Acasa   ·   Echipa ZiuaVeche.ro   ·   Contact   
Ziuaveche.ro pe Facebook  Ziuaveche.ro pe Twitter  RSS - Ziuaveche.ro  Abonare Newsletter - Ziuaveche.ro
Raport oficial: Încălzirea globală va devasta omenirea până în 2050 | Ce decizii s-au luat la Adunarea generală a Fundației Colegiului Național de Apărare | Marea familie FRFK | 5 motive pentru care rujurile mate sunt cele mai indicate pentru plaja | Mediul de afaceri începe să se rarefieze. Tu cu cine faci business?

Întâlnirile Ziua Veche. Generalul Stan Petrescu: „comuniştii şi securitatea au revenit la putere” (II)

Scris de :     2014-07-06 13:54

Continuăm să publicăm un nou episod din interviul cu generalul de brigadă (r) Stan Petrescu, doctor în Ştiinţe militare şi informaţii. Având în vedere ce se întâmplă în apropierea graniţelor României şi a faptului că generalul Petrescu deţine foarte multe informaţii mai puţin cunoscute de marele public despre ce s-a întâmplat în decembrie 1989 în România  vă propunem în al doilea episod să aflaţi amănunte incendiare despre Securitatea lui Ceauşescu şi implicarea armatei în aşa zisă revoluţie şi lovitură de stat care a avut loc în iarna lui 1989 în România.

Există foarte multe lumini şi umbre cu referire la participarea Armatei la evenimentele din Decembrie 1989, precum şi critici severe la instituţia Securitate, legate de maniera cum aceasta două au acţionat;  există păreri cum că cele două instituţii de forţă, pe baza unei competiţii mai vechi de a cucerii întâietate la graţiile şefului statului, au dezlegat baierele răzbunării, trecându-se la atacuri făţişe, arătându-se cu degetul una pe cealaltă, subliniindu-se de unii că Armată ar fi provocat o uriaşă diversiune spre a lua puterea, sau că ambele instituţii au fost dirijate spre o confruntare care să sublimeze într-un război civil, obiectiv urmărit de către marile puteri care au generat evenimentele.

VEZI AICI CINE ESTE GENERALUL STAN PETRESCU

Ziua Veche: Până la urmă există nişte actori de putere „străini” care au declanşat diversiunea şi un război informaţional în tot registrul său, purtat prin zvon public, şiretenie militară, prin mass-media acelui timp care manipula şi incita la violenţă, practic, mase întregi de oameni înfierbântate urmau să se războiască între ele, unele pe motiv de loialitate comunistă altele iubitoare de libertate şi distrugerea vechiului regim?

Generalul Stan Petrescu: Sintetic vorbind, Securitatea în frunte cu Iulian Vlad l-a abandonat rapid pe Ceauşescu, în timp ce Armata a considerat că mai presus  decât puterea dictatorului a fost datoria salvării naţiunii. Sinuciderea generalului Vasile Milea a însemnat o puternică breşă în zidul de apărare al dictaturii ceauşiste, a dat semnalul că Armata va trebui să treacă, de îndată, la salvarea naţiunii, marcând, totodată, încetarea oricăror acţiuni de descurajare a revoltei populare, după care s-a retras în cazărmi împreună cu celelalte forţe ale sistemului apărării, creându-se astfel condiţii favorabile de generalizare, în tot teritoriul naţional, a demonstraţiilor anticomuniste. S-a evitat un război civil şi s-a strigat: „Jos comunismul!; „Jos securitatea!” şi  „Armata e cu noi!”.

Paradoxul zilei de azi: comuniştii şi securitatea au revenit la putere într-o democraţie roş-albastră, iar Armata a ajuns un fel de SRL, păzită de firme specializate de pază.

Televiziunea Română liberă a început şi desăvârşit pe timpul evenimentelor şi după o uriaşă acţiune de manipulare, inducere în eroare şi dezinformare, prin Brateş şi alţii, zvonurile care mai de care mai înfricoşătoare, difuzându-se în tot spaţiul public românesc. După cum ştiţi, dezinformarea are nevoie de un emiţător bine amplificat şi de un spaţiu de difuzare foarte larg, pentru a-şi atinge obiectivele scenariştilor minciunii. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Artizanii dezinformării, domnule Dragomir, au fost toţi acei care l-au instalat la putere pe tovul Iliescu şi pe succesorii monarhiei roşii. Din Securitate, din Armată, din Miliţie, din reţelele de agenţi, reactivate ad-hoc, pentru a-i  sprijini, la vedere, pe pucişti.  Aşa că nu trebuie căutaţi prin alte părţi. Probabil, un ajutor tovărăşesc nepreţuit o fi fost primit de la o ambasadă aşezată strategic pe Şoseaua Pavel Dimitrievici Kiseleff, un pic mai la sud de sediul PSD-ului de azi.

