Acasa   ·   Echipa ZiuaVeche.ro   ·   Contact   
Ziuaveche.ro pe Facebook  Ziuaveche.ro pe Twitter  RSS - Ziuaveche.ro  Abonare Newsletter - Ziuaveche.ro
Bolile românilor și criza din spitale | Cu ce riscuri se confruntă omenirea (raport oficial) | China a ajuns pe partea întunecată a Lunii (VIDEO) | Horoscop 2019. Bani, sănătate, dragoste, carieră | Incident între un avion militar rus şi unul american deasupra Mării Negre (video)

Gaza şi Cisiordania, viitor stat palestinian (documentar)

Scris de : Stan PETRESCU     2013-03-11 13:24

După încheerea dominaţiei Imperiului Otoman şi după Primul Război Mondial, Palestina trece sub mandat britanic, în iulie 1922. Entitatea juridică dispare odată cu naşterea statului Israel. Palestina încetează să mai existe ca stat, de atunci apărând şi „problema palestiniană”. Poporul palestinian intră într-un lung exil, în timp ce, exilul  poporului evreu i-a sfârşit.

Gaza este o fâşie de pământ rectangular cu un climat semi-arid, fără resurse miniere, unde locuiesc aproape 1,3 milioane de palestinieni. Fertilitatea este una dintre cele mai crescute din lume: 7-8 copii pe cap de femeie. Economia, este înainte de toate, predominant agricolă, dar depinde foarte mult de de economia israeliană, mâna de lucru palestiniană este deplasată în fiecare zi în Israel, unde este angajată în construcţii şi servicii. Frontierele externe din Gaza sunt controlate de către Israel iar teritoriul este neregulat. Aceasta permite mai multe ieşiri, deci mai multă forţă de muncă poate fi plasată în diferite locuri, deci mai multe intrări şi ieşiri pentru forţa de muncă palestiniană.

Gaza, oraş antic, cunoscut încă din anii 1500 î.Hr., a fost un important centru urban filistinian. A fost cucerit de Alexandru cel Mare, în urma unui lung asediu, după care a fost distrus în cursul războaielor civile din Iudeea. Este reconstruit de arabi, în 632. Este pentru mai mulţi ani ţinta   cruciaţilor (sec. XII şi XIII), apoi, în secolul al XVI-lea, reprezintă miză în conflictul apărut între turci şi mameluci.

Francezii sub Napoleon Bonaparte, în cursul expediţiei din Egipt,  cuceresc oraşul Gaza (1799). În anul 1948, Gaza şi teritoriul strâmt paralel cu faţa apuseană orientată către litoralul Mării Mediterane, cunoscut sub denumirea de „Fâşia Gaza”, a fost destinat, de către Organizaţia Naţiunilor Unite, pentru a forma un stat arab independent.

Din noiembrie 1956 până în martie 1957 a fost ocupat de trupele israeliene, care au cedat locul forţelor ONU de menţinere a păcii, apoi a fost pus sub controlul autorităţilor egipteane. În urma Războiului de Şase zile ( anul 1967), teritoriul Gaza a intrat sub controlul statului israelian, care l-a folosit  pentru implantarea de colonii evreieşti. Colonizarea Fâşiei Gaza a generat, după cum era de aşteptat, în anul 1987, conflicte între palestinieni şi evrei. Aşa s-a născut Intifada, revolta populaţiei palestiniene, contra ocupaţiei israeliene, în opt tabere din Fâşia Gaza,  unde fuseseră instalate tabere cu mii de refugiaţi.

Acordurile de la Washington, semnate în septembrie 1993 de Israel şi Organizaţia de Eliberare a Palestinei, care prevedeau autonomia teritoriilor ocupate, au intrat în vigoare în Fâşia Gaza în mai 1994. Începând din anul 2000, teritoriul Gaza a cunoscut un nou val de confruntări violente cu Israelul. Knessetul s-a pronunţat, printr-o hotărâre, în anul 2004, pentru evacuarea coloniştilor din teritoriile ocupate, acţiune care, în ciuda pretestelor coloniştilor evrei,  s-a încheiat în anul 2005.

