Acasa   ·   Echipa ZiuaVeche.ro   ·   Contact   
Ziuaveche.ro pe Facebook  Ziuaveche.ro pe Twitter  RSS - Ziuaveche.ro  Abonare Newsletter - Ziuaveche.ro
Praful radioactiv de la Cernobîl este încă o problemă serioasă | Pentagonul aduce drone militare MQ-9 Reaper în România | Raport oficial: Încălzirea globală va devasta omenirea până în 2050 | Ce decizii s-au luat la Adunarea generală a Fundației Colegiului Național de Apărare | Marea familie FRFK

Gabriela Ioniţă în dialog cu Ion Petrescu despre: Efectele alegerilor parlamentare din Rusia

Scris de :     2011-12-05 15:05

Interlocutoarea mea a absolvit SNSPA, cu nota maximă la licenţa având drept temă Avatarurile Eurasiatismului în contextul noii ordini mondiale. S-a specializat în analize focalizate pe evoluţiile geopolitice din Federaţia Rusă şi Comunitatea Statelor Independente. A reuşit realizarea unor interviuri cu personalităţi precum  ex-prim-ministrul rus Mihail Kasianov – cu prilejul Summitului NATO la București -, apoi cu renumitul economist Vladislav Inozemtsev, Robert Amsterdam, avocatul ex-magnatului Mikhail Khodorkovsky, fondatorul geopoliticii moderne a Rusiei și promotor activ al doctrinei Eurasiatice, Alexandr Dugin, reputatul scriitor și analist german William Engdahl şi – perla publicistică de pe coroana junei analiste – cu trimisul special al președintelui Dmitri Medvedev, la negocierile vizând  scutul american anti-rachetă și ambasador al Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin.

Gabriela Ioniţă publică analizele sale în Eurasia Review, din Londra şi Oriental Journal, din Moscova

Gabriela Ioniţă publică periodic analizele sale în Cadran Politic, Eurasia Review, din Londra şi  Oriental Journal, din Moscova. Probabil că, în momentul de faţă, este unul dintre cei mai avizaţi comentatori ai efectelor rezultatelor alegerilor parlamentare din Rusia. Motiv pentru care a şi fost invitată să răspundă la întrebări axate pe noul raport de forţe politice, instituit în viitorul for legislativ, de la Moscova. 

Tehnologia a schimbat radical paradigma de comunicare 

 Ion Petrescu: Ce rol a avut Internetul – la care a apelat mai mult opoziţia – în influenţarea votului final al alegătorilor ruşi, la alegerile din 4 decembrie? 

Gabriela Ioniţă: – Aș zice că lucrurile stau oarecum diferit. Nu cred că putem spune că opoziția e mai interesată de propaganda online. Încă de la venirea la Kremlin a lui Dmitri Medvedev lucrurile s-au schimbat radical. Și nu doar pentru că președintele în exercițiu e un împătimit al Internetului și a celor mai noi gadget-uri în domeniu. Utilizatorii de Internet, în Rusia, cumulează 42% din totalul populației. În fapt, dacă la multe capitole infrastructura Rusiei e un dezastru, lucrurile stau foarte bine când vorbim de accesul la Internet. Este însă explicabil, dacă avem în vedere că majoritatea populației (peste 105 milioane, din totalul de 143 – conform RosStat) se află concentrată în centre urbane mari și medii. Sunt cifre de care autoritățile nu aveau cum să nu țină cont. Desele întâlniri dintre Medvedev și suporterii din blogosferă, blogul personal și conturile președintelui rus cu update zilnic pe majoritatea platformelor de socializare online (naționale – Mail.ru și VKontakt, dar și globale – Facebook) spun de la sine despre rolul pe care Kremlinul, secondat îndeaproape de Casa Albă moscovită, îl acordă acestui tip de comunicare și propagandă. Desigur, e în firea lucrurilor ca media – cu predilecție cea occidentală – să acorde un mai mare interes pentru acțiunile opoziției. Însă, cu excepția unor bloguri ultramediatizate (cel mai cunoscut fiind cel al lui Alex Navalny), cred că opoziția rusă (chiar și cea localizată la Londra), încă mai are de recuperat masiv la acest capitol. Revenind la întrebarea dvs., aș concluziona folosind un comentariu de pe un forum de discuție online din Rusia: dacă alegerile s-ar desfășura pe Internet, probabil Rusia Unită abia ar obține cele 7% procente necesare intrării în Dumă. Cum Rusia Unită a obținut 49,5% (conform estimărilor după prelucrarea a 96% din voturi), putem constata un adevăr pe care sociologii nu au încetat niciodată să-l amintească: nimic nu poate înlocui, într-o confruntare electorală, un aparat de partid eficient și contactul direct și nemijlocit cu alegătorii. Internetul este un bun mediu de informare, poate crea curente de opinie, dar nu e decisiv în formarea intenției finale de vot, fără discuția directă a celor implicați în confruntarea electorală cu alegătorii sau măcar cu liderii de opinie – formali sau informali – ai comunităților sociale, profesionale. În fond, vorbim de anumite principii ce țin de zestrea psiho-socială a umanității la nivel global, chiar dacă tehnologia a schimbat radical paradigma de comunicare

Strategii premierului rus au la modul serios de lucru

I.P.: – Care va fi efectul rezultatului alegerilor parlamentare, asupra campaniei electorale pentru funcţia supremă, în Federaţia Rusă? 

