Acasa   ·   Echipa ZiuaVeche.ro   ·   Contact   
Ziuaveche.ro pe Facebook  Ziuaveche.ro pe Twitter  RSS - Ziuaveche.ro  Abonare Newsletter - Ziuaveche.ro
Semnături pentru referendumurile de demitere a Gabrielei Firea şi a primarilor de sector | LEACURI DIN NATURĂ: Salvia, planta care aduce nemurirea | Vine pârjolul. Ne paşte cea mai mare secetă | Canabisul ar putea inversa procesul de îmbătrânire | Războiul hibirid al lui Vladimir Putin vizează România

Ce se întreabă românul

Scris de :     2011-01-30 11:04

  Citesc pe blogul “Linia de miră“  al colegului Petrescu, un material legat de situaţia din Albania. Dânsul îşi pune întrebarea dacă va fi dictatură în Albania. Şi citind materialul îţi pui altă întrebare, mult mai aproape de pielea românilor decât Albania. Citind materialul, m-am dus fără să vreau cu gândul la anul 1997 când, alături de alţi militari români, am făcut parte din Detaşamentul „Sfantul Gheorghe”,  detaşament de militari români care au participat la „Misiunea Alba”.

Ce se întreabă românul opinie Atunci, la plecare, mă întrebam mirat cum este posibil ca un stat să se dea peste cap pentru un joc gen Caritas. Cum România trecuse  peste Caritas fără scandaluri şi răzmeriţe, mă întrebam atunci ce au albanezii, dacă nu cumva a fost altceva la mijloc. Ajuns acolo, am văzut că situaţia era mai gravă decât credeam  noi. Câteva lucruri m-au mirat atunci în Albania :

– Prezenţa armelor pe toate drumurile. Copii de la 10 ani în sus purtau arme adevărate, cu muniţie cu tot, ca pe jucăriile chinezeşti; 

– Numărul mare de bande înarmate care susţineau ba un partid ba altul; 

– Lipsa autorităţilor locale;

– Cazematele şi buncarele de beton aproape  la fiecare bloc sau grup de 3-4 blocuri; 

– Numărul mare de măgari şi mercedesuri. Nu alte maşini, mercedesuri. De la agonie la extaz.

– Jafurile armate împotriva populaţiei fără apărare, fără protecţie;

– Mândria localnicilor.

 Detaşamentul românesc a fost dizlocat la Girocaster, în  zona  considerată cea mai turbulentă în care însă până la urmă au vut loc cele mai puţine incidente şi mai puţin grave. Nici un deces în zona aflată sub controlul forţelor româneşti, nici un atac la adresa forţelor româneşti, în comparaţie cu  cele la adresa trupelor italiene în special. Nici un foc de armă tras asupra românilor, nici un schimb de focuri între militarii români şi localnici sau bandele înarmate care acţionau în zonă. De ce ? Pentru că românii nu au provocat niciodată, românii nu au făcut niciodată uz de forţă nici când au fost provocaţi. Şi acest lucru s-a aplicat şi în Irak, şi în Angola, şi în Afganistan, şi Bosnia, Eritreea, sau Congo. Nu este o întâmplare. Spiritul conciliant  răbdător se pare că ne caracterizează. Este bine? Este rău ? Dacă ne gândim la cei care au participat la astfel de misiuni putem  spune că  este cel  mai bun mod de a acţiona. Au fost, e adevărat,  români  ucişi în teatrele de operaţii din Afganstan  sau Irak, dar în  zone în care nu acţionau singuri, în zone în care alţii provocaseră   situaţii în   care atacatorii nu aveau ce aveau cu românii, decât ca parte   a unei alianţe.Pot  spune fără a greşi că  acest spirit împăciutor al nostru ne-a ferit de multe necazuri,  ne-a adus respectul celor cu care am lucrat,  şi al   celor în zonele cărora au fost trupe româneşti  dislocate. De unde acest spirit? E  de spirit conciliant, de   laşitate? Răspunsul poate fi o combinaţie din toate, procentajul  diferind de  la individ la individ. 

  Cert este  acelaşi spirit face românul să  rabde,  rabde,  rabde şi să se  întrebe  singur pâna  când. Este un paradox. Tot românul  ştie că el  este cel care are răspunsul la întrebare, dar  continuă să o pună, aşteptând ca  altul  să dea răspunsul, să  facă ceva. De ce ? Pentru că românul  nu face nimic, nu răspunde la provocări decât  din “greşeală”  dacă se aude un păcănit, un zgomot suspect sau  apare un incident. Aşa s-a întâmplat la Timişoara, aşa s-a întâmplat  Bucureşti  la celebra scenă  a balconului, când totul s-a spart  din  momentul când s-a auzit  în difuzoare un zgomot „ciudat”, care a schimbat soarta  adunării. Cine a regizat acel moment cunoştea aceste  adevăruri despre români  şi le-a speculat  inteligent.  Va fi dictatură în    Albania ? Nu ştiu, nu cred  că se va  ajunge acolo. Cine nu suportă caritasul nu suportă  nici dictatura. La noi este  este deja dictatură, o spun analiştii politici la tv, o spun toţi politicienii neaserviti puterii, o spun actele de guvernare, a spus-o Boc, când a acceptat  sentinţa lui Băsescu   după ce dăduse cu flit hotărârilor judecătoreşti. Aşa  că întrebarea care se pune în cazul Albaniei, la noi e depăşită.

La noi se pune alta întrebare: care va fi zgomotul care va declanşa reacţia mulţimii ?




Alte stiri din: Opinii Afisari - 29
Recomandarile Editorilor
Comentarii

 
Abonare newsletter
Mai cititi si ...
decebal tower
birouri zona decebal
apartamente zona decebal
apartamente lux unirii
apartamente de lux unirii
apartamente 2015 unirii
apartamente noi 2015 unirii
birouri noi 2015 unirii