Cea mai mare umilinţă o trăiesc veteranii noştri de război şi luptătorii anticomunişti. Nimeni nu le-a acordat atenţia cuvenită şi nimic nu s-a făcut pentru ca ei să fie scutiţi de suferinţele unei abjecte şi inimaginabile îngenunchieri la care au fost supuşi atunci când au fost trimişi la ghişeele pensionarilor pentru a cere să le fie recalculată pensia, în timp ce revoluţionari impostori, torţionarii comunismului, justiţia comunistă, cadrele din fosta securitate, nomenclaturiştii partidului unic şi-au primit pensiile recalculate împreună cu restanţele din anii trecuţi, toate pensiile lor fiind net superioare celor pe care le primesc militarii noştri astăzi, acei militari rezervişti care, în mod public, au fost făcuţi nesimţiţi de un prim ministru nomenclaturist, cu stagiul militar satisfăcut la batalionul de securitate de la Feteşti-Ialomiţa, numindu-l aici pe inconfundabilul uaserist Boc.

În condiţiile actualei dihonii politice, cu implicaţii directe asupra disoluţiei autorităţii instituţiilor statului, în actuala cădere economică dezastroasă şi în condiţiile unei datorii publice de zeci de miliarde de euro la bănci şi fonduri străine,  România s-ar putea afla pe marginea unei adânci prăpastii de pierdere a statalităţii sale.

Generalul erou Guşă Ştefan, a cărui rusofobie a fost moştenită de la conaţionalii săi şi veteranii care au luptat în Est, a spus pe patul de spital: „Atenţie la Transilvania!”

Marea noastră nenorocire este aceea că laşitatea s-a instalat în rândurile oastei ţării. An de an, oştirii neamului românesc i-au fost erodate mândria, amputată tradiţia de arme, conştiinţa de neam şi ţară, virtuţile, instinctul său statal, simbolurile şi, mai ales, a fost murdărit drapelul de luptă al oştirii prin violarea sa de către atâţia şi atâţia thenardieri ai neamului românesc, mulţii dintre aceştia oferindu-ne, pe felia de pâine a trădării, lecţii de liberalism şi patriotism. Ştabi ai fostului CC al PCR, fii de nomenclaturişti şi neocomunişti, foştii securişti şi nomenclaturiştii militari, călăii fostelor penitenciare, nejudecaţi şi necondamnaţi niciodată, s-au cocoţat rapid şi în secret în fruntea celor trei puteri „separate” ale statului aşa-zis democratic, violând la nesfârşit ţara, acea ţară care cândva a aparţinut românilor mândrii de obârşia lor. Comunismul s-a trezit din adormire, fosta securitate a renăscut în „noile servicii de informaţii „civile”, rămase încă militarizate, servicii care astăzi au depăşit 18.000 de funcţii şi în ierarhia cărora au fost înfiinţate nenumărate funcţii de general, în timp ce armatei  i s-a acordat tot mai puţină atenţie, reducându-i-se efectivele şi fondurile an de an. Este ştiut faptul că încetul cu încetul elitele politice conducătoare ale ciumei roşii au preluat controlul asupra armatei, singura instituţie de forţă menţionată în Constituţie drept garant al democraţiei, care a ajuns din nou controlată în ascuns de SRI.

„Siguranţa naţională“, prin capii ei, a devenit, din nefericire, succesoarea „fostei securităţi“. În numele realizării „siguranţei statului“ şi a pericolului terorist, în România s-a creat o diadă, aparent legală, servicii-justiţie, care, mulţi ani de-a rândul, a permis orice amestec informativ în viaţa privată a cetăţenilor şi, mai grav, construirea de capete de acuzare în funcţie de un interes partizan şi nu de unul dictat de lege. Dacă ar fi fost agreată introducerea ofiţerului cu cercetarea penală la serviciile de informaţii, fosta „secu” era ca şi instalată.

