Acasa   ·   Echipa ZiuaVeche.ro   ·   Contact   
Ziuaveche.ro pe Facebook  Ziuaveche.ro pe Twitter  RSS - Ziuaveche.ro  Abonare Newsletter - Ziuaveche.ro
Poșta Română: cărți poștale personalizate direct de pe telefon | Armata britanică trimite Typhoon-ul în România | Aşa ar putea arăta EXTRATEREŞTRII (video) | Structura anului școlar 2017 - 2018 | Băsescu îi dă la temelie lui Kovesi

Codurile meteo, blestem sau binecuvântare?

Scris de :     2017-01-07 08:30

Un clasic în viaţă spunea că iarna nu e ca vara. Încep să am îndoieli. În România belele curg fie iarnă fie vară, dacă nu sunt zăpezi sunt ape, dacă nu sunt ape sunt incendii, dacă nu sunt incendii sunt crize, dacă nu sunt crize sunt cutremure, dacă nu sunt cutremure bate vântul, dacă nu bate vântul, nici iarba nu creşte. 
Codurile meteo, blestem sau binecuvântare? opinie Cert este că la noi, fie soare fie ploaie, tot ne udă pân la coamă. Nu vreau să mai fac comparaţie nici cu Japonia, nici cu vremurile când în România generalul iarnă nu făcea ce îl tăia pe el capul, că oricum degeaba vorbesc. Nu mă mai leg nici de folosirea la infinit a sclavilor societăţii, acei militari minunaţi cu lopeţile lor fermecate care sunt chemaţi în fiecare an să scoată din nămeţi politicieni grăbiţi, maşini bengoase şi beţivi inconştienţi. Nici nu ştiu de ce mai fac administraţiile locale atâtea contracte cu firme de carton pentru întreţinerea şi deszăpezirea drumurilor, dacă până la urmă tot militarii şi jandarmii curăţă drumurile. Ba, să fiu sincer, ştiu, ştiu de ce se fac contractele, pentru noi degeaba, pentru cei care le semnează cu folos.
În 26 de ani de democraţie şi liberalizare, dacă în fiecare an primăriile marilor oraşe ar fi cumpărat câte un dispozitiv din cele care circulă prin Canada pentru deszăpezire,  acuma nu am mai fi avut probleme. Dar ce rost ar mai fi avut să dea bani pe tehnică, când munca la lopată a sclavilor de serviciu nu costă nimic?
Astăzi, primarii, mai ales primăriţele ies pe post şi acolo, în faţa camerelor îi iau la întrebări pe subordonaţi să raporteze ei în faţa naţiunii ce măsuri au luat cu ocazia zăpezii. Se dovedeşte astfel că în minunata noastră ţară totul este imagine, mai ales când urbea este condusă de o fostă purtătoare de cuvânt, specialist în “imagine”. Tot doamna respectivă, anunţa câte sute de maşini şi maşinuţe a scos pe trasee  şi câte persoane sunt implicate. De asemenea, pentru că de la Dragnea citire se poartă munca peste program, ne anunţă că toată lumea va lucra în regim Shhaideh.
Domnule, am înnebunit sau chiar nu mai avem uzul raţiunii ? Păi ce contează câte utilaje am scos, cât stau oamenii peste program, sau ce se face efectiv şi care sunt urmările? Degeaba aducem 500 de maşini dacă maşinile nu au motorină sau nu sunt utilate corespunzător. Degeaba aducem gredere dacă drumurile nu oferă posibilitatea introducerii acestora, aşa cum degeaba aducem 200 de maşini de pompieri la un incendiu la etajul 10 dacă nu avem sursă de apă sau apa nu ajunge până la etajul 10. Dar, aşa, ca să ne facem că lucrăm putem spune că toţi oamenii din primărie sunt la serviciu non stop. Nu contează că acolo beau cafele ceaiuri sau joacă table, ei sunt acolo şi cu asta doamna primar a făcut tot ce a ţinut de ea.  Apropo de munca peste program, după ce domnul Dragnea o propusese pe doamna Shhaideh ca prim ministru pentru că stătea la muncă peste program, moda s-a extins pentru că aflăm de la cercetatul penal Procuror şef al României domnul Lazăr Augustin, că şi-a propus  unul din adjuncţi pentru că lucra sâmbăta. Pe cine lucra  nu ne spune domnul Lazăr, dar asta nici nu contează important e că lucra sâmbăta, când nu ştia nimeni ce face el acolo.
Coduri de împrumut