După ce a fost pus sub controlul civil şi militar al Autorităţii Palestiniene, ca urmare a acordurilor cu Israelul, de la Ierihon şi Gaza încheiate în 1994, oraşul este, din anul 2007, cea mai importantă localitate aflată sub controlul Hamas. Gaza, în prezent, rămâne o fâşie de pământ cu o lăţime cuprinsă între 8 la 12 km. şi lungă de 40 de km. Cu o suprafaţă, însumând 360 km. patraţi., fâşia este un teren agricol cu deschidere la Marea Mediterană, unde trăiesc în jur de 7000 de colonişti evrei (expulzaţi în anul 2005) şi 1,3 milioane de palestinieni, majoritatea dintre ei având statut de refugiaţi. Aproape jumătate dintre ei au mai puţin de 20 de ani. Populaţia a beneficiat de cea mai mare rată de şcolarizare datorită Agenţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţii Palestinieni – UNRWA, dar cu o rată a şomajului extrem de ridicată. Frontierele externe ale fâşiei Gaza, împrejmuite cu un gard de sârmă ghimpată electric, sunt controlate de autorităţile palestiniene,

Teritoriul Fâşei Gaza a fost locuit de peste 7.000 de colonişti evrei, armata israeliană asigurându-le paza şi securitatea în cele peste 21 de colonii. Guvernul Sharon a decis să desfiinţeze aceste colonii, în baza unei hotărâri votată de Knesset în octombrie 2004.

Cisiordania: Acest teritoriu se întinde pe o suprafaţă de 5.800 de km².  Acest teritoriu permite desfăşurarea unor activităţi legate de agricultură, industrie şi servicii. Cisiordania tece sub control israelian după Războiul de Şase Zile, care a avut loc în iunie 1967. După acest eveniment au fost create peste 141 de colonii pentru populaţia evreiască (iunie 2001). În Cisiordania trăiesc peste 2,5 milioane de palestinieni şi peste 236.000 de colonişti evrei. Prin Acordul de la Oslo, care prevedea restituirea teritoriilor Autorităţii Naţionale Palestiniene, autoritate înfiinţată pe baza acelui Acord, şi împărţit în trei zone cu statut diferit. Acest decupaj, însă, nu numai că nu a funcţionat niciodată, dar în vest, de-a lungul „Liniei Verzi”, care reprezintă frontiera între Cisioardania şi Statul Israel s-a construit un zid, vizând separarea fizică a teritoriilor palestinene faţă de Israel.

ONG-ul israelian Betselem estimează că în timpul aceluiaşi proces de la Oslo, Israel a construit 11.200 de locuinţe, care au primit mai mult de 78.500 de colonişti. Pentru Israel Cisiordania îndeplineşte mai multe funcţii: rezervă de mână de lucru arabă; spaţiu pentru primirea noilor imigranţi evrei, şi o o fâşie de 40 de kilometrii lăţime, în mijlocul Iudeii şi Samariei, pe care din punct de vedere strategic, statul evreu nu este dispus să o apere.

Un zid de securitate

Fără îndoială că acest parapet, zid, obstacol etc., reprezintă un cordon de securitate. Dacă privim harta terenului vom localiza cu uşurinţă această barieră şi vom înţelege intenţiile adevărate ale israelienilor, intenţii care au stat la baza trasării acestui cordon de securitate. Militarii evrei au constatat, după ce a devenit operaţională bariera, că nici un terorist n-a putut să folosească Fâşia Gaza, ca bază de plecare pentru efectuarea de atacuri suicidare, pentru că anvelopa exterioară a zidului de apărare este controlată de către armata israeliană. Bariera construită la vest de Cisioardania trebuie să aibă o funcţie identică: să împiedice orice încercare de infiltrare teroristă către teritoriile Israelului.

Motivul principal al acestei construcţii îl constituie interzicerea accesului luptătorilor Hamas spre Fâşia Gaza, unde se puneau la cale acţiuni teroriste suicidare. Întregul cordon de securitate este controlat de către armata israeliană. Aşadar, principala funcţie a zidului de securitate este aceea de a împiedica infiltrările teroriştilor către teritoriile israeliene.

