Acasa   ·   Echipa ZiuaVeche.ro   ·   Contact   
Ziuaveche.ro pe Facebook  Ziuaveche.ro pe Twitter  RSS - Ziuaveche.ro  Abonare Newsletter - Ziuaveche.ro
Raport oficial: Încălzirea globală va devasta omenirea până în 2050 | Ce decizii s-au luat la Adunarea generală a Fundației Colegiului Național de Apărare | Marea familie FRFK | 5 motive pentru care rujurile mate sunt cele mai indicate pentru plaja | Mediul de afaceri începe să se rarefieze. Tu cu cine faci business?

Întâlnirile ZV: Vitalie Marinuţă: Vrem o armată capabilă să îndeplinească orice misiune

Scris de :     2012-10-24 07:07

Acest interviu s-a născut pe baza unui dialog, anterior, cu un interlocutor extrem de bine temperat, un veritabil diplomat militar, aşa cum este ministrul apărării, al Republicii Moldova, conaţionalul Vitalie Marinuţa. Atent la nuanţe, deloc defensiv, cald în relaţiile interumane, îndârjit în realizarea proiectelor cu care a venit la conducerea unuia dintre cele mai dificile ministere, de la Chişinău, ministrul Marinuţă are avantajul  de a fi studiat peste Ocean şi de a se raporta, la colaboratorii săi, ca unul pentru care uniforma militară este sigiliul vieţii sale. Dialogul de mai jos poate fi comparat cu o partidă de tenis, de masă. Una în care nicio minge nu este ratată.

Ministrul apărării, al Republicii Moldova, conaţionalul Vitalie Marinuţa - un veritabil diplomat militar

O echipă cu ambiţii sănătoase

– Domnule ministru, care era starea organismului militar, din Republica Moldova, la momentul numirii dumneavoastră în această funcţie şi, în consecinţă, care au fost priorităţile mandatului asumat, cu ambiţia unui ex-militar profesionist?

– Nu o să fac o analiză profundă a stării sistemului naţional de securitate şi a Armatei Naţionale, la momentul numirii mele în funcţie, deoarece,volens-nolens, va trebui să dau o apreciere activităţii colegilor, care au activat în această funcţie, până la mine. Afirm, din start, că nu este vina lor că multe proiecte şi programe nu au fost realizate. Nu a fost o voinţă şi susţinere politică din partea conducerii de atunci a Republicii Moldova.

Revenind, după o pauză de 2 ani, în Ministerul Apărării, m-am convins că schimbarea este necesară. În primul rând, schimbarea mentalităţii şi stilului de gândire a multor cadre militare, a atitudinii faţă obligaţiunile de serviciu, a viziunilor strategice asupra direcţiei de dezvoltare şi perfecţionare a sistemului naţional de apărare şi securitate, a Armatei Naţionale ca organism militar. Mai mult, starea amorfă a organismului militar, incertitudinea în ziua de mâine, au dus la un exil de cadre militare, care aveau o pregătire profesională atât în ţară, cât şi peste hotare. Dacă, până în 2009, numărul ofiţerilor care se eliberau anual din serviciul militar nu era mai mic de 120, atunci noi am reuşit să diminuăm acest indice până la 80 – 85. Poate nu este un exemplu foarte reuşit, dar pentru Armata Naţională, care are un număr de cadre militare, conform hotărârii parlamentului, de 6500 persoane, aceasta este foarte important.

A fost nevoie şi de o intervenţie activă în procesul de instruire a trupelor, de modificare şi adaptare a programului pregătirii de luptă conform standardelor moderne, reieşite din noile metode, utilizate de partenerii occidentali. Cu toate că avem în dotare, în cea mai mare parte, tehnică depăşită de timp, rămasă din timpul Uniunii Sovietice, am scos-o de la naftalină, dacă mai putem utiliza această formulă vizavi de utilajul din anii 70-80 al secolului trecut, şi am pus-o în funcţiune. Astăzi, practic toată această tehnică de luptă a fost pusă pe picioare şi funcţionează precum ceasul. Fapt demonstrat şi de parada din 2011, şi de multiplele aplicaţii unde s-au efectuat trageri, atât cu sistemele de artilerie, lucru care nu a mai avut loc de vreo 10 ani, cât şi cu alte modele păstrate anterior la depozite.

