E perioada când ne alegem babele….Baba mea are gură rea, în sensul că e ştirbă. Dar, ca pictoriţă, e bună. Bună şi îi place arta pură. Nepoţica mea are numai doi ani şi nu-l poate pronunţa pe “r”. Ea zice “alta abstlactă”…
Am rugat-o pe consoartă să mă picteze şi, după ce m-a măsurat de sus până aproape jos, mi-a replicat că ea nu pictează natură moartă. Avantajul de a fi bătrâni pensionari este şi că ne-au părăsit până şi gândacii de bucătărie, că nu mai au ce mânca! Culmea e că trăieşte şi soacră-mea! Aşa că, sloganul meu de casă este “Trăiască nevasta şi mama ei, care a făcut-o!” Uneori, ca titlu informativ, băbuţele mele sunt ca în titlu: bătrânele, haine, rele…Cu accent pe „i”. Sigur, e legat şi de bătrâneţe, haine grele… Aseară, să le mai îmbunez, am încercat să fiu vesel şi zglobiu, dar ele m-au făcut „bidiviu”, pentru că le-am relatat cum o pereche de moşnegei, el şi ea, au mers la o pensiune şi, în cameră, bătrâna îl cheamă pe soţior: „Vino, hodorogule şi priveşte pe geam. Se vede o căprioară cum paşte pe păşune.” Oarecum (cumplit!) deranjat, „hodorogul”îi spune: „În primul rând nu-i o căprioară, e o vacă. Şi-n al doilea rând, nu te uiţi pe geam, te uiţi în oglindă!” Soacră-mea, mai să leşine, dar nu de râs. Nevastă-mea a luat paharul de vin şi l-a dat peste cap. Peste capul meu, evident! Acum mi-a mai trecut, nici capul nu mă mai doare, dar urăsc bătrâneţea, băutura, hainele şi bătătorul de covoare…
De la „bătrâneţe, haine grele”, se poate ajunge la varianta din titlu, mai ales dacă le-aţi cunoaşte pe vecinele mele, Tanţa, Miţa şi Târfa (mă scuzaţi, aşa o cheamă!). Tanţa e cu clanţa, Miţa e cu guriţa şi Târfa e, normal, cu bârfa. De cum se luminează de ziuă, ies la produs. La produs scandal, în faţa blocului. Strigă, una la cealaltă, de parcă ar fi la sute de metri depărtare:
– Miţo, ai auzit ce tămbălău au făcut ăia de la nouă? Zău c-ar trebui duşi la spitalul 9, fă!!
– Tanţo, dar ce părere ai de cei de la trei? Că până la trei dimineaţa s-au certat şi s-au bătut, ca chiorii, chiori-le-ar mamele lor de ţigani împuţiţi, ca să-l citez…pe cel pe care în veci n-o să-l mai votez!
– Ţaţelor ce sunteţi!, interveni a treia babă, mai încet, că ne aud vecinii!!!
O clipă m-am gândit că e vorba de vecinii noştri, ungurii. Sau bulgarii. Poate chiar cei de peste Prut…S-a lăsat o tăcere, deloc apăsătoare, nu mai mult de un minut. Apoi, dialogul a continuat, cu şi mai mare amploare:
– Suratelor, dar unde o fi femeia de serviciu de pe scară, că e plin holul de gunoaie şi geamurile de zoaie!
– S-o fi dus la piaţă, că au băgat fudulii de cerb lopătar! Am citit eu, pe Youtube. Măi, să fie!, mi-am zis eu, în barbă, încremenind cu ceaşca de cafea în mâna, deja tremurândă, evident, de nervi. Babele astea sunt informate, nu glumă! Am ieşit la balcon să-mi aprind o ţigară. Tanţa s-a şi inflamat:
– Vecine, nu mai arunca chiştoacele pe jos, că nu e frumos! Miţa s-a aprins, la rândul ei, comentând, ca pentru ea, cât să audă tot carterul:
– ‘Ţi-ai dracului de drogaţi! A treia babă, că mi-e jenă să-i mai pronunţ numele, a sărit şi ea cu gura:
– Hârcilor, nu vă mai enervaţi. Civilizaţi n-o să fim noi, nici în secol 22!
Doamne, oare chiar o să trăiască până atunci!? Că eu, sigur nu!
Oricum, nu în blocul cu aceste…bătrânele, haine, rele!
