Acasa   ·   Echipa ZiuaVeche.ro   ·   Contact   
Ziuaveche.ro pe Facebook  Ziuaveche.ro pe Twitter  RSS - Ziuaveche.ro  Abonare Newsletter - Ziuaveche.ro
Ce decizii s-au luat la Adunarea generală a Fundației Colegiului Național de Apărare | Marea familie FRFK | 5 motive pentru care rujurile mate sunt cele mai indicate pentru plaja | Mediul de afaceri începe să se rarefieze. Tu cu cine faci business? | Bolile românilor și criza din spitale

Întâlnirile ZV. Cristian Pătrăşconiu: Iliescu a plâns pe cadavrul comunismului

Scris de : Daniel GEORGE     2014-08-12 18:57

Cristian Pătrăşconiu, aş începe cu un lucru evident pentru prietenii tăi şi pentru cei care te urmăreau cu atenţie. Te-ai retras. De ce ?

Cristian Pătrăşconiu

Nu e o retragere; e mai degraba o prezenta asumat discreta, cit se poate de discreta. Detaliile cu privire la discretia mea din ultimii doi-trei ani nu sint relevante. Sau sint, dar numai pentru mine – asa incit nu are nici un sens sa fie facute publice.

Ce pot insa sa spun, cu toata relaxarea din dotare, e ca ma simt foarte bine asa cum sint si unde sint plasat. Cred ca acum inteleg mai bine multe lucruri, mai clae. Poate ca e si beneficiul pe care ti-l poate oferi faptul de a lua distanta fata de diversele tentatii de a lucra cu proiectii si iluzii.

Ce te-ar putea face să revii în spaţiul public?

Precizind, inca o data, ca nu am plecat de tot, acum nu e nimic in masura sa ma faca sa revin in prima linie. Nici macar Ch. Theron J A propos de Ch Theron, sa stii ca nici Penelope Cruz nu ar fi acum, pentru mine, foarte convigatoare mai ales dupa prostia cu Gaza. Nu ti se pare straniu ca foarte multi dintre pacifistii astia, cind e vorba de solutii realiste, nu militeaza, mai niciodata, pentru dezarmarea teroristilor? In cazul de fata, dezarmarea Hamas. Dar, desigur, asta e o alta discutie – care, cred, merita sa fie purtata.

Revenind, nu, nu am de ce sa revin – ma simt ok asa cum sint acum; e mult mai profitabil sufleteste ceea ce fac acum si nu am de gind, deocamdata, sa incerc sa schimb ceva.

Vreau să ajungem repede la alegerile prezidenţiale din toamnă. Ce crezi că se va întâmpla. Pe cine vezi jucând finala şi cine crezi că are prima şansă să câştige?

Avem pina acolo mai putin de 100 de zile – si, pentru inflatia de prezidentiabili doritori “pe de o anumita parte” a scenei politice (cum ar fi spus Ion Iliescu), asta nu e deloc o veste buna. Ca de altfel si pentru publicul care, activ (prin vot) sau pasiv (prin refuzul de a vota), asteapta altceva decit un candidat stingist hot, impostor, ticalos in nenumarate rinduri, incompetent, dar cu o rezistenta formidabila (un tip de politician „teflon”), cu o retea (ba chiar o retea de retele) in spate realmente redutabila – ma refer aici, deopotriva, la capital uman, la bani, la institutii – si, ca sa nu lungesc formularea prea mult, cu sansele de departe cele mai mari pentru cistigarea competitiei la momentul la care noi doi avem acest dialog. Asadar, cred ca Victor Ponta – el e cel sumar portretizat mai inainte – nu poate, in mod normal, sa rateze finala prezidentialelor din acest an. Adica, turul doi – fiindca vom avea, in mod cert,asa ceva. Rivalul sau cel mai bine plasat, considerabil mai bine plasat decit toti ceilalti potentiali adversari ai lui Ponta, este Klaus Johannis. Cred ca asta va fi finala prezidentiala din aceasta toamna, daca nu cumva, din cine stie ce dulap va iesi la iveala, fie intr-o parte, fie intra-alta, ceva “scheleti” (cum spunea cindva Sorin Oprescu).