Să nu credeţi că sunt lipsit de modestie, dar datorită echipei, una tânără şi cu ambiţii sănătoase, am reuşit să schimbăm multe. Dar mai avem de lucru…

Timpul diletanţilor a rămas în trecut

– Care sunt principalele repere ale profesionalizării Armatei Naţionale?

– Dacă e să răspund scurt pe doi – profesionalismul fiecărui cadru militar, indiferent de postul deţinut. Timpul diletanţilor a rămas în trecut. Astăzi vrem o armată mică, mobilă, capabilă să îndeplinească orice misiune, dar pentru acesta avem nevoie de profesionişti.

Anume din aceste considerente am iniţiat şi, deja, implementat o serie de proiecte, care au drept scop ridicarea nivelului de pregătire profesională a cadrelor miliare.

Cu preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti - într-o vizită la o unitate militară

– Puteţi oferi unele exemple?

– Da. Pentru toţi absolvenţii primelor 10 promoţii ale Colegiului Militar, actualmente Academie, am organizat gratis studii de licenţă, în 2011, am deschis studii de masterat în domeniul securităţii. Persoanele care doresc să fie angajate, prin contract, în serviciul militar, urmează un curs de instruire obligatorie, la Academia militară funcţionează multiple cursuri de perfecţionare pentru specialiştii din toate domeniile, inclusiv finanţe, personal, medicină, etc.

Ministerul Apărării a organizat cursuri de perfecţionare şi pentru personalul civil al armatei. Peste 100 de angajaţi civili au absolvit un curs de instruire la Academia Administraţiei Publice, pe lângă Preşedinţia Republicii Moldova. O atenţie sporită acordăm studierii limbilor moderne de către efectiv, în toate garnizoanele fiind deschise centre de studiere a acestora.

Acum, în stadiul de finisare sunt alte câteva proiecte, care vizează structura şi competenţele unor instituţii şi subdiviziuni, completarea lor cu specialişti şi dotarea cu echipamente sofisticate. Nu vreau să spun că totul merge brici. Avem probleme, în special, la capitolul finanţare, dar ne străduim să le soluţionăm. Suntem optimişti, şi de aceia orice pahar – umplut pe jumătate – ne pare plin.

Crearea unui nou model de armată

– Parada militară de anul trecut a impresionat nu doar prin rigurozitatea ceremonialului, în care, inclusiv dumneavoastră aţi prezentat raportul şefului – de atunci – al statului, ci şi prin portul noilor uniforme militare, comparabile, ca design, cu cele americane. Uniforme ce le-au purtat şi cei din detaşamentul veteranilor, care au luptat pentru integritatea teritorială, pe timpul conflictului din Transnistria. Schimbarea uniformelor coincide şi cu implementarea unor măsuri menite a promova o mentalitate nouă, de învingător, în rândurile militarilor din subordinea dumneavoastră?

– Da, toate schimbările, care se produc în Armata Republicii Moldova în ultimii ani fac parte dintr-un amplu program, ce are ca scop final crearea unui nou model de armată – cu o mentalitate şi abordare creativă a problemelor, dotată cu tehnică şi echipament nou. Am schimbat nu doar modelul uniformei militare, dar şi pasul de defilare.

Pentru a construi ceva nou, trebuie luat practic totul de la zero. Nu poţi face ceva bun şi eficient, când construieşti pe un fundament putred ca esenţă şi lipsit de credibilitate din partea popoarelor, care au fost umilite, deportate şi înjosite. Astăzi avem în armată, în marea lor majoritate, tineri, care s-au format într-un stat independent de imperiul sovietic, care au o altă gândire, una de lider, nu de ţăran iobag! Şi dacă păstram modelul de armată sovietică, atunci trebuia să uităm de reforme, modernizare, cooperare cu partenerii din alte armate, etc.

Preşedintele Timofti – apropiat de militari

– Aveţi obiceiul să mergeţi prin unităţi?