Pentru a uşura activitatea edililor, cineva a avut ideea să împrumutăm de la alţii, nu utilajele, ci organizarea … belelelor pe culori. O belea mai mică e verde, o belea mai mare e roşie. Odată stabilită beleaua, aceasta este anunţată, se cheamă că autorităţile s-au achitat de cea mai importantă sarcină, au informat populaţia că e de rău şi gata. Cine credea că această împărţire a belelor ne ajută cu ceva pe noi, cei pe capul cărora vin,  se înşeală. Această categorisire nu ne ajută cu nimic pe noi, dar îi ajută pe cei care  ar trebui să le gestioneze.
În alte părţi, acolo de unde am preluat aceste planuri, situaţia stă aşa: cu cât este mai gravă situaţia, cu atât activităţile şi eforturile depuse de autorităţi sunt mai mari şi efectele mai vizibile.Practic, pe cod galben autorităţile stau acasă, dorm liniştite,  pentru că cei care au atribuţiuni specifice ştiu ce au de făcut şi au şi cu ce face. La codul roşu apar şi ei prin zonă şi se asigură că cei care trebuie să rezolve situaţia o rezolvă, iar ei, marii edili decât dau aprobările  necesare dacă  nevoie de ceva peste plan. Asta se întâmplă în ţările civilizate.  Dacă e cineva care crede că aceste coduri şi măsuri sunt gândite la noi, de specialiştii noştri, cu aplicabilitate locală, se înşeală. Intraţi vă rog pe pagina ANM şi acolo la fiecare document vă veţi lovi de indicaţia : (adaptare dupa Federal Emergency Management Administration – SUA) . Nu e aşa că e frumos? Dar  în ceea ce priveşte modul de acţiune, la noi situaţia stă invers. La noi cu cât situaţia este mai gravă, cu atât autorităţile răsuflă mai uşurate. O să mă explic. Menţionez, înainte de orice, că, aşa cum scrie în pagina oficială a ANM, avertizarile hidrologice sunt emise de Institutul National de Hidrologie si Gospodarire a Apelor.
Cine le gestionează
Nu repet ceea ce veţi găsi pe paginile oficiale ale instituţiilor şi regiilor menţionate. După ce primeşte datele care duc la concluzia că urmează fenomene extreme sau se schimbă codurile, conducerile regiilor şi agenţiilor informează în primul rând autorităţile statului care trebuie să ia măsuri de contracarare. În mod normal aceleaşi agenţii ar trebui să contacteze apoi media şi să informeze populaţia, indiferent de ce decid sau cred autorităţile. În fapt, nici o informaţie nu apare în presă fără avizul autorităţilor care decid dacă e bine sau nu să afle şi populaţia pentru că toate măsurile, inclusiv cele care ţin de informarea publică sunt aprobate de autorităţi, iar dacă ele consideră că nu e cazul să “sperie populaţia”  aceasta nu este informată.
În al doilea rând, spuneam că în funcţie de codul de culoare al fenomenului, eforturile, implicarea şi măsurile se amplifică, cel puţin teoretic.La noi însă spuneam că nu e ca în America, chiar dacă am preluat documentaţia de la ei. Nu a aşa, pentru că noi avem doar documentaţia lor, nu şi tehnica, dar mai ales oamenii. La noi, autorităţile respective, primăriile şi prefecturile, prefecţii, se sperie de fenomenele mai mici, pentru că fiind de intensitate mai mică este de aşteptat să fie rezolvate de ei şi nu au nici o scuză dacă nu le rezolvă. De aceea prefecţii transpiră efectiv la codurile galben sau portocaliu pentru că acelea sunt cu adevărat controlabile şi sub puterea lor de gestionare. Dacă nu fac faţă unei situaţii de cod galben şi se inflamează lumea, se poate ajunge la demitere.