Foarte pe scurt: si in afara celor doi competitori principali sint multe lucruri interesante sau care promit sa fie interesante. Vom bifa multe lectii – si sper ca vom si invata din ele – dupa ce aceste alegeri, cruciale pentru Romania in oricare scenariu se vor desfasura ele.De altfel, ma tem ca deja avem, in relatie directa cu prezidentialele din acest an, multe lectii deja predate. Sau pre-date. Sau predate? A propos, stii ca deja circula o replica la ingrijorarea unora sau doar constatarea altora – anume, ca e foarte probabil ca alegerile din acest an sa rupa traditia lui “escu”la presedintia Romaniei. Ea suna asa: probabil ca nu vom avea un nou “escu”, dar cine va fi, va fi ajutat mult de Blatulescu. Sper sa nu fie chiar asa…

Discutăm de dreapta, ambii ne considerăm oameni de dreapta şi cred că ambii ne căutăm încă un partid de dreapta. Nu vreau să-mi numeşti un partid, însă vreau să-mi dai câteva nume de politicieni de dreapta în care tu ai încredere.

Nu m-as grabi sa pronunt niste nume – nu pentru ca ele nu ar exista, intr-un regim bineinteles conditionat, in sensul, de bun simt dupa parerea mea, ca in nici un politician nu am incredere absoluta. Nu, nu de asta nu spun din start nume, ci fiindca nu sint foarte relevante, acum, la cum vad eu lucrurile in ultima vreme. Si cred ca le vad putin mai sanatos decit o faceam mai inainte. Ce vreau sa spun, de fapt? Simplu: ca politicienii trebuie sa fie evaluati, judecati, criticati ori sustinuti cu moderatie cind e cazul, in raport cu FAPTELE lor! Mai nuantat: trebuie sa luam act de intentiile politice ale unuia sau a altuia, e util sa consemnam apartenenta doctrinar-ideologica declarata sau implicita a unuia sau a altuia, insa decisiva trebuie sa fie raportarea la fapte. Ei, ca sa introduc o nota critica aici, in conditile in care, scanind doar o zi citeva sute de postari politice de pe facebook sau de pe blogurile de profil si gasind acolo mai mult nerv, mai multe raportari de bun simt la o problema sau la alta si eventual si chiar si unele solutii decit gasesti in dreptul unui lider sau lideras politic de pe dreapta pe durata unui an, in aceste conditii cum spuneam, mi se pare ca a fi prudent e un gest sanitar. Si, o stii si la fel de bine ca si mine, sint multi asemenea lideri care au un gol imens cind e vorba de fapte politice. Lideri, politicieni, purtatori de mesaj de pe dreapta!

Reformulind putin termenii in care ai pus tu intrebarea: haide, pentru noua sau noile echipe ale dreptei din ultimii doi-trei ani, sa ne cistige ei mai intii increderea! Prin fapte, desigur. Nu prin declaratii din intentie, nu prin vorbe bombastice, nu prin “autotaguiri” doctrinare (necesare si ele, dar nu suficiente – proba ultima si cea mai concludenta a unei adeziuni de tip doctrinar este, in mod evident, tot fapta!), nu prin jalnic balet ideologic, ci prin fapte, doar prin fapte. In ultimii doi-trei ani, adevarul e ca aceste fapte politice relevante public si “de dreapta” sint foarte rare.

Tot ceea ce am spus mai sus in ceea ce ar parea, la prima vedere, o modalitate de a evita o abordare frontala (desi, dupa parerea mea, exact ceea ce am formulat acolo, poate cu prea multa blindete, poate nu cel mai inspirat cu putiinta, trebuie sa fie miezul unei abordari cu folos despre dreapta, politicienii de dreapta si despre faptele lor) nu intra in contradictie cu o convingere care este la mine foarte puternica – ca medie, politicienii de dreapta si liderii politici de dreapta sint mai inteligenti decit adversarii lor, cei de pe stinga. Dar nu neaparat mai eficienti…

Inca ceva, principial: am infinit mai multa incredere in dreapta decit in stinga! Insa creditul pe care, cum spuneam, principial, il dau dreptei nu face casa buna cu naivitatea si cu autoiluzionarea.

Prezidentialele din acest an vor reconfigura peisajul politic

Cine crezi că poate fi liderul dreptei, începând cu 2015?

