Acasa   ·   Echipa ZiuaVeche.ro   ·   Contact   
Ziuaveche.ro pe Facebook  Ziuaveche.ro pe Twitter  RSS - Ziuaveche.ro  Abonare Newsletter - Ziuaveche.ro
Donald Trump va trimite astronauții pe Lună și pe Marte | Ce generali a făcut şi avansat Iohannis de 1 Decembrie 2017 | Primul transplant de creier | Google Maps primeşte o interfaţă nouă | Un tablou de Leonardo da Vinci, vândut cu peste 450 milioane de dolari

100 de ani de la bătălia de la Mărășești: „Pe aici nu se trece!”

Scris de :     2017-08-06 14:00

Din întreaga istorie românească a primului război mondial, victoriile de la Mărăşti şi Mărăşeşti din vara lui 1917 sunt invocate cel mai des.

După ofensiva de la Mărăşti de la jumătatea lui iulie, pe 6 august forţele româno-ruse resping un puternic atac al trupelor germane şi austro-ungare la Mărăşeşti. În zilele următoare, pe Valea Oituzului, soldaţii inamici reuşesc un mic avans, dar pe ansamblu, armata română a rezistat cu o îndârjire impresionantă. Puterile Centrale nu au reuşit să spargă frontul, aşa cum s-a întâmplat în Ucraina şi Polonia. Statul român, redus la acel moment doar la Moldova, a supravieţuit.

Ofensiva de la Mărăşti din iulie 1917 a făcut parte din ultima operaţiune de amploare a Antantei pe Frontul de Est.

Anglo-francezii, care întâmpinau dificultăţi uriaşe pe Frontul de Vest, cu sute de mii de morţi la Verdun sau Ypres, au cerut Rusiei, principalul combatant din răsăritul Europei, să avanseze în puncte strategice de pe linia imensă de la Marea Baltică la Marea Neagră.

Se încerca astfel slăbirea presiunii germane pe frontul francez. Ofensiva a fost condusă de celebrul general Aleksei Brusilov, considerat o minte strategică excepţională.

Rolul Armatei Române era să blocheze în sudul Moldovei trupele generalului Mackensen, aşa încât ele să nu le poată sprijini pe cele din Galiţia, unde se desfăşurau principalele operaţiuni ale atacului rus.

Evoluţiile din fostul imperiu ţarist vor afecta însă decisiv aceste planuri:

Problema armatei ruse nu era de număr şi capacitatea de a aduce soldaţi pe front, ci de a-i convinge să lupte. Existau comitete revoluționare, considerând că aveau democraţie. Erau unităţi care refuzau să plece la ofensivă”, spune Manuel Stănescu, istoric militar.

În bucata de Românie încă liberă se aflau în vara lui 1917 peste un milion de soldaţi ruşi şi 700.000 de soldaţi români, dintre care circa 400.000 militari combatanţi.

La luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz au participat numai o parte dintre aceştia – 4 divizii româneşti şi 5 ruseşti. Având în vedere desfăşurarea de forţe inamice, sprijinul ţarist era vital. Dar situaţia din Rusia a făcut ca ofensiva de succes de la Mărăşti, de la jumătatea lui iulie, să nu poată continua.

Mărăşti este operaţiunea ofensivă, condusă şi gândită de gen. Averescu, care era comandantul Armatei a II-a, iar Mărăşeşti şi Oituz sunt operaţiuni defensive. Pentru că germanii au contra-atacat după operaţiunea de la Mărăşti”, explică Manuel Stănescu.

Marea bătălie de la Mărăşeşti a fost replica generalului August von Mackensen în faţa ofensivei trupelor româno-ruse, cu două săptămâni înainte, la Mărăşti. Von Mackensen a hotărât înaintarea pe două direcţii, una spre nord pe Valea Siretului, şi alta, de la Vest la Est, pe Valea Oituzului.

Asaltul german a debutat la 6 august, pe neaşteptate, contra Regimentului 32 Infanterie care se afla într-un moment de repaus. Surprinşi în cămăşi, lângă apa Siretului, soldaţii români s-au apărat cu sălbăticie, cu baionetele. Episodul, devenit legendar, poartă numele de bătălia cămăşilor albe.