Knessetul aprobă, în iunie 2002, un proiect, conceput  de precedentul guvern laburist şi votează bugetul pentru construcţia unui asemenea zid de secuirtate. Raţiunea pentru care evreii au construit un asemenea zid de securitate este aceea de a asigura, în primul rând, securitatea fizică a cetăţenilor israelieni.

Palestinienii au un alt punct de vedere şi anume acela că actuala barieră de securitate, al cărei cost este de circa un milion de euro pe kilometru linear, este, de fapt, prefigurarea viitoarelor frontiere la adăpostul cărora să continue colonizarea teritoriului cu colonişti evrei şi stoparea libertăţii de mişcare a palestinienilor. Terminarea proiectului s-ar putea încheia pe o sumă de circa un miliard de dolari. Întreg ansamblu are o deschidere la sol de circa 50 de metri lăţime, fâşia luată din teritoriul părţii palestiniene, este însosţită de un şanţ de protecţie, acesta fiind urmărit, în acelaşi timp, de un drum de patrulare iar pe centrul fâşiei a fost construită o barieră termosensibilă şi, însfârşit, s-a amenajat şi o fâşie de nisip, aidoma frontierelor terestre, pentru a se imprima, cu uşurinţă, urmele acelora care o trec ilegal. Pe anumite porţiuni, bariera de securitate ia forma unui zid  de beton, de aproape 8 m înălţime, în scopul prevenirii acţiunilor trăgătorilor înzestraţi cu arme cu lunetă. La final, bariera de securitate urmează să întărească apărarea din spatele marilor colonii evreieşti (Ariel şi Emmanuel), plasate foarte adânc în Cisiordania. Deocamdată, construcţia a fost suspendată ca urmare opoziţei SUA. Analiştii estimează că dacă întregul ansamblul al zidului va fi realizat, circa 11,6 % din teritoriul Cisiordaniei va trece de partea Israelului, împreună cu 80% din coloniştii care se găsec acolo.

Trei porţiuni ale „zidului de securitate” au fost construite în nord la est şi sud de Ierusalim, cuprinzând segmente de câte 50 de kilometri de gard electric cu sârmă ghimpată, de drumuri militare care separă Ierusalimul de Ramallah la nord, de Bethleen la sud, de  Abou Dis la est. Când zidul va fi realizat, el va izola cam 200.000 de palestinieni care trăiesc în Ierusalimul de Est, de ţara din spatelel lor, Cisiordania. Este vorba de protejarea oficială a Ierusalimului împotriva atacurilor teroriste. Palestinienii cred că un zid de separare, odată construit, între Ierusalim şi Cisiordania, va face imposibilă desemnarea Ierusalimului de Est drept capitală a viitorului stat palestinian.

La originile construcţiei acestei îndiguiri stau terorismul, pe de o parte, şi incapacitatea de a găsi o soluţie politică, pe de altă parte. Construcţia acestui coridor de securitate este criticată, pe de o parte, de juriştii religioşi evrei (dreapta religioasă), pentru că o asemenea îngrădire prefigurează frontierele statului palestinian şi riscă să le lase mai mult pământ decât ar fi în măsură palestinienii să pretindă şi, pe de altă parte,  de către mişcările pacifiste cum ar fi: „Pacea acum”, care estimează că ridicarea unei asemenea bariere va face să dispară toate şansele de negociere de pace. Se poate, de asemenea, gândi şi contrariul; bariera este o măsură de autoapărare care vizează apărarea contra terorismului din afară, pentru că cei care vorbesc despre pace nu  iau ostateci.

Din volumul, „Călătorii geopolitice. Lumea văzută de la București”, Editura Militară, 2010, autor Stan Petrescu.




Alte stiri din: Dosare Ultrasecrete Afisari - 2,070
Recomandarile Editorilor
Comentarii

Intresting articles
auto moto
wierd stories
Science
vacante