Cineva care sa gindeasca in acesti termeni as vrea sa fie: “Prin urmare, întrucât un principe trebuie să ştie să folosească bine mijloacele animalului, el va trebui să ia ca exemplu vulpea şi leul, deoarece leul nu se apără de cursele care i se întind, iar vulpea nu se apără nici ea de lupi. Trebuie, aşadar, să fii vulpe pentru ca să recunoşti cursele, şi să fii leu, pentru ca să-i sperii pe lupi. Aceia care procedează numai în felul leului nu se pricep deloc în arta guvernării. Astfel, un stăpânitor înţelept nu poate şi nici nu trebuie să-şi ţină cuvântul atunci când acesta s-ar întoarce împotriva lui şi când motivele care l-au făcut să promită un lucru au încetat de a mai exista.” Machiavelli. Clasic. Fara adaos, ca sa zic asa. Intrebarea e daca, privind la ceea ce e pe dreapta, avem un asemenea lider. Il avem sau nu? Nu ma grabesc sa spun ca il avem – nu stiu daca avem pe cineva, purtator de viitor pe termen lung, cu datele unui, exemplu cred care ne vine amindurora in minte, Traian Basescu. Insa asta nu inseamna ca timpul politic nu se poate, chiar si in 2015, accelera. Nu inseamna ca nu poate aparea cineva.

In plus, felul in care prezidentialele din acest an vor reconfigura peisajul politic – si, in mod inevitabil, o vor face – va conta foarte mult pentru rezolvarea (sau aminarea rezolvarii) problemei pe care o ridici si care ma preocupa si pe mine. Una e cu adversarul lui Ponta la Cotroceni si alta e cu Ponta la Cotroceni. Inclusiv pentru dreapta! Si, mai e ceva: Traian Basescu a spus ca nu va iesi din politica, dupa ce isi va termina mandatul.

Inca sintem inainte de 2015 – asa incit chiar daca as insira aici mai multe serii de scenarii posibile, nu e foarte productiv. Inca nu cred ca putem sa punem degetul si sa indicam fara echivoc – el e omul, el e alesul dreptei, el e liderul! Dar, cum spune bunul meu prieten, Florin Sari, nu le poti avea pe toate in viata. Si nici nu e nevoie J

Monica Macovei?

Da, a intrat in competitia suprema – sau, ma rog, si-a anuntat intentia de a candida la presedintia Romaniei. Sper sa stringa si semnaturile necesare. Daca va fi liderul dreptei dupa 2015? Mi-e greu sa cred asa ceva. Si cind formulez atit de prudent precum am facut-o chiar mai inainte, e fiindca, vreau sa apas asupra acestei idei, nu e bine sa confundam proiectiile si dorintele noastre cu ceea ce e, efectiv, pe tabla de joc politic. Nu spun prin asta ca, proiectiv, Monica Macovei nu ar putea fi un cinstit lider al dreptei sau un foarte bun presedinte al Romaniei. De la potentialitate la realitate insa e o cale destul de lunga. Cred insa, pe de alta parte, despre candidatura domniei sale ca e un experiment important si despre care vom avea multe de discutat dupa ce, intr-un fel sau in altul, el se va fi incheiat. Sint sigur, de pilda, despre Monica Macovei – pe care o pretuiesc enorm – ca va formula teme “asa cum trebuie”, ca, foarte probabil, va avea una dintre cele mai ok programe politice prezidentiale. Nu sint convins ca va putea seta agenda publica in virtutea acestei program din care vedem, in fiecare zi, cite ceva – si suna foarte bine. Si mai cred ca e o candidatura anuntata mult prea tirziu, deja minata de citeva erori si tactice si de strategie. Insa nu as vrea sa insist acum asupra lor. Propun sa ne uitam cu atentie la aceasta candidatura – vom avea, peste 2-3 luni, multe lectii de invatat. Poate ca vom vorbi mai aplicat atunci cind lucrurile vor avea un anume deznodamint. Fiindca e de discutat – despre spontaneitate, despre planificare, despre investitie, despre aliante, despre dreapta, despre buna credinta, despre naivitate, despre forta, despre carisma, despre mass-media. Candidatura Monicai Macovei va fi un “ochean” bun, cred eu, prin care vom putea privi toate aceasta si multe altele.

Un ultim accent legat de aceasta tema: vreau sa iti reamintesc faptul ca, la Primaria Bucurestiului, “independentul” Sorin Oprescu a avut rezultate mult mai bune decit “independentul” Nicusor Dan, DAR, la prezidentialele din 2009, acelasi “independent” Sorin Oprescu a luat doar 3% la prezidentiale.

Hai să discutăm şi de teme. Zi-mi două teme cu care dreapta trebuie să meargă în alegeri.