La 13 octombrie a.c., lângă preşedintele Nicolae Timofti - care a decorat Academia Militară "Alexandru cel Bun", cu ordinul Credinţă Patriei, clasa I - când şeful statului prinde distincţia pe drapelul de luptă al instituţiei

– Da. Acolo vorbesc cu ofiţerii şi chiar cu ostaşii în termen, observ că lucrurile se schimbă, oamenii te privesc în ochi, nu fug după colţuri, numai să nu dea ochii sau mâna cu ministrul. Recent, am fost cu Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, într-o vizită în Brigada de infanterie „Dacia” din oraşul Cahul. Când am intrat în subunitatea de gardă, doi tineri jucau…dame. Preşedintele i-a propus unuia să joace o partidă. Tânărul nu s-a speriat, a luptat până la urmă, discuta liber cu şeful statului. De ce dau aceste detalii? Anume ele demonstrează că ne-a reuşit să schimbăm mentalitatea oamenilor, am reuşit să-i personalizăm, să-i facem lideri, lucru, care, cu câţiva ani în urmă ne lipsea şi era o piedică în dezvoltarea armatei.

Partener la operaţiuni de menţinere a păcii

– Misiunea numărul 1 a Forţelor Armate Canadiene este să asigure unităţi expediţionare pentru operaţiuni de menţinere a păcii, sub stindard ONU. Abia în plan secund urmează aceea privind asigurarea apărării statului canadian. Acum, Republica Moldova a fost aleasă ca partener al iniţiativei globale pentru operaţiuni de menţinere a păcii. Asta creează oportunitatea ca subunităţi special instruite să fie dedicate unor asemenea misiuni. Cum comentaţi această nouă şansă de afirmare – comparativ cu modelul canadian – pentru profesioniştii militari de care răspundeţi?

– Ştiţi, ideea îmi place şi trebuie analizată sub toate aspectele. Dacă e să gândim strategic, Republica Moldova, ca stat, are hotare comune cu două ţări prietene, deci un oarecare pericol militar nu ne ameninţă. În aceste condiţii putem să ne pregătim liber forţele pentru participare la misiuni de menţinere a păcii sub egida ONU sau a altor structuri internaţionale, mandatate de această organizaţie. De fapt, aceasta şi facem în ultimii ani. Anul acesta, o companie din cadrul Batalionului 22 de menţinere a păcii a fost evaluată de experţii internaţionali în cadrul O.C.C. şi este gata pentru participare la misiuni internaţionale de menţinere a păcii în orice teatru de operaţii.

De fapt, istoria participării Armatei Naţionale în operaţiuni de menţinere a păcii începe cu anul 1997, când primii ofiţeri au fost detaşaţi în misiuni de acest gen. De atunci şi până acum, militarii moldoveni au fost încadraţi în operaţiuni sub egida OSCE, NATO şi ONU în Cecenia, Kosovo, Macedonia, Georgia, Bosnia şi Herţegovina, Liberia, Coasta de Fildeş, Sudan, etc. Totuşi cea mai reprezentativă, ca număr şi impact, rămâne misiunea post-conflict de restabilire a păcii, din Irak, unde Armata Naţională a fost prezentă în cadrul forţelor multinaţionale cu 6 contingente de militari cu un efectiv de peste 170 de militari.

Acum, 10 militari ai Armatei Naţionale participă în misiuni ale ONU în Coasta de Fildeş şi Sudanul de Sud. Nu putem trece cu vederea şi contribuţia Armatei Naţionale, cu elicoptere Mi-8, la Misiunea ONU din Afganistan.Militarii Armatei Naţionale participă la preselecţie pentru Misiunea Uniunii Europene EUCAP Nestor din Cornul Africii.

Pentru viitor suntem disponibili să participăm în misiuni cu genişti, medici şi alte categorii. Da, comparativ cu alte state, inclusiv România, avem o istorie de participare la misiuni de menţinere a păcii sau umanitare mult mai modestă, dar suntem la un început de cale.

Brigada „Ştefan cel Mare” – gata să-şi îndeplinească misiunile

– În inima capitalei celui de-Al Doilea Stat Românesc se situa cazarma unei unităţi ex-sovietice de elită. La momentul vizitei mele, devenise un loc destinat instruirii tinerilor militari. Azi este menită pregătirii voluntarilor pentru Armata Naţională a Republicii Moldova?