Altfel stă situaţia la cod roşu. La cod roşu, situaţia este deja scăpată de sub control oficial, din definiţie, iar ei nu au altceva de făcut decât să îl anunţe, să iasă pe posturile de televiziune, să se ia cu mâinile de cap, “vai vai vai sunt contemporan cu un fenomen extreme, ce mă fac” , să cheme armata, pompierii, smurdul, jandarmii, extratereştrii, pe oricine e prin zonă, aceştia trebuie să facă tot ce ţine de ei să rezolve situaţia. Colegii cu care au semnat contractele bănoase stau şi ei la sedii şi beau ţuică fiartă, salvaţi de lopeţile fermecare ale  scalvilor naţionali, toată lumea politică e mulţumită. “Slavă domnului, e stare extremă deci nu ţine de noi, Dumnezeu cu mila, nu ne poate reproşa nimeni nimic”. Ba, mai mult, legea le dă dreptul să taie dreptul de deplasare al cetăţenilor, blocând drumurile ca şi cum asta ar fi o fericire pentru cetăţeni. Atâta fac efectiv autorităţile, blochează drumurile şi apoi spun “treaba voastră, noi v-am anunţat.“
Cine le suportă
Oameni buni, în ce ţară trăim?  Sarcina lor,  a autorităţilor este să ia măsuri ca oamenii să circule normal inclusiv în condiţiile de cod roşu, tocmai pentru asta se instituie atâtea echipe şi comisii, pentru ca activităţile să se desfăşoare normal, aşa se procedează în ţările civilizate dotate cu administratori responsabili. La noi însă nu, la noi prefecţii, primarii, când apar astfel de situaţii declară podurile sau drumurile închise iar cine este prins pe drum sau pleacă, pentru că trebuie să ajungă la muncă, este făcut de ocară de televiziunile care îl prezintă ca pe un criminal pentru că a plecat de acasă când i s-a spus că drumul e inchis de nişte impotenţi. Ba, în unele cazuri mai sunt şi amendaţi sau puşi să plătească intervenţia salvării sau a armatei. Nu e aşa că la noi e bine să fii reprezentant al autorităţilor în situaţii de urgenţă?
Nu la fel de bine este însă să fii cetăţean al acestei ţări. Dacă ai apucat să te naşti şi să trăieşti în România, eşti mâncat. Eşti mâncat, pentru că indiferent cu cine votezi, în parlament ajung aceiaşi oameni sau copii, finii, pupilii, pupilele sau pilele lor. Eşti mâncat pentru că indiferent ce ai vrut tu când ai votat, parlamentarii, primarii, prefecţii, fac ce vor ei şi votează sau aplică legile în folosul lor. Drumurile sunt făcute pentru ei, pentru cei ce au jipane sau maşini de serviciu, care primesc bani pentru combustibil şi li se schimbă maşina din doi în doi ani, li se măresc salariile, primesc indemnizaţii mai mari decât salariile şi pensiile, iar când sunt prinşi cu mâna în ciubărul cu miere se vaccinează cu un ser imunologic şi gata.  Eşti mâncat pentru că drepturile tale sunt un lux, iar tu ca cetăţean nu mai poţi nici să mergi la spital sau la serviciu pe cod roşu, pentru că administraţiile locale şi de stat nu ştiu să facă altceva decât să declare drumurile blocate şi să aştepte lopata armatei sau a lui Dumnezeu să înlăture zăpezile sau apele, după caz. Eşti mâncat pentru că dacă te prinde codul roşu undeva în afara localităţii se poate întâmpla să ajungi acasă doar cu lumânarea la cap.
De asta spuneam eu că la noi, spre deosebire de  alte locuri, nu pot spune alte ţări, pentru că noi nu suntem o ţară, noi suntem o aglomerare de inconştienţi impotenţi care nu mai sunt în stare nici să reacţioneze, codul roşu este o binecuvântare pentru edili, pentru că pot da vina pe oricine, de la armată la Dumnezeu,  iar ei pot face orice,  bloca drumuri, interzice trasee, opri trenuri, sechestra sau rechiziţiona orice, au drept de viaţă şi de moarte,  dar nici o obligaţie, pentru că, nu e aşa, iarna nu e ca vara, iar cu codul roşu nu te pui. Ba mai mult, in asemenea situaţii se mai cheltuiesc nişte bani aşa mai fără strigare, se mai trece peste legi, că e doar situaţie de urgenţă şi toată lumea închide ochii. Cine mai ştie câte oi au murit luate de ape şi câte luate de primar?
Aştept să mă convingă cineva că nu e aşa.




Alte stiri din: Opinii Afisari - 270
Recomandarile Editorilor
Comentarii

 
Abonare newsletter
Mai cititi si ...
decebal tower
birouri zona decebal
apartamente zona decebal
apartamente lux unirii
apartamente de lux unirii
apartamente 2015 unirii
apartamente noi 2015 unirii
birouri noi 2015 unirii