Anul trecut, ca tot creştinul, cu frica lui Dumnezeu în sân şi cu credinţa tot în el, în dimineaţa zilei de Sfântul Nicolae, de cum m-am sculat, m-am repezit la ghete. M-a pus, nu spun cine, să-mi bag nasul în ele!
De cu seară simţeam eu că ceva nu mirosea a bine…Ei bine, cadou, adus de Moş Nicolae, o laie! Dezamăgit am mers la baie să mă bărbieresc, pentru că două săptămâni n-a curs apa caldă, conducta era moartă şi am purtat, lăsând barbă, doliu după ea.
Dea Domnul ca cei responsabili cu distribuirea apei să-şi fi găsit apă în ghete! Apoi, fuga la frigider! L-am deschis şi l-am închis automat. După ce că nu era nimic înăuntru, mai făceam şi frig în casă!
Hotărât lucru, Moşul…ori s-a încurcat la una mică (o vodcă, nu vă gândiţi la minore!) ori s-a gândit să ţină sacul plin, pentru Crăciun…La serviciu, colegii au început să povestească ce a găsit fiecare în ghete. Unul a relatat că şi-a găsit soţia…goală, în ghetele lui. „Dragă, atât îţi pot oferi, altceva n-am!” Şefa de birou a povestit că a găsit pe cizmuliţe o blană de leopard.
De, soţul ei lucrează pe lângă Consulatul britanic. Probabil vopseşte gardul, de jur împrejur, dacă e pe lângă. Afară-i vopsit gardul, înăuntru, leopardul. Un coleg a relatat că nici ghetele nu şi le-a mai găsit, că-l prădaseră, noaptea, hoţii…Ar fi multe de spus cu acest tradiţional obicei, care la noi se pierde. Se pare că trebuie să ne bucurăm că încă mai avem ghete…
Anul acesta, dacă moş Nicolae va veni cu nuieluşa,…încui uşa!
