Acasa   ·   Echipa ZiuaVeche.ro   ·   Contact   
Ziuaveche.ro pe Facebook  Ziuaveche.ro pe Twitter  RSS - Ziuaveche.ro  Abonare Newsletter - Ziuaveche.ro
Recomandări pentru reducerea expunerii la radiaţiile electromagnetice | Apple a lansat noile modele iPhone 11 (video) | Numerele de telefon la care poţi suna să-ţi recuperezi maşina ridicată în Bucureşti | Praful radioactiv de la Cernobîl este încă o problemă serioasă | Pentagonul aduce drone militare MQ-9 Reaper în România

Ziuaveche.ro va provoaca sa alegeti: “Cele mai distruse sapte minuni ale Romaniei”

Scris de :     2010-04-07 15:39

Ziuaveche.ro lanseaza campania  “Cele mai distruse sapte minuni ale Romaniei” care are ca scop salvarea cladirilor de patrimoniu din Romania. In materialul de azi, Razvan Savaliuc va propune sa vedeti ce a ajuns Biserica fortificata de la Bunesti, monument aflat pe lista patrimoniului national. Asteptam de la voi, cititorii ziuaveche.ro, pe adresa patrimoniu@ziuaveche.ro, propuneri cu cea mai distrusa “minune” a Romaniei. Cu ajutorul vostru, al textelor si fotografiilor pe care le veti trimite spre publicare, campania va dura pana pe 30 aprilie. Noi vom strange propunerile voastre si le vom atasa unui memoriu pe care il vom inainta Ministerului Culturii si vom urmari pas cu pas ce fac autoritatile pentru a proteja patrimoniul aflat pe cale de dispartie, sesizat de voi. Pe baza voturilor voastre vom alcatui un top cu “Cele mai distruse sapte minuni ale Romaniei”.

Minuni ale istoriei nationale – unele pe care UNESCO le-a inscris in patrimoniul mondial – sunt complet abandonate de autoritatile romane, desi ele au un urias potential turistic si pot, cu investii minime, sa devina o sursa de castig pentru locuitorii din zona lor.

Un exemplu elocvent il constituie bisericile fortificate sasesti si cetatile taranesti din Brasov si Mures, lasate in paragina, pentru care nici macar drumuri nu s-au construit. De zeci de ani, aceste monumente – Viscri, Bunesti, Saschiz, Rupea s.a.m.d. – sunt mai mult inchise decat deschise, nu au indicatoare si drumuri corespunzatoare de acces. Despre toalete nici vorba. Multe din aceste monumente sunt napadite de gunoaie. Totul sufera din cauza unui cerc vicios. Primariile locale nu gasesc niciodata resurse pentru renovarea lor, statul prin Ministerul Culturii nu se preocupa indeajuns si nu aloca de la buget resursele necesare, si toata lumea asteapta pleasca fondurilor europene, pentru care programele treneaza de ani si ani de zile.

Cetatea fortificata de la Bunesti

Pe drumul dintre Brasov si Sighisoara, in nordul judetului Brasov (bazinul hidrografic Tarnava Mare),  la nici 300 de metri de soseaua nationala care leaga cele doua mari orase, se afla biserica fortificata saseasca Bunesti (Bodendorf). Situata in satul cu acelasi nume, un sat saracacios, ca multe altele din Ardeal, biserica a fost construita undeva in jurul anului 1365, in stil romanic cu accente gotice. De Paste, venind de la Sighisoara, am decis sa o vizitez impreuna cu niste prieteni. Niciun chip sa intru, totul era incuiat, inclusiv poarta scolii primare din Bunesti, care permite accesul in biserica. Niciun indicator, nicio placa cu denumirea monumentului, afara de o tablita minuscula batuta intr-un zid care reprezenta steagul Uniunii Europene, sub care scria “Culture 2000” – probabil ultimul an cand Bunestiul a mai vazut un sfant european. Cand eram gata sa renuntam, ne-a salvat un tiganus din sat, pe nume Iulian, care ne-a “ginit” ca suntem turisti si ne-a indrumat de unde sa luam cheile bisericii. De la un sas din apropiere. Omul m-a studiat din cap pana in picioare si pentru ca i-am inspirat incredere mi-a dat trei chei mari din fier avertizandu-ma sa nu ma aventurez prin anumite locuri din lemnarie putreda ca sa nu patim ceva rau. O reala placere sa mai intalnesti oameni deschisi, care pot acorda atata incredere unor necunoscuti. N-am reusit sa descui poarta laterala cu una dintre chei, era prea veche si nu-i stiam spilul, dar pustiulica Iulian a gasit iarasi solutia salvatoare. Le avea cu turistii, stia tot ce vor, chit ca daca il intrebai ceva despre istoria locului, se vedea ca a chiulit de la scoala. Iulica ne-a strecurat printr-un loc dosnic  in care se putea sari lesne gardul scolii. Am traversat terenul de sport (ce ciudat ca un monument sa fie amplasat in curtea unei scoli!) si am ajuns la poarta principala. De data asta cheia a functionat. Am dat usa de-o parte si am pasit peste maldare de gunoaie. Biserica fortificata este o minunatie. Inca arata uimitor de bine, chiar daca zidurile, mai ales cele de la turnul cu ceas erau pretutindeni crapate. Inconjurata de iarba si apoi de un zid circular acoperit cu tigla, si prevazut cu creneluri pentru folosirea armelor de aparare, monumentul abandonat transmitea incarcatura vremurilor sale de glorie, cand satenii se refugiau aici la sosirea cotropitorilor.

