Acasa   ·   Echipa ZiuaVeche.ro   ·   Contact   
Ziuaveche.ro pe Facebook  Ziuaveche.ro pe Twitter  RSS - Ziuaveche.ro  Abonare Newsletter - Ziuaveche.ro
Primii piloţi români care au zburat în simplă comandă cu F-16 Fighting Falcon | Criză în PSD. Bunicuţa iese la atac | Revenirea la normal | Teodor Meleşcanu, consilierul lui Ponta | Mister dezlegat. Cum beau apă câinii şi pisicile

“Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”. Prostia sufocă România

Scris de :     2012-11-06 08:14

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”. România este sufocată de prostia celor care toarnă lături cu găleata . După ce am auzit luni seară, la două televiziuni, “ştirea” cu “poezia legionară”, am început să râd cu lacrimi sau să plâng cu gura până la urechi.

“Ridică te, Gheorghe, ridică te, Ioane!”. Prostia sufocă România opinie Nici acum nu îmi dau seama. Însă, mi-a trecut. Lor nu le-a trecut şi nici nu o să le treacă. Şi, Doamne, cât aş vrea să îi şi doară! Nu cât să se tăvălească, ci doar aşa, un pic, cât o julitură sau o unghie ruptă! Da, este adevărat! Autorul, poetul Radu Gyr (Demetrescu), a fost legionar. Dar de ce este legionară poezia “Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”???

Pentru viziunile sale politice, Radu Gyr a făcut puşcărie în regimurile Carol al II-lea, Ion Antonescu şi bolşevico-sovietic de ocupaţie. Radu Gyr “opteaza in tinerete pentru Miscarea Legionara si nu s-a dezis de ea pana la moarte (1975). La inceputul anului 1941 a fost numit directorul Directiei Teatrelor. In ianuarie 1941, dupa Rebeliunea Legionara, comandantul legionar Radu Gyr a fost condamnat la 12 ani inchisoare. Maresalul ii ofera poetului legionar alegerea: celula inchisorii, sau linia intai a frontului. Gyr pleaca pe front, unde isi pierde partial vederea si e reformat. In 1945 este condamnat la moarte, pedeapsa comutata ulterior in inchisoare pe viata. Este eliberat in 1956, dar, dupa doi ani, e din nou arestat si din nou condamnat la moarte. PoeziaRidica-te Gheorghe, ridica-te Ioane”, considerata un indemn la revolta, devine proba incrimianta la dosar. E eliberat in 1963 si continua sa scrie pana in ultima zi a vietii. In 1995, Manea Dragulin, procurorul general al Romaniei, a introdus recurs in anulare pentru “Lotul ziaristilor”, Curtea Suprema i-a reabilitat pe toti, mai putin pe Radu Gyr si pe Ion Dumitrescu. Simona Popa, fata lui Gyr, i-a adresat procurorului, prin intermediul ziarului ZIUA, un memoriu, dar nu a primit un raspuns”. (Teşu Solomovici – fragment recuperat din arhiva fostului ziar ZIUA)

Trebuie reţinut de aici faptul că Radu Gyr “a fost numit directorul Direcţiei Teatrelor”. De ce? Pentru că, în această perioadă, la Bucureşti, în România aliată a Germaniei naziste, se înfiinţa TEATRUL EVREIESC BARAŞEUM!!! (Teşu Solomovici face o eroare în text, pentru că numirea în fruntea Direcţiei Teatrelor a avut loc în toamna lui 1940.)

Să vedem şi ce scrie pe site-ul Teatrului Evreiesc: “O perioadă foarte grea în istoria teatrului evreiesc a fost marcată de anii dictaturii de tip nazist din timpul celui de-al doilea război mondial, când artiştii evrei nu au avut voie nici să joace în propria limbă, nici să apară pe scenele teatrelor româneşti. Atunci a luat fiinţă la Bucureşti Teatrul Baraşeum, ale cărui reprezentaţii (în majoritate, spectacole de revistă, foarte gustate de public, inclusiv de cel românesc) se desfăşurau în limba română”.