În cele 31 de zile de lupte la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, au avut loc mai mult de 60 de atacuri ale taberelor combatante. Ciocnirile cele mai violente s-au înregistrat pe 19 august.

„Au fost lupte teribile. 3-4 săptămâni în care mor 16-17.000 de români, 17.000 de ruşi şi cam tot atâţia germani şi austro-ungari. E un carnagiu, au fost lupte extrem de dure. Sunt cam singurele bătălii în care Antanta a reuşit să reziste şi chiar să câştige aceste bătălii. În rest, Puterile Centrale câştigau teren”, mai spune istoricul militar Manuel Stănescu.

Rezistenţa trupelor aliate din sudul Moldovei este cu atât mai remarcabilă cu cât coordonarea operaţiunilor revenea unor militari cu opinii foarte diferite despre ceea ce era de făcut.

Comandantul forţelor aliate româno-ruse era generalul Dimitri Şcerbacev, un militar ţarist experimentat. În afara maşinăriei de război germane, el se confrunta cu indisciplina din rândul propriilor soldaţi, afectaţi de valul revoluţionar ce venea dinspre Sankt-Petersburg.

Dimitri Şcerbacev lucra cu şeful Cartierului General românesc, generalul Constantin Prezan. Partea leului în desfăşurarea operaţiunilor în teren i-a revenit generalului Alexandru Averescu. Deşi nu avea o funcţie foarte înaltă, şeful Misiunii Militare Franceze, generalul Henri Berthelot, exercita o puternică influenţă asupra tuturor.

Oameni educaţi, discutau şi schimbau corespondenţă exclusiv în franceză. În franceză aveau loc şi controversele, deseori în prezenţa regelui Ferdinand. Era de notorietate că generalul Constantin Prezan, şeful Cartierului General, avea dispute frecvente cu generalul Averescu, comandantul armatei a II-a. Se antipatizau şi aveau stiluri diferite de a gândi operaţiunile.

Disensiunile au devenit la un moment dat foarte periculoase. După ofensiva victorioasă de la Mărăşti, Cartierul General a oprit înaintarea. Din cauza înfrângerii trupelor ţariste în nord-vest, în Galiţia, trupele româno-ruse din sudul Moldovei nu şi-au mai permis să avanseze. Soldaţii care înaintau rapid, lipsiţi de sprijin, riscau să fie încercuţi şi masacraţi.

Prezan a vrut în acest fel să conserve puţin, ca trupele să nu ajungă prea departe. Averescu nu a fost de acord, el a înaintat. El a spus că acum când avem acest avantaj trebuie să înaintăm cât putem de mult. Averescu şi-a asumat această înaintare. A fost un scandal teribil. A intervenit şi generalul Berthelot. În cele din urmă ofensiva a fost oprită prin contraofensiva germană de la Mărăşeşti”, spune Manuel Stănescu.

Probleme apăreau şi între ofiţerii ţarişti şi cei români. Totuşi, ambele părţi s-au străduit şi au reuşit să facă alianţa ruso-română funcţională. Situaţia s-a degradat din motive independente de voinţa lor. Reuşiseră să stabilizeze frontul în sudul Moldovei, iar în septembrie Mackensen a trimis parte din trupe pe frontul italian.

Dar puciul bolşevic de la Sankt-Petersburg a dus la retragerea Rusiei din război. Consiliul Comisarilor Poporului, condus de Lenin, a semnat armistiţiul cu Puterile Centrale la 5 decembrie 1917. Rămasă singură, România a fost forţată, la rândul ei, să ceară pace.

Preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Mihai Tudose participă duminică, în Vrancea, la Ceremonia comemorativă a Centenarului Bătăliei de la Mărăşeşti, unde vor depune coroane de flori şi vor susţine un discurs. La acest eveniment este aşteptat şi preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, şi alţi oficiali.Guvernul a aprobat în iulie un buget de circa 4,2 milioane euro pentru evenimentele dedicate Centenarului în judeţul Vrancea, însă aproape trei sferturi din sumă a fost destinată unor lucrări de infrastructură.




Alte stiri din: Dezbateri Afisari - 123
Recomandarile Editorilor
Comentarii

Intresting articles
auto moto
wierd stories
Science
vacante