Accentul pe care îl pune Washingtonul pe cooperarea bilaterală militară este confirmat de conlucrarea excelentă cu ambasadorul SUA în Republica Moldova, William Moser - în stânga imaginii

–  Vă referiţi la Brigada de infanterie motorizată „Ştefan cel Mare”, dislocată în municipiul Chişinău. Este una dintre cele mai bune unităţi militare ale Armatei Naţionale, care, pe parcursul celor 20 de ani de existenţă, aniversare marcată la 16 octombrie curent, a pregătit nu doar 1.000 de tineri, ca specialişti în domeniul militar şi pentru viaţa civilă. Apropo, pe tot parcursul existenţii sale, militarii Brigăzii „Ştefan cel Mare” au fost prezenţi în contingentul forţelor de menţinere a păcii, dislocat în zona de securitate din Raioanele de Est ale Republicii Moldova, au participat la lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale, exerciţii internaţionale din cadrul Programului „Parteneriat pentru Pace”, iar geniştii unităţii au făcut parte din contingentele militare, participante la operaţiunea post-conflict, de restabilire a păcii în Irak. Pot povesti foarte multe nu doar despre această unitate, dar şi despre altele, care ca şi Brigada  „Ştefan cel Mare” sunt în permanenţă gata să-şi îndeplinească misiunile stabilite.

Doriţi armată de 1 leu?

– Este cunoscută preocuparea dumneavoastră pentru o soluţie pragmatică vizând moştenirea trecutului în zona forţelor aeriene. Care-i situaţia de azi şi perspectiva avută în vedere, pentru anii ce vin?

– Problema apărării spaţiului aerian al Republicii Moldova a fost una foarte discutată atât în ţară, cât şi peste hotare, după ce Ministerul Apărării a prezentat, în Parlament, proiectul legii privind controlul spaţiului aerian. În legea aceasta, cel mai important lucru este reglementarea procesului de acţiune împotriva navelor ce încalcă suveranitatea Republicii Moldova. Dacă ne stimăm, înseamnă că trebuie să facem ceva! În acest context am vorbit şi despre unele cheltuieli estimative, pe care le vom suporta. Le-am vorbit parlamentarilor despre sistemul ideal şi cam cât ar costa, dar şi despre propunerea ministerului, de a dezvolta sistemul de apărare a spaţiului aerian pe etape, începând cu 2015. Mai mult, de la tribuna Parlamentului, am afirmat că unul dintre şefii statelor majore a României, când a fost întrebat în Senat despre capacitatea de luptă şi ce ar putea să facă Armata României, a răspuns, sper să nu greşesc: „dacă doriţi armată de 1 leu, putem face armată de 1 leu, dacă doriţi armată de 100 de lei, putem face armată de 100 de lei, avem capacitatea, ştim cum şi cu cine, pentru toate este decizia dvs.”

Deci, legea respectivă, precum şi multe alte documente strategice, elaborate, în ultimii doi ani, de Ministerul Apărării, au fost propuse spre adoptare nu de dragul lumii, ci conform misiunilor şi sarcinilor stabilite pentru Armata Naţională, prin Constituţie. Pentru ce să mai punem misiuni, dacă din start cunoaştem că nu vor fi îndeplinite? Dacă de la început ştim că nu vom avea capacităţi pentru a îndeplini misiunea? Numai de dragul misiunii, de ochii oamenilor? Eu consider că, în special în domeniul securităţii, dacă stabilim  o misiune, atunci, de la început trebuie să avem un plan, o strategie de dezvoltare: pentru  un deceniu,  sau pe 20-25 de ani, dar să ştim că noi o urmăm. Nu cum a fost Concepţia dezvoltării Armatei Naţionale, din 2004, unde era scris – şi pentru care comuniştii lui Voronin au ridicat mâna, în parlament – ca, până în 2014, Armata Naţională să fie finanţată la nivel de 2,5 la sută din PIB. Vă daţi seama ce cifră este aceasta? În jurul a 3 miliarde lei. Voronin,  cu echipa sa a votat în 2004 aşa plan de dezvoltare, ca în 2010 să strige, în gura mare, că… noi nu avem nevoie de armată!

Despre asta vorbesc — consecutivitate şi gândire strategică. Dacă am spus A, apoi trebuie să rostim şi B! Am făcut primul pas, trebuie să-l facem şi pe al doilea. Ori stăm pe loc, ne gândim bine, pe urmă pornim la acţiune.

