Acasa   ·   Echipa ZiuaVeche.ro   ·   Contact   
Ziuaveche.ro pe Facebook  Ziuaveche.ro pe Twitter  RSS - Ziuaveche.ro  Abonare Newsletter - Ziuaveche.ro
Raport oficial: Încălzirea globală va devasta omenirea până în 2050 | Ce decizii s-au luat la Adunarea generală a Fundației Colegiului Național de Apărare | Marea familie FRFK | 5 motive pentru care rujurile mate sunt cele mai indicate pentru plaja | Mediul de afaceri începe să se rarefieze. Tu cu cine faci business?

Un interviu hazliu, pe viu, cu al nostru scriitor de satiră şi umor Ananie GAGNIUC

Scris de :     2012-10-23 14:36

Ca reporter am luat un interviu, pe viu, academicianului-doctor-inginer Ananie Gagniuc, genial om de ştiinţă şi savant de renume mondial, supranumit amiralul umorului românesc.

Anannie GAGNIUC la Întâlnirile Ziua Veche

Aş vrea să vă iau un interviu…

-N-ar fi primul lucru care mi se ia!

-Un interviu, pe viu…

-Nici mie nu-mi place conservat.

-Cum arată o zi din viaţa unui scriitor de satiră şi umor?

-Dimineaţa, mă ridic din pat şi, cu asta, termin gimnastica de înviorare. La toaletă nu mă uit în oglindă, să nu-mi stric ziua. Mă spăl în batjocură, mă sterg cu sictir, mă spray-ez în derâdere şi, uite-aşa, sunt pregătit să scriu umor. Pare a fi un gen uşor, iar dacă încerc epigramă, devine dramă…Trec la maşina de scris, profitând de liniştea din bloc, spre neliniştea vecinilor (elor), care comentează la modul: „Dragă, dimineaţa, pe la cinci, se aude un ţăcănit la etajul patru!”

Pe la şase ies să fac jogging în jurul blocului, uimind colocatarele, care constată: „Fată, uite că mai mişcă!” Revin acasă, deschid frigiderul şi-l închid urgent la loc. După ce că n-am ce lua din el, fac şi mai frig în casă!

-Când scrieţi?

-Noaptea. Pentru mine nopţile pierdute sunt cele pe care le dormi.

-Aţi fost într-un juriu, la un festival de umor. La un moment dat, chiar zâmbeaţi…

-Cine ştie de ce mi-oi fi adus aminte…

-Am văzut că admiraţi, pe scenă, fetele în fuste scurte…

-Îmi place genul scurt. Aforismul, epigrama, catrenul. Şi, evident, fac ca trenul…

-Care este ultimul festival la care aţi participat? Ce s-a desfăşurat acolo?

-De desfăşurat, s-a desfăşurat un cablu pentru microfonul de pe scenă. Restul m-am văzut, că s-a ridicat lumea în picioare, să huiduie.

-Dvs. cu ce v-aţi prezentat?

-Cu blugii, un pulover, tricou cu dungi orizontale şi pantofi cu găurele. Găurelele erau în tălpi…

La ce lucraţi acum?

-Am o conductă spartă, în baie.

-Care au fost ecourile la lansarea ultimei dvs carţi de umor?

-Mulţi au sperat să fie ultima.  Unii s-au mirat că ştiu să scriu. Alţii au zis, dacă tot sunt marinar, mai bine o lansam la apă. Şeful m-a întrebat, tendenţios, când am avut timp. Cartea se intitulează „Memoriile unui sugar”. Un prieten, tot epigramist (Liviu Kaiter) m-a şarjat: „Că ai memorii de sugar / Nelămurit sunt, asta e! Explică-ne acum, măcar / La cine-ai supt? Cât? Unde? Ce?”

-Sunteţi superstiţios?

-Uneori. Spre exemplu, aveam o vecină care avea o pisică neagră…

-Şi?

-Şi…au murit amândouă.

-Credeţi în reîncarnare?

Da, de câte ori mă uit la oasele din galantare.

-Ce vă stesează cel mai mult?

-În afară de şefi, soacră, inflaţii, inflamaţii, alte boli şi lipsa de bani, nimic. A, da! Şi când mă strâng pantofii, cureaua şi cravata. M-am cam supradimensionat, până şi buletinul de identitate mi-a rămas mic…

-Ce-aţi mai scris în ultimul timp?

-Două reclamaţii şi o sesizare. Anonimele nu sunt genul meu.

-Vă plac femeile?

-Da, îndeosebi femeile trecute. Mai ales dacă-s trecute de 18 ani…

-Maestre şi stimate confrate, meditaţi, lucraţi sau staţi?

– Ei bine, în raport cu pământul, stau. În raport cu sistemul solar, nu stau. Mă învârt într-o mişcare de rotaţie şi una de revoluţie, cu o viteză uimitoare, uluitoare, cosmică. În raport cu universul, aproape că nu exist.

-Interesant…Cu ce vă ocupaţi acum?

-Sudez şi sudui oameni, fac şi desfac ruperi de realitate, în esenţă, merg pe chintesenţă.

-Există viaţă după moarte?

-Cum să nu. Trăiesc viermii, chiar trăiesc bine. Mor eu, nu moare lumea.

-Aveţi un ideal în viaţă sau, mă rog, de viaţă?

-Pentru mine omul este ca aerul. Îl trag în piept şi-l dau afară. Atât despre mine.  În rest, numai de bine! Serios vorbind, la ceea ce scriu, doresc ca –virgulă- cititorii dumneavoastră măcar să surâdă. Dacă au citit şi au zâmbit, sunt fericit!




Alte stiri din: Intalnirile ZV Afisari - 735
Recomandarile Editorilor
Comentarii

Intresting articles
auto moto
wierd stories
Science
vacante