{gallery}gallery/04/biserica{/gallery}

Oase de om si mizerie cat cuprinde

Am descuiat biserica. Cata simplitate, cata frumusete, conservata atat de bine dupa atatea veacuri. E drept ca biserica a cunoscut o serie de renovari, in 1519, 1680. 1775, 1815, 1856 si 1950. Doar la biserica fortificata din Viscri, aflata la 7 km departare, am mai vazut, in urma cu noua ani o asemenea arhitectura. Balcoane din lemn sculptat si pictat  atarna ca batute in cuie pe peretii din zidarie, vopsiti in alb. Aici stateau sasii cand veneau la ruga, ierarhizati probabil pe nivele, functie de rangul lor. Ce mesteri tamplari erau odinioara, de-au facut ca balcoanele sa reziste atata vreme pe ziduri. Pasarile care zburau prinauntru, si care au gainatat mare parte din banci erau singurele fiinte care animau lacasul. Pe treptele altarului, deasupra caruia vegheaza Domnul Isus batut pe cruce, se afla un craniu spart de om si mai multe oase. Bucati de teracota sparte la tot pasul, praf cat cuprinde, resturi din obiectele bisericii si un morman de scanduri de brad in mijloc. Un loc sfant, incredibil de bine pastrat dupa atati ani, dar complet abandonat. Pozele facute de mine, cred ca pot vorbi mai bine decat mine.

Cata absurditate! Daca occidentali ar avea un asemenea loc, l-ar fi exploatat la maximum si tot satul ar trai decent din turism. Gandul m-a dus la o stanca de pe un cot al Rinului, din Germania, unde am ajuns de doua ori in viata – Stanca Lorelei. Toata Europa stie de ea, desi locul nu are nimic iesit din comun. E o stanca care se ridica la 125 de metri deasupra Rinului, pe care se afla un restaurant obisnuit si o statuie reprezentand o fata. Legenda spune ca fata canta atat de frumos incat navigatorii de pe Rin se uitau in sus catre ea si naufragiau izbindu-se de stancile de la acel cot involburat al raului. O legenda cat se poate de banala, fara niciun sambure de adevar, dar mai toti turistii din Germania trag la stanca semnalizata cu indicatoare vizibile de la zeci de kilometri distanta. Deh… alti stiu sa faca bani din orice, noi avem niste minunatii si le lasam de izbeliste. Nu suntem in stare sa cream conditii pentru atragerea turistilor.

Am parasit locul cu parare de rau pentru cate s-ar fi putut face aici, si nu intereseaza pe cine ar trebui. Nu m-am sfiit sa i-o spun nici omului care mi-a dat cheile si caruia ii multumesc din nou pentru incredere. Si el deplange situatia, dar spera ca lucrurile se vor schimba in bine. Cei din sat, care se itesc la porti ori de cate ori un turist apare pe ulite, nu-si ascund nici ei regretul ca autoritatile au abandonat monumentul si, prin el, si pe ei indirect. Ar fi putut incropi cate o pensiune, mai ales ca unii ar avea ceva posibilitati prin rudele de afara, stabilite in special in Germania dupa exodul sasilor din anii ’80 – inceputul anilor ’90. Dar daca monumetul e mai tot timpul inchis…  Culmea e ca in multe cataloage si publicatii turistice din zona, biserica fortificata din Bunesti, ca multe alte asemenea locuri istorice, este pusa la loc de cinste. Peste tot e mentionata pentru valoarea sa incontestabila, pentru dobandirea de la UNESCO a statutului de monument de patrimoniu mondial. Statul roman, desi se lauda prin brosuri cu existenta unor asemenea zone, nu face nimic concret. Ministerul Culturii, abia la finele lui 2009 a avizat un plan pentru biserica, cu recomandari de consolidare. Pentru cine va veni cu banii. Poate ca intr-o zi se va misca ceva, daca vor veni cei de afara sa ne finanteze si biserica nu se va prabusi intre timp.




Alte stiri din: Dezbateri Afisari - 40
Recomandarile Editorilor
Comentarii

Intresting articles
auto moto
wierd stories
Science
vacante