O simbioză de curente, în arta militară

– Un număr relevant de tinere cadre militare au avut şansa absolvirii unor cursuri de profil, la arme diferite, peste Ocean. Ca absolvent al unei asemenea instruiri aparte, ce avantaje consideraţi că există prin perfecţionarea profesională alături de militarii americani, care au cea mai mare experienţă de război, în ziua de azi?

– Problema instruirii cadrelor militare este una principială pentru noi, deoarece coloana vertebrală a oricărei armate sunt oamenii. Vorbind despre profesionalizarea armatei, am menţionat programele iniţiate de conducerea Ministerului Apărării, pentru a spori gradul de pregătire a ofiţerilor, subofiţerilor, sergenţilor şi soldaţilor prin contract. Venind, în 2009, cu o echipă nouă, la conducerea instituţiei militare, printre multiplele proiecte iniţiate a fost şi deblocarea relaţiilor cu armatele partenere în domeniul instruirii militare. Au fost reluate practicile pregătirii şi perfecţionării cadrelor militare în România, Turcia, Germania, etc. De exemplu, dacă în perioada anilor 2007 – 2009, în instituţiile de învăţământ militar superior din România noi am pregătit 84 de ofiţeri, în următorii trei ani, 2010 – 2012, numărul acestora a ajuns la 177 de persoane. Aceiaşi istorie este şi în cazul Statelor Unite, unde numărul cadrelor instruite a crescut cu 20%.

Remarc încă un moment foarte important. În pregătirea cadrelor militare ne axăm nu doar pe şcoala americană, dar şi pe experienţa colegilor din alte armate, deoarece numai printr-o simbioză de curente, în arta militară, poţi forma un contingent de cadre militare capabile să acţioneze eficient cu diferiţi parteneri în teatrele de operaţii din diferite zone ale lumii.

Armată mică şi eficientă

– Aţi recurs recent la schimbarea gradelor militare, după model american. Cum motivaţi această opţiune, altfel salutară, ca element de delimitare a prezentului, faţă de un trecut definitiv îngropat?

Vitalie Marinuţa:"În pregătirea cadrelor militare ne axăm nu doar pe şcoala americană, dar şi pe experienţa colegilor din alte armate."

– În primul rând, acesta este un proiect, care are drept scop nu schimbarea gradelor militare, ci un ghid al carierei militare. Apoi, nu este un model american. A fost studiată experienţa mai multor armate şi elaborat un program, reieşind din conceptul nostru de reformare şi modernizare a Armatei Naţionale. Noi dorim o armată mică şi eficientă, dar nu putem să avem, de exemplu, 200 de colonei, şi 150 de maiori sau căpitani. Aceiaşi situaţie este şi la capitolul soldaţilor şi sergenţilor. Trecând la o armată profesionistă – acesta este scopul nostru – trebuie să avem o viziune clară şi bine pusă la punct, privind cariera militară, deoarece fiecare om, ce vine la noi, trebuie să cunoască până unde ajunge cu pregătirea pe care o are şi ce trebuie să facă, ca să crească în funcţie şi în grad.

Mai mult, ghidul respectiv, se va referi nu doar la armată, dar şi la alte structuri, care au în programele lor pregătirea militară sau sistemul de grade  militare.

Scopul aplicaţiei „Cetatea 2012”

– Chiar în momentul în care vă pun aceste întrebări, la Baza Armatei Naţionale, de la Bulboaca, se desfăşoară aplicaţia „Cetatea 2012”, cu implicarea a peste 500 de militari. Cu ce scop a fost planificat un asemenea exerciţiu?

– Scopul nostru a fost verificarea nivelului de pregătire profesională a militarilor şi a tehnicii din dotare, în condiţii reale de acţiune, îndeplinind misiuni concrete, pe teren şi în timp real. Totodată, prin misiunile stabilite, am dat posibilitate studenţilor militari, din cadrul Academiei „Alexandru cel Bun”, ca să-şi perfecţioneze abilităţile de conducere a trupelor, în condiţii practice, acţionând alături de ofiţerii cu o experienţă bogată.

Militarii detaşaţi la exerciţiu au fost antrenaţi în executarea misiunilor specifice operaţiilor de apărare clasică, efectuând trageri cu sistemele de artilerie, maşinile de luptă şi armamentul de infanteriel, din dotarea Armatei Naţionale, finalizând, astfel, procesul de instruire militară.