Folosindu-se de cele două „jucărele”, justiţia şi sperietoarea cu teroriştii, decidenţii noştri dragi pot pune în dificultate poziţia oricărui individ incomod din societate. Mai se aruncă pe canale conspirate ceva grăunţe din dosarul cu interceptări pe piaţa media şi circul poate începe la televiziunile lacome de rating. Şi mai ales, în trusturile de presă ai căror patroni au fost dovediţi colaboratori ai securităţii sau colaboratori ai noilor stăpâni.

Fostele şi actualele servicii au reluat meseria lor de inspiraţie comunistă: aceea de a controla şi transformă în ţintă poporul român, de a controla pe cetăţeanul încăpăţânat în opiniile sale, incomod pentru puterea roşie, deoarece acestea sunt neobişnuite cu exigenţele democraţiei.

Nemaivorbind de sutele de grade de general acordate după „bălăcăreala dramatică” din decembrie 1989 unor inşi care nici măcar nu ştiu să salute: sportivi, politicieni, gazetari, primari, miniştri, ospătari, dansatori, sereişti-securişti, scriitori fără operă, fotbalişti, tenismani etc. Mă întreb, unde au fost dragii noştri camarazi atunci când au observat ce abuzuri imense s-au făcut de către mai marii ţării la adresa oştirii, singura în drept să poarte grade militare, nu serviciile „civile” de azi, nedemilitarizate?

Din păcate, Armata este scoasă doar la parade şi la înmormântările unor indivizi care nu au nici în clin nici în mânecă cu viaţa militară. Pentru că politicienii nu trăiesc după reguli ci după instincte, pofte şi ambiţii, fiind mai presus de orice lege.

Amintesc cititorilor noştri că autorul acestor rânduri a fost destituit dintr-o funcţie de înaltă răspundere, de către un ministru al apărării condamnat la doi ani închisoare, pentru că a avut curajul de a spune adevărul, în presă, despre situaţia din Transilvania, cu circa 15 ani în urmă, iar nici unul dintre camarazii activi nu mi-a trimis un semn de încurajare. Mi-au trimis, în schimb, semne de îmbărbătare foştii militari cu care am lucrat la Canalul Dunăre-Marea Neagră şi cu care munceam 12-14 ore zilnic, alţi foşti soldaţi risipiţi prin ţară, subofiţeri, ofiţeri şi maiştri cărora le-am fost coleg, şef şi comandant, adică de la „IONII”  neamului şi nu de la elita militară. De fapt, care elită?

Sunt trist şi revoltat, în acelaşi timp, cum doi politruci, un aşa-zis istoric şi un aşa-zis jurnalist militar, cu „studii militare” făcute la fără frecvenţă, vor să împingă rezerviştii către umilinţă, îndemnând sute şi sute de rezervişti să iasă în stradă ca să cerşească mila politicienilor, în numele unui sindicat militar (ce năzdrăvănie?), năşit în laboratoarele monarhiei roşii. Exact aşa au procedat şi alţi politruci, pe vremuri, trimiţând ostaşii să demonstreze împotriva mareşalului Antonescu. Reţetele se păstrează.

Eu cred că nici un militar cu o românească şi curată conştiinţă nu-şi va murdări uniforma, cerând milă năimiţilor neamului.

Recomand tuturor celor care au purtat odinioară uniforma militară să  meargă la mormintele martirilor noştrii risipiţi prin tot spaţiul românesc  şi să le ceară iertare pentru laşitatea din sufletul lor. Nu ar fi rău, să cerem iertare şi Regelui nostru, pentru laşitatea armatei de a-i fi întors spatele, un Rege a cărui demnitate este mare cât istoria românilor, un Rege care la cumpăna cea mai grea a istoriei a cedat spre a salva alte mii de fiinţe româneşti. De fapt, Majestatea Sa, Mihai I,  vrem nu vrem, rămâne capul oştirii şi un reper moral desăvârşit pentru români.

Întâlnirile Ziua Veche: Generalul Stan Petrescu despre revoluţii şi intervenţia ruşilor în România (I)




Alte stiri din: Intalnirile ZV, rss 1asig Afisari - 1,521
Recomandarile Editorilor
Comentarii

Intresting articles
auto moto
wierd stories
Science
vacante