Inainte de 2-3 teme cu care sa “loveasca” in campania electorala, cred ca dreapta are de rezolvat ceva si mai la indemina. Dreapta autohtona va trebui sa inceapa sa vorbeasca. Ea nu vorbeste. Tace! Tace pe chestiuni grave, punctuale. De ce tace? Incerc un raspuns in maniera evreiasca: de ce a tacut si in 2012? Aminteste-ti, si atunci, pina cind au forjat o alianta anemica, au tacut. Apoi, in campanie, am avut mesaje parca smulse cu forcepsul. Si, in decembrie 2012, rezultatele binecunoscute. Sper, inca mai sper sa nu se repete situatia de acum doi ani.

Teme de dreapta? Intii,  nu cred ca e cel mai adecvat sa spunem “teme de stinga” sau “teme de dreapta”. Cred ca exista mai degraba abordari, perspective de stinga si perspective de dreapta. Temele sint aceleasi – eudcatia, Biserica, statul. Insa, in ele, cel putin in teorie, intr-un fel se raporteaza dreapta si in alt fel stinga. Inchid paranteza.

Asadar fara sa formulez doua teme anume (nu e, in fond, treaba mea si, in plus, sint curios si eu cu ce vor iesi strategii dreptei), cred ca una anume nu ar trebui sa lipseasca din nici un tip de calcul de strategie. E in fata noastra, la indemina. E nu ca o minge la fileu, ci precum un set de mingi la fileu. Trebuie doar sa le palesti! Ce anume? Coruptia si, in oglinda, anticoruptia!  E clar ca Ponta nu vrea dreptate, ci lasitate pina la capat. E clar cum va merge stinga – prin fapte, a semnalat de atitea ori optiunea pentru coruptie, pentru ticalosie, pentru asumarea unui spirit nastasiot (ma refer desigur la infractorul recidivist Nastase Adrian!) de a face politici guvernamentale, pentru ape tulburi samd.  Dar am mari emotii ca dreapta va vrea sa vada culoarul asta – care se vede, a propos, de pe Luna. Din nou, de ce asa? Da-mi voie sa raspund, iarasi, cu o intrebare: de ce, in ultimii 2-3 ani, dreapta autohtona isi refuza faptele bune? De ce vorbeste foarte rar despre justitie, despre educatie? Istoricii viitorului vor da, sint sigur, raspunsuri la aceste intrebari. Raspunsuri care, probabil, exista deja J

Cum vezi faptul că pesediştii au furat o mare parte a valorilor dreptei. Patriotismul, valorile creştine se identifică acum cu PSD şi nu cu dreapta.

Cind va exista un anume consens cu privire la anemia, somnolenta si, nu de putine ori, deruta dreptei din ultimii 2-3 ani probabil ca vom avea o parte buna din raspuns la aceasta problema, intr-adevar, grava pentru dreapta.

As reformula putin: stinga nu a “furat” nici o tema dreptei. Temele pe care le spui tu , dar si altele asupra carora perspectivele de manual dinspre drepta sint foarte bine articulate, sint la masa, sint in joc. Stinga vorbeste despre ele, dreapta mai degraba tace. Mai mult, stinga vorbeste si incearca sa si faca –  chiar daca, asa cum o stim amindoi, pune la bataie un capital de ipocrizie si de manipulare impresionant! -, in vreme ce dreapta, cel mult, evadeaza in idei cit mai vagi, mai generale si, vai, cit mai neangajante.

A propos de asta: si ca metoda de lucru, stinga e in ultima vreme mai de dreapta decit dreapta. E foarte simplu de ce: dreapta e pasiva si reactiva, in vreme ce stinga adera la una din marile valori, economice in primul rind, cu care defileaza dreapta – spiritul de competitie. Cind, in 2 ani, ai 3 rinduri de alegeri – dintre care un scrutin, ultimul, e perla coroanei – pai, fratele meu, se cheama ca esti IN COMPETITIE. Si cind esti in competitie, nu prea e bine sa taci si sa dormi pe tine. E necesar sa ai mereu adresarul in visor si sa incerci sa faci astfel incit sa fi mai bun decit el. Asa scrie in toate cartile bune de strategie.

În mai puţin de trei luni se termină o epocă, regimul Traian Băsescu, după cum ar spune prietenii noştri de la Antena 3. Ce rămâne în urmă? Cum vezi aceşti zece ani?