Accentul pus de Washington pe cooperarea bilaterală

– Aveţi o relaţie constructivă cu ambasadorul american la Chişinău. Recent, SUA au decis furnizarea unui ajutor pentru Armata Naţională. Cum va fi folosit acesta?

Republica Moldova a fost acceptată ca partener în cadrul Iniţiativei Globale pentru Operaţiuni de menţinere a păcii/GPOI, prin intermediul căreia vom primi un grant de 1,6 milioane dolari. Aceşti bani sunt destinaţi dezvoltării infrastructurii de antrenament a Armatei Naţionale, ceea ce va spori posibilitatea participării Republicii Moldova în operaţiuni internaţionale. Acceptarea Republicii Moldova în GPOI şi oferirea acestei asistenţe este un semn elocvent al faptului că partea americană este dispusă să contribuie – şi în continuare – la eforturile ţării noastre, de dezvoltare a capacităţilor sale de menţinere a păcii. Acest fapt denotă accentul pe care îl pune Washingtonul pe cooperarea bilaterală militară şi indică interesul SUA în dezvoltarea capacităţilor de menţinere a păcii ale Republicii Moldova şi în participarea ţării noastre în misiuni internaţionale, contribuind, în acest fel, la modernizarea Armatei Naţionale, în conformitate cu standardele internaţionale.

Banii oferiţi de Guvernul SUA vor fi utilizaţi pentru modernizarea infrastructurii Bazei militare de instruire Bulboaca, astfel încât aceasta să permită instruirea, la standarde internaţionale, a pacificatorilor moldoveni. Programul vine să îndeplinească angajamentul Alianţei pentru Integrarea Europeană, potrivit căruia Moldova trebuie să devină un furnizor de securitate, nu doar consumator. Este bine de menţionat că, în luna iunie, din acest an, o companie a Batalionului 22 de menţinere a păcii şi o grupă de geniu au fost certificate ca fiind pregătite pentru participare în operaţiuni de menţinere a păcii. Totodată, planificăm să construim un poligon multifuncţional, care să ne ofere posibilitatea să organizăm cursuri nu doar pentru militarii moldoveni, ci şi pentru cei din alte ţări.

Suntem un neam

– Cum priviţi cooperarea militară bilaterală, între profesioniştii armelor aflaţi în stânga şi în dreapta Prutului?

– Relaţiile noastre cu colegii din armata română, comparativ cu militarii din alte armate, sunt unele deosebite. Suntem un neam şi nu cred că este nevoie să mai spun ceva

Primele contacte – de cooperare în domeniul apărării – au fost stabilite încă în anul 1991, când Republica Moldova intenţiona să-şi formeze propriile structuri militare. Şi ca să înţelegeţi mai bine care sunt relaţiile dintre două armate, vă aduc doar un exemplu, pe care l-am folosit şi cu alte ocazii, dar este unul foarte elocvent. Până în prezent, miniştrii apărării de la Chişinău şi Bucureşti, au efectuat 8 vizite oficiale reciproce. Aici nu intră în calcul întrevederile neoficiale sau de lucru la diferite summit-uri sau reuniuni, etc.

Vorbind despre stadiul actual al relaţiilor noastre bilaterale, vreau să accentuez că ele sunt în ascensiune şi aşa vor rămâne şi în viitor. Drept dovadă acestui fapt poate servi şi semnarea, la 20 aprilie a.c., la Chişinău, a unui nou Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind cooperarea în domeniul militar. În baza acestui acord, anual se întocmesc planuri de cooperare bilaterală, unde sunt incluse toate activităţile. Avem un spectru foarte larg de domenii ale artei militare, unde putem conlucra, începând cu instruirea şi educaţia militară şi terminând cu întrevederi la nivel de experţi.

Colaborarea cu România este importantă pentru noi din mai multe puncte de vedere, inclusiv cele legate de experienţa sa foarte bogată, în integrarea europeană, cât şi în NATO. Republica Moldova, conform Constituţiei, este un stat neutru şi nu putem vorbi de preluarea experienţei legate de integrarea în Alianţa Nord-Atlantică, dar lecţiile însuşite de România ne sunt de un real folos în cursul nostru european. Actuala guvernare le însuşeşte foarte bine, deoarece există o colaborare foarte bună cu Bucureştiul.

