în comunitățile de ruși, ucraineni și sârbi. Astfel, pentru rușii lipoveni care trăiesc în județul Suceava, în comunități din Climăuți, comuna Mușenița, Lipoveni, comuna Mitocu Dragomirnei, Manolea, comuna Forăști, în municipiile Suceava, Fălticeni, Rădăuți și în orașul Gura Humorului, dar și pentru cei care s-au stabilit în Dobrogea sărbătorile de iarnă încep pe 7 ianuarie, când are loc Crăciunul, sărbătoare Nașterii Domnului.
Foto: (c) PAUL BUCIUTA / AGERPRES ARHIVA
Masa de Crăciun a rușilor lipoveni include bucate specifice cum ar fi haladet (o piftie specială, care se servește cu hrean), lapșa (tăiței fierți în supă de pasăre), sărmăluțe în foi de viță de vie sau varză. Nu lipsește peștele, care se regăsește preparat în ciorba de perișoare sau chifteluțe. La desert se servesc cozonac cu nucă, colțunași cu brânză (vareniki) și alte specialități rusești. Imediat după masă încep să apară și colindătorii, care cântă în casă, în fața icoanei. Singurul colind este o cântare bisericească, „Hristos Rajdaetsea”. Colindul începe de la preotul satului și continuă la restul gospodăriilor.
Pentru ucrainenii din Maramureș, sărbătorirea Nașterii Mântuitorului se face potrivit obiceiurilor moștenite de generații. În Ajunul Crăciunului se mănâncă de post, dar tradiția cere ca pe masă să fie așezate nouă feluri de mâncare, aceasta simbolizează bogăția de peste an. Cea mai importantă mâncare este „hrebleanca”, o mâncare făcută din ciuperci gătite cu zeamă de varză. De asemenea, nu poate lipsi de pe masă grâul fiert, simbol al roadelor bogate, sau peștele. Un obicei aparte este acela că picioarele mesei sunt legate cu un lanț, iar aceasta rămâne așa până la Bobotează, pentru ca binele să rămână în casă.
În seara de Ajun, după apusul soarelui și până înainte de miezul nopții, sunt așteptați copiii la colindat. La ora 12,00 noaptea se merge la biserică, la snocne, cum se numește slujba de la miezul nopții. După slujbă, în biserică se colindă, iar din repertoriu nu lipsește cea mai veche și mai lungă colindă, care conține 17 strofe. Dimineața, în ziua de Crăciun, toată lumea merge din nou la biserică, unde un grup de tineri vin cu Viflaimul.
Sârbii pe lângă bucatele speciale pe care le pregătesc cu acest prilej aprind la miezul nopții de ajun banjak-ul (o creangă de stejar), pentru că arzând, acesta aduce în viața lor: bunăstare, fericire și noroc. Până la miezul nopții, se mănâncă doar mâncăruri de post, iar sub fețele de masă se pun, conform tradiției: bani și fân, acestea urmând să fie scoase doar la Boboteaza (19 ianuarie). Atunci fânul va fi dat animalelor din gospodărie.
Crăciunul pe stil vechi îl sărbătoresc și românii care fac parte din Biserica Ortodoxă de Stil Vechi, stilistă, cum este denumită popular (nerecunoscută canonic de nici o biserică ortodoxă). Pentru aceștia sărbătoarea Nașterii Domnului se face potrivit cu tradițiile locului, cea mai mare parte dintre ei aflându-se în Moldova.
Nașterea Mântuitorului este sărbătorită și de basarabeni tot pe 7 ianuarie, cele două mitropolii care activează pe teritoriul Republicii Moldova, Mitropolia Basarabiei ce aparține canonic de Patriarhia Română și Mitropolia Moldovei care aparține Patriarhiei Ruse, fiind pe stil vechi. În Basarabia există obiceiul ca Ajunul Crăciunului să fie așteptat cu pâine. Gospodinele coc din aluat „crăciunelul”, un colac mic în forma cifrei opt, dar și „ajunelul”, care nu completează optul, adică doar vestește apropierea, ajunul Nașterii Domnului. Acești doi colaci se agață, împreună cu flori de busuioc, la icoană și se țin până la Sf. Gheorghe, când se scot și se dau la animale ca să la păzească de rele.