Cristian Pătrăşconiu

Cristian Pătrăşconiu

Ii simt enom si ii vaz monstruosi – vorba lui IL Caragiale. Sau, altfel spus, cred ca au fost ca un meci egal. E de bine meci egal, ma grabesc sa adaug – la ce „armament” au avut in dotare cei care au vrut si inca mai vor sa ne traga si in jos si in spate. Meci care se joaca. Peste citiva ani, cind vom avea si beneficial distantei si cind latura pasionala a diverselor evaluarilor se va fi estompat semnificativ, sint convins ca vom vedea mai clar multe lucruri bune ale mandatelor consecutive ale lui Traian Basescu. Fiindca, vorbesc faptele, a facut multe lucruri bune. Si erori, fara discutie, si mult prea multe optiuni facute dupa ce a alunecat pe coaja de banana a propriului temperament, dar foarte multe lucruri bune. In termeni de eficienta in directia proVest, proNATO, proUE, Traian Basescu e, pe fapte si de departe, cel mai valoros presedinte al Romaniei de dupa 1989. De asemenea, pentru memorie, memoria comunismului, nu are termen de comparatie – Iliescu a plins tot timpul pe cadavrul comunismului, Constantinescu a sfirsit prin a linga mina sistemului care l-a invins fiindca a fost un om slab.

Legat de asta, ma gindesc din ce in ce mai serios sa scris un eseu mai lung care sa aprofundeze si sa aduca la zi  materialul tematic pe care il pune in discutie “Cartea presedintilor”.

Aş vrea să discutăm şi de media.  SOV s-a dus, Voiculescu nu se simte nici el prea bine, dar uite că avem un nou tip de mogul, Sebastian Ghiţă. Care e soluţia pentru a scăpa de acest tip de investitori?

Justitia. Doar ea. E foarte bine ca ai adus in discutie cele doua nume- SOV si Voiculescu. Nu telecomanda i-a pus in genunchi si le-a taiat unghiile, ci justitia. Justitia unei tari in care statul de drept a fost de multe ori lovit cu bita, in care pasivitatea oamenilor buni a alimentat ticalosia multora dintre decidentii politici, in care resursele de lasitate, complicitate si lichelism au fost uneori coplesitoare.

Inca o data: doar justitia! De altfel, si SOV si Voiculescu si deocamdata minimogulii care vor creste au simtit sau simt ca asta e principalul adversar. Ca nu Basescu i-a bagat in arest, ci justitia. De aici si apologia constant a INjustitiei pe care retelele conduse de acesti moguli o fac. De aici si violenta cu care o fac. De aici, de asemenea, si teama lor – cind au simtit pe pielea lor ca e ceva semnificativ care s-a miscat, totusi, in aceasta tara in ultimii ani. Si nu spre binele lor. Sa mai pronuntam, asadar, inca o data: justitia!

Crezi că se simte lipsa unui organism de media, cu adevărat de dreapta, aşa cum este Fox News de exemplu, în SUA?

Nu e o chestiune de credinta. Sint sigur, am certitudinea ca asa ceva inca lipseste. S-ar fi putut intimpla daca inteligenta unor oameni importanti ar fi fost mai mare decit pasivitatea lor intru mediocritate. Cum ar fi spus Constantin Noica – nu a fost sa fie! Iarasi nu a fost sa fie, fiindca nu e prima data cind unii oameni refuza sa invete niste lectii elementare despre cum se duce, cu eficienta, lupta politica, economica, mediatica in democratie. Poate data viitoare, daca avem mai mult noroc…

Noi de ce nu avem un Rupert Murdoch?

Fiindca aceia care ar putea ajuta la crearea lui nu au fost suficient de inteligenti. Sau, ma rog, chiar daca, pe persoana fizica au fost, ei nu au fost inteligenti in acelasi timp. Atit de inteligenti incit sa vada ca adversarul nu glumeste si ca, pentru adversar, nici cele mai mizerabile metode de a invinge nu sint interzise. Nu vreau sa spun prin asta, Doamne fereste, ca pe dreapta ar fi trebuit sa fie ceva gen Antena 3  – etalonul suprem in materie de jeg mass media. Dimpotriva: ca ar fi trebuit sa fie ceva de semn opus si cu un continut opus. Ceva radical diferit, asa cum normalitatea e radical diferita de recitalul de dejectii publice pe care le fabrica si intretin sclavii lui Dan Voiculescu. Ar fi putut sa fie, dar nu a fost suficienta minte…

Ce simţi când te uiţi la unii dintre foştii tăi colegi cum s-au / se prostituează în interesul unor infractori sau a unor grupuri de interese? Îi cunoaştem, dar te-aş ruga să-i menţionezi.

Simt exact asa: ca mi-e si scirba sa le scriu numele. Si nici nu o sa ii mentionez, fiindca ar trebui sa imi dezinfectez tastatura.