Dragostea faţă de Ţară, Neam şi Drapel

– Aţi creat, pe facebook, un grup inedit, pentru „Discuţii profesioniste despre securitate şi apărare.” În ce scop?

– Unul foarte simplu. Astăzi, în Republica Moldova, facebook-ul este una din cele mai populare reţele de socializare, unde se regăsesc nu doar tinerii, dar şi politicienii, experţii şi analiştii politici, deputaţii şi miniştrii, etc. Deci, sunt prezente persoane de diferite vârste şi interese. Unde poţi afla diferite opinii, poate chiar deloc plăcute, despre problemele care te frământă şi care împreună cu echipa încerci să le reformezi după standarde moderne.

Prin intermediul acestui grup, deja am reuşit să stabilim unele contacte cu persoane ce au anumite viziuni asupra problemei respective şi sunt gata să conlucrăm pentru a elabora şi implementa unele proiecte în domeniul respectiv.

Azi, Ministerul Apărării foloseşte toate posibilităţile IT pentru a fi în contact permanent cu toate păturile societăţii civile, deoarece numai aşa poţi cunoaşte ce gândesc conaţionalii  despre tine şi cum te apreciază. Un simplu exemplu. Am organizat un proiect, „Mass-media – 24 ore în armată”, în care 11 ziariste au fost „încorporate” în Batalionul 22 de menţinere a păcii şi au activat după programul de pregătire a pacificatorilor. Tot proiectul a fost postat – de Secţia relaţii publice, a Ministerului Apărării -, on-line, pe pagina facebook al instituţiei.

– Şi care a fost efectul?

Ministrul apărării - din cel de-Al Doilea Stat Românesc: "Astăzi avem în armată tineri care s-au format într-un stat independent de imperiul sovietic, care au o altă gândire, una de lider, nu de ţăran iobag!"

– Vizualizarea a crescut – în 24 de ore -, de 10 ori! S-a ajuns astfel la circa 5.000 de persoane. Iar unii vizitatori, care activează în alte domenii, nu mass-media, pe lângă faptul că ne susţineau, ne rugau insistent să organizăm asemenea proiecte şi pentru specialiştii din alte domenii, deoarece în opinia lor, numai astfel se educă dragostea faţă de Ţară, Neam şi Drapel.

Să fie mândri că sunt ROMÂNI!

– Ce mesaj aveţi pentru cititorii publicaţiei noastre?

– În primul rând, vreau să-i îndemn să rămână fideli publicaţiei Ziua Veche, deoarece aceasta constituie un exemplu remarcabil de reuşită jurnalistică, care informează echidistant şi imparţial despre toate evenimentele, inclusiv cele din Republica Moldova.

Doi. Pe lângă toate gândurile bune de sănătate, fericire şi succes, le doresc tuturor românilor, indiferent unde se află, să-şi iubească Ţara şi Neamul, să fie mândri că sunt ROMÂNI.

Şi folosindu-mă de fericita ocazie, prin intermediul publicaţiei Ziua Veche, vreau să felicit toate cadrele miliare active, în rezervă sau retragere a Armatei Române, la sărbătoarea lor profesională. Consider că tocmai cadrele militare, în orice stat, constituie acea categorie de oameni, care oferă un exemplu de credinţă şi slujire Patriei şi Poporului. Am onoarea, domnilor militari!

*

Nota bene: La sugestia domnului ministru Vitalie Marinuţa, pentru alte detalii utile acestui interviu am avut şansa reluării dialogului cu Valeriu Rusu, colonel în rezerva Armatei Naţionale a celui de-Al Doilea Stat Românesc, omul căruia îi datorez şansa găsirii casei bunicului meu, în comuna Lencăuţi, judeţul Soroca. Îi mulţumesc frumos, şi pe această cale, fratelui de sânge Valeriu, pentru modul în care a contribuit la reuşita acestui interviu, nu întâmplător publicat de Ziua Armatei României.




Alte stiri din: Intalnirile ZV Afisari - 821
Recomandarile Editorilor
Comentarii

Intresting articles
auto moto
wierd stories
Science
vacante