Şi încă una, de pe acelaşi site: “Anii dictaturii fasciste din timpul celui de-al doilea război mondial au însemnat o perioadă grea pentru artiştii evrei, care au fost lipsiţi de dreptul de a juca în limba lor maternă şi au fost îndepărtaţi de pe toate scenele româneşti. La începutul anilor ’40 ai secolului trecut câţiva artişti, scriitori, şi muzicieni au înfiinţat Teatrul Evreiesc Baraşeum, pe scena căruia au evoluat, jucând în limba română, o seamă de cunoscuţi actori evrei, printre care Alexandru Finţi, Beate Fredanov, Willy Ronea, M. Bradu, N. Stroe, Mircea Crişan ş. a. În acea vreme clădirea avea două săli: una la parter, unde se jucau piesele de teatru, şi o alta la etajul întâi, destinată spectacolelor de revistă”.

Concluzia: legionarul Radu Gyr şi autorităţile din România, aliata Germaniei naziste, permiteau înfiinţarea unui teatru evreiesc la Bucureşti, în timp ce în restul Europei, evreii îşi săpau gropile comune înainte de a fi împuşcaţi, mureau în chinuri, “respirând” gaze de eşapament, şi începeau să facă interminabile cozi spre trenurile ce îi ducea spre “duşurile” şi cuptoarele din lagăre.

O foarte grea perioadă pentru artiştii evrei din România!

Merită menţionat şi interviul următor, realizat de Radio România Actualităţi în 26 martie 2011 (ora 19:36), la 70 de ani de la înfiinţarea Teatrului Evreiesc Baraşeum, interviu ce poate fi citit pe siteul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din Romania.

Reporter: Anul acesta, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România împlineşte 75 de ani. Primul eveniment care a marcat aniversarea a fost proiecţia filmului documentar “Şi s-au dus ca vântul”, realizat de Radu Gabrea şi Costel Safirman. Pelicula prezentată la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti reaminteşte istoria Teatrului Baraşeum, de la a cărui înfiinţare au trecut şapte decenii. Activitatea teatrului a însemnat mult pentru cultura românească şi pentru cea evreiască, spune regizorul Radu Gabrea.

Radu Gabrea: Istoria Teatrului Baraşeum începe în 1941 şi a durat patru ani. Acest teatru a durat patru ani.

Reporter: De ce a doar atât?

Radu Gabrea: Pentru că s-a terminat războiul şi s-au schimbat lucrurile ş.a.m.d. A fost un teatru special de război.

Reporter: Ce a însemnat el pentru cultura comunităţii evreieşti?

Radu Gabrea: Păi, a fost un lucru absolut extraordinar, într-o perioadă în care cele mai pesimiste lucruri se întâmplau şi cele mai triste, a /adus/ o speranţă şi o bucurie extraordinară.

Reporter: Domnule Costel Safirman, unde se află acum sufletul Teatrului Baraşeum?

Costel Safirman: Prin forţa împrejurărilor şi a istoriei pe care cu toţii am trăit-o, zidurile acestui teatru au rămas aici, chiar la Teatrul Baraşeum, care a devenit Teatrul Evreiesc de Stat, dar sufletul Teatrului Baraşeum din anii ’41-’44, din anii de război, a plecat în lume.”

Suficient (doar din surse ale comunităţii evreieşti) despre Radu Gyr şi “crima de a fi legionar”! Sau, poate ar mai merita un episod, din alte de surse. Să vedem ce afirma, în anul 1996, Dan Smântânescu, istoric, absolvent al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Istorie şi al Institutului de paleografie şi expertiză grafică al Arhivelor Statului din Bucureşti (În anii ’30 a fost un apropiat al profesorului Nicolae Iorga, transcriindu-i documente medievale în calitate de secretar ştiinţific):