G.I.: – În condițiile în care reîntoarcerea lui Vladimir Putin la Kremlin este considerată deja, chiar și la nivel internațional, un lucru clar și sigur, structura Dumei de Stat este importantă dintr-un singur considerent major: deținerea de către o singură formațiune politică a două treimi din totalul demnitarilor putea conduce la schimbări discreționare ale Constituției. Un pericol deja eliminat, în actuala compoziție (Rusia Unită va avea 239 de mandate, iar celelalte 3 partide 212 mandate). Însă, dincolo de câte locuri au obținut cele patru partide în Dumă, un lucru trebuie remarcat: scăderea popularității partidului e îngrijorătoare pentru Vladimir Putin, a cărui imagine a fost și este în continuare emblematică pentru această formațiune politică, în ciuda plasării lui Medvedev pe primul loc al listei electorale. Păstrarea, la limită, a majorității în parlament și scăderea abruptă de aproape 20 de procente, de la 64% la alegerile din 2007, nemaivorbind de faptul că la alegerile regionale de anul trecut Rusia Unită a câștigat detașat, în 76 din cele 83 de regiuni – toate acestea trebuie să fi fost un duș extrem de rece pentru premierul rus. Și impun niște scurte observații: alegerile au fost dublate de un cor de voci care au reclamat sistematice încălcări ale legii (nimic nou, ce-i drept !) – dar dacă au existat cu adevărat astfel de derapaje? Atunci înseamnă că situația reală a partidului e și mai rea de atât. Apoi, Vladimir Putin fusese atenționat că plasarea lui Medvedev în capul listei va aduce mari deservicii partidului și va fi respinsă mai ales de latura conservatoare, nucleul dur al Rusiei Unite, care ar putea să nu se prezinte la vot. Lucru care probabil s-a și întâmplat. Și care îl va determina pe Putin să se mai gândească dacă vrea un tandem cu Medvedev, ca premier, în campania pentru prezidențiale. Și nu în ultimul rând, pentru Putin nu e vorba doar de legitimitatea pe care ți-o dau niște cifre procentuale. Vorbim totuși de cel mai popular politician rus, dar și de una dintre personalitățile politice de top ale ultimului deceniu, la nivel mondial. Faptul că, după anunțarea exit-poll-urilor, Medvedev a vorbit aproape 10 minute, iar Putin s-a limitat doar la formale felicitări și observația că e un rezultat optimal, care reflectă exact situația din țară, eu cred că spune foarte multe. Strategii premierului rus au la modul serios de lucru.

Cetățenii Federației Ruse au obosit de atâta stabilitate

Putin se va mai gândi dacă vrea un tandem cu Medvedev, ca premier, în campania pentru prezidențiale

I.P.: – Cum va simţi cetăţeanul de rând, din Rusia, noul raport de forţe politice, instituit în viitorul parlament?

 

G.I.:Cetățeanul de rând din Rusia, ca de altfel de oriunde în lume, este mai puțin interesat de procentajele algoritmului politic, și este mai degrabă preocupat de măsurile economice, sociale, cu impact imediat asupra modului și nivelului său de trai. Rezultatul actualelor alegeri parlamentare a demonstrat că rușii nu-i iubesc cu mult mai mult pe comuniștii lui Ziuganov sau liberal-democrații lui Jirinovski (socialiștii lui Mironov fiind de fapt cei mai câștigați), decât la alegerile anterioare, dar s-au cam săturat de corupția endemică la toate nivelurile administrației publice, ale justiției, organelor de ordine. Și nu în ultimul rând e un semn că cetățenii Federației Ruse au obosit de atâta stabilitate: aceleași fețe, aceleași idei, aceleași probleme nerezolvate. Sigur, Rusia Unită are capacitatea și pârghiile necesare pentru a face și desface alianțe după bunul plac, chiar dacă actuala majoritate parlamentară fragilă ar putea să-i dea ceva de furcă. E greu, dacă nu imposibil, să exişti și să reziști în peisajul politic de la Moscova, fără acordul Kremlinului. Însă, dincolo de strategii parlamentare, Rusia Unită a primit un semnal că va trebui să se concentreze și pe problemele cetățenilor de rând. Iar asta prioritar. Oricât de atractivă ar fi, pentru urmașii imperiului lui Petru cel Mare, doctrina naționalistă – prezentă, omniprezentă aș zice, în ideologia fiecăruia dintre cele patru partide, ce au obținut procentele de acces în Dumă, scăderea nivelului de trai, datorată crizei economice și gestionării ineficiente a acesteia a dus la acumularea de tensiuni uriașe la nivelul societății. Nu poți invoca la nesfârșit măreția Rusiei, cu ochii spre trecut. E un sentiment frumos, dar acesta nu ține de foame, nu plătește facturi, nu oferă asistență medicală și nu îmbunătățește de la sine climatul de afaceri care să genereze venituri la buget și locuri de muncă. Ignorarea acestor semne ar putea duce, peste câteva luni, nu doar la o primăvară calendaristică obișnuită în Piața Roșie. Lucru pe care, cu siguranță, nimeni nu și-l dorește. 

