Acasa   ·   Echipa ZiuaVeche.ro   ·   Contact   
Ziuaveche.ro pe Facebook  Ziuaveche.ro pe Twitter  RSS - Ziuaveche.ro  Abonare Newsletter - Ziuaveche.ro
Recomandări pentru reducerea expunerii la radiaţiile electromagnetice | Apple a lansat noile modele iPhone 11 (video) | Numerele de telefon la care poţi suna să-ţi recuperezi maşina ridicată în Bucureşti | Praful radioactiv de la Cernobîl este încă o problemă serioasă | Pentagonul aduce drone militare MQ-9 Reaper în România

Secretele lui Ioan Talpeş despre Revoluţia din decembrie 1989

Scris de : Flaviu PREDESCU     2011-10-24 07:30

F.P.- Făcând, acum, o trecere pe alt palier, aş dori să vă întreb dacă există lucruri pe care aţi dori să le clarificaţi din cele pe care le cunoaşteţi, dar consideraţi că încă nu este momentul în 2011.

I.T.-  Un om ca mine nu poate să nu abordeze zonele sensibile, ce reprezintă probleme fundamentale ale statului prin prisma comportamentelor celorlalţi. Când spun prin prisma comportamentelor celorlalţi, nu mă refer la momentul 1989 doar ca factor de referinţă istorică, ci şi ca îndemn la o modalitate mai rezervată de abordare şi catalogare a momentelor pe care putem să le trăim astăzi, în anul 2011.  Or, se ştie la ora actuală, foarte clar, că toţi ceilalţi membri ai Tratatului de la Varşovia au fost, atunci, mobilizaţi, informaţi şi intraţi în sistem de acţiune informativă, de influenţare şi acţiune având ca obiectiv controlarea situaţiei din România. Referindu-ne la astfel de aspecte, mi se pare o chestiune extraordinară că nimeni nu vrea să discute deschis acele evenimente. De ce oare vecinii angajaţi în România, unii în mai mare măsură, alţii în mai mică, nu vorbesc despre miile de intruşi, mai ales din zona informaţiilor, care populau emisiunile Televiziunii Române Libere, iar noi îi consideram revoluţionari, pentru ca, apoi, să dispară în neant. Dacă cineva şi-ar propune, astăzi, să vadă câte dintre figurile acelea au mai rămas printre noi sau pot fi identificate şi-ar da seama despre ce este vorba: vecinii noştri socialişti au păşit mai repede decât noi în lumea democratică pentru că au fost, de la început, asistaţi şi coordonaţi. Aici se află întârzierile istorice ale României şi derapajele sale actuale. Dacă informaţiile nu ne sunt furnizate de cei care au acţionat împotriva „noastră”, dorindu-ne „binele”, adică eliberarea noastră, în primul rând de ceea ce am putea să credem că reprezentăm, cum să o fac eu fără a genera noi posibile situaţii dificile pentru patrie. Nimeni nu a venit să îmi facă o ofertă sau să îmi spună: uite domnule, asta a fost şi hai să discutăm cinstit, noi cu ce ştim noi şi voi cu ce ştiţi voi. Deci, eu cred că, şi astăzi, există nevoia unui anumit nivel de secret, chiar asupra momentelor din decembrie 1989. Şi pot să spun că încă mai există pericolul unor retorsiuni dure chiar la nivel statal. „Ceea ce nu poţi garanta, mai bine nu incita” se menţionează într-o expresie cunoscută din lumea profesioniştilor în informaţii. Mă refer la faptul că România şi Iugoslavia au fost singurele state negarantate din perioada respectivă pentru că, dacă nu înţelegem ce s-a întâmplat cu Polonia, cu Cehoslovacia, cu Ungaria, după 1989, de unde şi cine le-a asistat succesele, înseamnă că nu mai înţelegem nimic. Iar, pentru a înţelege mai bine, ar trebui să revenim la prevederile înţelegerii de la Yalta, în care zonele de influenţă au fost clar stabilite şi prestabilite. Nu cred că ar fi o dezvăluire aici, dacă mă voi referi şi numai la relaţionările speciale şi militare dintre Moscova, Varşovia, Praga, Budapesta, menţinute la un nivel special de colaborare, până târziu şi chiar şi după ce statele respective au intrat în NATO, relaţiile cu Federaţia Rusă continuând să se menţină în zona priorităţilor.

Am trăit momente şi situaţii de o duritate incredibilă, în care mi se vorbea despre faptul că România ar fi dependentă încă de Rusia, chiar de către un personaj care era şef de serviciu într-o ţară vecină şi care îşi făcuse studiile de profesionist la Moscova. Poţi să îţi faci studiile oriunde şi să rămâi ce eşti tu şi să serveşti patria ta, până la urmă, dar s-a dovedit şi după aceea, pe parcursul anilor, că mulţi dintre aceştia nu au procedat astfel. Va trebui să spunem o dată, foarte clar, că anul 1989 a reprezentat fundalul marilor aranjamente. Aş putea spune că izolarea în care s-a aflat România, devenită obiect al schimbărilor, a situat-o în cea mai dificilă poziţie internaţională, având doar conexii individuale şi acelea în zone care erau deja depăşite în raporturile relaţionale intervenite, foarte recent, cu ţările Tratatului de la Varşovia şi în cadrele acestora. România nu a putut să reacţioneze cu adaptări rapide la provocările timpului. Aşa se explică şi dificultăţile generate de personaje gen Militaru, Bârlădeanu, Apostol, Radu Nicolae, care nu aveau nicio percepere la nivelul lui Gorbaciov sau în anturajul care conducea schimbarea, putând să invoce doar relaţii cu cei care fuseseră la putere pe vremea lui Brejnev şi a altora de dinaintea acestora, aflaţi în contradicţie cu conceptele care se exprimau de noul val reformator. Deci, şi din acest punct de vedere, noi ne-am aflat pe o mare super învolburată, posedând doar câteva sărmane „butoaie cu ulei” la nivelul receptaculilor şi concretizatorilor de influenţe, care ar fi putut să ne ofere condiţii pentru a trece mai uşor peste valul tuturor desfiinţărilor şi destructurărilor. Inclusiv ale acelora care vizau integritatea statului român.




Alte stiri din: Intalnirile ZV Afisari - 773
Recomandarile Editorilor
Comentarii

Intresting articles
auto moto
wierd stories
Science
vacante