Eu personal vă pot spune atât: cu o zi înainte de a fi asasinat (Nicolae Iorga – n.red.), m-am întâlnit pe Calea Victoriei, colţ cu bulevardul Carol – aşa-i spunea – m-am întâlnit cu Radu Gyr, care era pe-atunci legionar şi era directorul general al teatrelor. Şi Radu Gyr mă opreşte – deşi era legionar, comandant legionar – şi-ncepe – era un tip foarte emoţional – începe să plângă, cu lacrimi în ochi şi-mi spune: “Bine că te întâlnesc, domnule Smântânescu, du-te repede la Sinaia şi avertizează-l pe profesor că fraţii mei legionari vor să-l împuşte!

Când am auzit aşa, am rămas încremenit. “Da, te rog foarte mult, du-te acuma la gară, suie-te în tren!…” Atuncea, pentru că aveam şi ceva bani la mine, m-am dus imediat la telefon, am telefonat acasă că plec la Sinaia pentru o zi, dar mă-ntorc a doua zi şi m-am suit în tren şi m-am dus pe la orele 11:00 dimineaţa”. [R 500/ Arhiva de Istorie Orală – Radio România. Interviu realizat de Octavian Silivestru, 18.07.1996]

Şi, revenind: da, este adevărat! Radu Gyr (Demetrescu), a fost legionar. Dar de ce este legionară poezia “Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”???

Nu am vazut nici un jurnalist de la “televiziunile oripilate” să zică vreo două vorbe şi despre ştirea asta: “Două mari personalităţi ale Bisericii Ortodoxe Române (arhiereul Tit Simedrea, mitropolit al Bucovinei în perioada 1941-1945, şi pictorul bisericesc George Rusu) au fost distinse post-mortem cu medalia “Şef Rabin Dr. Alexandru Şafran”, acordată de către Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România şi de Fundaţia “Dr. Alexandru Şafran”, pentru sprijinul acordat evreilor din Bucovina în timpul Holocaustului din cel de-al Doilea Război Mondial”.

La fel cum nu am văzut pe nimeni să îşi rupă în direct cămaşa de pe el, pentru că UDMR vrea să scoată mii de maghiari în stradă în sprijinul unei cârpe cu pretenţii de steag secuiesc. Sau că senatorul României Gyorgy Frunda ne recomandă să o lăsăm “mai uşor cu statul naţional”. Pentru motivul că există un “numitor comun al Uniunii Europene şi al împărăţiei Mariei Tereza”. Sper să nu fie vorba despre ló fasz!

Şi, încă o dată: de ce este legionară poezia “Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”???

Este un mesaj legionar îndemnul de a preţui libertatea mai mult decât averea? Este un mesaj legionar îndemnul de a ne preţui înaintaşii, lupta şi sacrificiile lor pentru libertate? Este un mesaj legionar îndemnul de a conştientiza ce e sfânt pentru neamul românesc?

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,

nu pentru pătule, nu pentru pogoane,

ci pentru văzduhul tău liber de mâine,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,

pentru cântecul tău ţintuit în piroane,

pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,

ci ca să aduni chiuind pe tăpşane

o claie de zări şi-o căciula de stele,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi

şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane

şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte

pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,

pe toate ce slobode-ţi ies înainte,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!

Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!

Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Orice om inteligent, oricât de rău intenţionat ar fi, indiferent de etnie sau religie, nu poate găsi nimic acuzator în această poezie. Doar proştii urlă, atunci când o aud sau o citesc!




Alte stiri din: Opinii Afisari - 2,250
Recomandarile Editorilor
Comentarii

Opinii
 
Dezbateri
 
Politica
 
Magazin
 
Revista Presei
 
Stiinta-IT
 
Aroma de vinil
 
Poza Veche
 
Bancul zilei
 
Abonare newsletter
Mai cititi si ...
x
Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Afla mai multe
Prognoza METEO. Cum va fi VREMEA în acest WEEKEND Citeste
stiri nationale sport
stiri interesante stiinta
stiri mondene
stiri bizare
interesant
auto