As vrea insa, sa fim pragmatici si sa spunem cititorilor nostri sa refuze pe cit e posibil ori sa consume cu maxima suspiciune mass media clasice in acest final de an electoral. Viata este in alta parte! Si, a propos de campanile electorale: si informatiile relevante rind tind sa se gaseasca in alta parte.

Pe final aş vrea să te întreb cum vezi acţiunile imperialiste ale Rusiei din ultimele luni, chiar ani, dacă în acest proces includem şi atacul Georgiei. Cum crezi că poate fi afectată România de acest regim neo-fascist de la Moscova?

Rusia nu a plecat niciodata de aici in ultimele doua decenii si mai bine. Forta sa de implicare, tipul de joc politic pentru care a optat, posibilitatea de a presa asupra cimpului politic si social romanesc nu au fost mereu aceleasi. Mereu m-au iritat – pentru ca sint fie naivi, fie mai ales interesati sa mascheze (adesea in beneficiu propriu, si nu in beneficial Romaniei) o stare de fapt – cei care au pledat cauza unei “Elvetii” in cazul unei tari cum e Romania. O tara care simte in ceafa rasuflarea, adesea rece si amenintatoare, a “vecinului de la Rasarit”.

Pe de o parte, as spune ca avem, totusi, ceva noroc de partea noastra in ultimii ani in aceasta confruntare – pe care, adesea, nu o resimtim ca atare, ca un conflict. Deci, stam sub cea mai sigura “umbrela” din intreaga noastra istorie – dublul scut, UE si NATO. Si asta e foarte bine pentru noi.

Pe de alta parte, lumea buna, lumea vestica nu cred ca trece, la nivel de lidership, printr-unul din momentele sale astrale. UE e condusa, la diverse niveluri, de lideri cu forta medie si insasi arhitectura ei insitutionala e facuta sa ii fie, in chestiuni conflictuale cu miza mare, mai degraba piedica decit solutie transanta. In SUA, de doua mandate se afla cel mai slab presedinte al americanilor din ultima jumatate de fapt, un vorbete fara performante politice, un ins care a facut, prin faptele sale, apologia lui “yes, I can`t!”. In Franta, la virf, cred ca era greu de gasit un, hai sa nu fiu diplomat si sa spun direct, prostanac mai mare decit actualul lor presedinte. Imi vine sa il adaug in discutie si pe actualul Papa, un tip despre care inca mai sper ca nu are de gind  sa-il canonizeze pe Marx si pe Che Guervare, desi ultimele sale iesiri sint cit se poate de descurajatoare. Dar nu stiu cred ca e foarte relevant…

In fine..Rusia e aici, iar o buna parte dintre cei care joaca politic in Romania evita sa formuleze pozitii transante. Riscurile pentru tara noastra sint, cred, foarte mari. Raportarea liderilor nostri politici, cu unele exceptii (Basescu, din nou, cea mai semnificativa si mai clara, dar si MRU), la grava criza ucrainiana e inca un semnal ingrijorator. Poate, totusi, inca o data, vom avea noroc.

Şi ce crezi că trebuie să facem pentru a ne apăra ?

Olbigatoriu sa nu tacem. Necesar sa indicam acei decidenti care vor Vest, NATO, UE – lumea normalitatii in care trebuie sa traiasca Romania. Necesar, de asemenea, curaj, mai mult curaj. Necesare, as zice ca in regim de urgenta, alte instante mass media si alte elemente de infrastructura – materiala si simbolica – care sa stie  sa faca diferente intre dictatura si democratie, intre dezbatere si autoritarism, intre dialog, deschidere si, pe de alta parte, terrorism (inclusive cel intelectual). Care sa stie sa faca aceste diferente si care sa vorbeasca in favoarea celor buni sau, ma rog, a celor mai putin rai. Cred, de pilda, ca avem multe de invatat, in sensul celor spuse mai sus, de la Polonia sau de la Israel. In materie de fermitate, de combativitate, de democratie. Democratie care se cistiga in fiecare zi.

Dacă mai ai ceva de adăugat, te rog să o faci.

Obligatoriu. Si anume: sa iti multumesc pentru invitatie si pentru generoasele tale intrebari. Si, cu totii, sa auzim numai de bine.




Alte stiri din: Intalnirile ZV, rss 1asig Afisari - 407
Recomandarile Editorilor
Comentarii

Intresting articles
auto moto
wierd stories
Science
vacante