Este impropriu să ne gândim deja la un „divorț” ruso-american 

I.P.: – Anticipaţi efecte ale acestor alegeri, asupra relaţiilor dintre Moscova şi Washington D.C., sau Moscova şi Beijing? 

G.I.: – După cum bine se știe, Parlamentul rus a reușit, în ultimul deceniu, „performanța” de a confirma că este, în cea mai mare parte, doar o mașină de vot pentru legislația dorită de guvernanți. Iar atâta timp cât majoritatea, în Duma de Stat, a fost deținută de Rusia Unită, rolul parlamentului a fost pur consultativ, iar amendarea posibilelor derapaje, în ecuația guvernării a avut un caracter pur teoretic, inclusiv în deciziile privind politica externă a Federației Ruse. E greu de spus dacă vor exista efecte ale acestor alegeri, în planul relațiilor externe. Dar putem anticipa o înăsprire a dialogului, a discursurilor, deoarece, așa cum menționam anterior, toate cele patru partide din Dumă mizează foarte tare pe doctrina naționalistă, și fiecare dintre ele are fracțiuni ușor extremiste. Vorbim de un Ziuganov și un Jirinovski, care mereu au fost critici la adresa Occidentului. Serghei Mironov – de altfel, câștigătorul informal al acestor alegeri, dacă e să ne amintim că, în momentul în care a fost demis de la cârma Consiliului Federației, mulți analiști i-au prezis sfârșitul carierei politice – este un moderat. Acestora li se va adăuga discursul pragmatic al viitorului președinte, care, chiar și fără a fi în campanie electorală, a demonstrat că poate fi extrem de dur, dacă interesele Rusiei o cer. Beijingul, în general, tace și face. Iar pe acest palier, relațiile vor evolua în continuare pe doi vectori – parteneriat/competiție. În ce privește Washingtonul, să vedem cine va ajunge la Casa Albă. Subscriu la opinia asistentei secretarului general al NATO, Stefanie Babs, care declara recent, pentru presa rusă,  că este impropriu să ne gândim deja la un „divorț” ruso-american. 

Ne place sau nu, presa în mare parte este dependentă de politic

I.P.: – Ce nu scrie presa română despre starea reală din Rusia de azi? 

G.I.: – Cu puține excepții, interesul presei autohtone pentru Rusia se limitează la aspectele senzaționale legate de arhicunoscutul tandem de la Kremlin. Rusia reală nu este doar Rusia lui Putin, sau a lui Medvedev, după caz. Privind panoramic, Rusia e o țară aflată în topul contrastelor și controverselor. Desigur, Rusia lui Putin, cu sclipirea glamour a Moscovei sau a Sankt Petersburgului, cu cel mai mare număr de mașini scumpe și miliardari pe kilometrul pătrat, cu sedii de multinaționale și instituții financiare luxoase, care pot stârni invidia afaceriștilor occidentali, cu rusoaice îmbrăcate după ultimul trend al Parisului, toate acestea sunt o realitate de necontestat. Dar Rusia înseamnă și întinderea uriașă de dincolo de Urali, cu resurse la fel de uriașe, și cu din ce în ce mai multe regiuni în care populația rusă e minoritară. Și unde infrastructura amintește de secolul trecut, populația e îmbătrânită (majoritatea tinerilor migrând spre centrele urbane din zona Rusiei europene), iar sărăcia și lipsa de perspective sunt la ele acasă. Despre asta nu scrie presa din România. Și nici nu cred că există vreun jurnalist care să fi văzut pe viu aceste locuri. Totuși nu m-aș grăbi să blamez presa pentru lipsa de interes. De altfel, discuțiile din cadrul Seminarului realizat de Agenția InfoRusia Percepția Rusiei în media europeană, dar și un studiu similar, realizat de către Centrul pentru Prevenirea Conflictelor și Avertizare Timpurie, au relevat faptul că percepția mass-mediei, din Uniunea Europeană, față de uriașul estic este o oglindă a relațiilor bilaterale, pe care fiecare țară în parte le are cu Rusia. Pentru că, ne place sau nu, presa în mare parte este dependentă de politic. Aici, la Washington, Berlin, Londra sau Paris. În țările unde relațiile cu Moscova sunt bune, și reflectarea Federației Ruse în presă este constantă și în general pozitivă sau criticată moderat. La rândul său și presa din România reflectă relațiile dintre București și Moscova. Sau lipsa lor.




Alte stiri din: Intalnirile ZV Afisari - 846
Recomandarile Editorilor
Comentarii

Intresting articles
auto moto
wierd stories
Science
vacante