Acasa   ·   Echipa ZiuaVeche.ro   ·   Contact   
Ziuaveche.ro pe Facebook  Ziuaveche.ro pe Twitter  RSS - Ziuaveche.ro  Abonare Newsletter - Ziuaveche.ro
Primul transplant de creier | Google Maps primeşte o interfaţă nouă | Un tablou de Leonardo da Vinci, vândut cu peste 450 milioane de dolari | Rusia influențează opinia publică răspândind știri false | Care sunt alimentele care combat insomnia

EU şi OVIDIU

Scris de :     2017-05-18 10:38

Cine nu ştie că în vechiul nostru Tomis se află celebra statuie a nu mai puţin celebrului poet latin Ovidiu, în piaţa cu acelaşi nume?… Exilat aici, la mal de mare, poetul pare a da glas, cu barba-n podul palmei, sudalmei „Fir-aţi voi să fiţi de romani, că m-aţi alungat la români”. Mă rog, pe atunci, daci, geto-daci, strămoşii noştri care l-au primit pe Publius Ovidius Naso cu braţele deschise şi i-au citit, recitit şi recitat ale sale poetice vise din “Ars amandi” sau “Metamorfoze”.
Anananie GagniucÎncerc o schiţă imaginară, cât de cât ilară, cu un dialog şăgalnic, peste milenii, cu ilustrul poet:
– Dragul meu Ovidiu, stai de mult aici, pe soclul acesta, unde ţi-ai scris celebrul tău epitaf „Sub astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul / Iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent, / O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată, /Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin.”
– Da, Noni (iote, îmi ştie numele de alint!), cam de 2000 de ani. Am tas cu ochiul şi urechea la nişte secrete de stat din Roma antică şi – vezi, Doamne, aş fi fost martorul unor scandaloase aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus, fapt pentru care am tras şi nişte ponoase, cum ar fi alungarea de acolo, aici, în viitoarea voastră Constanţă. Tristă soartă, de unde şi “Tristele” mele…
– Vezi, Ovi? Tot iubirile duceau şi pe vremea ta, la… izbirile soartei. Cum erau, pe-atunci, strămoşii noştri daci?
– Primitori. Şi-un pic primitivi. Dar ospitalieri, nu ca aceşti actuali hotelieri de pe litoralul Mării Negre, care te jupoaie de bani şi-ţi asigură condiţii de cazare precare… Făceau comerţ – ca şi azi – tot în defavoarea lor, dar măcar nu tăiau pădurile, nu vindeau pământurile, nu plecau în străinătate şi nu stăteau cu mâna-ntinsă către Europa. Nu şi nu!
– Eşti comparat cu Vergiliu sau Homer, din vremurile tale, personaje literare geniale…
– Dar ce, voi nu aveţi poeţi, scriitori de renume?
– Ba da! Dar nu-i amintesc aici şi acum… Ştii, Ovidiu Naso, ce… nasol a fost cu dispariţia ta? Ai plecat spre eternitate în anul 17 după Hristos şi nici în 2017 nu-ţi găsesc arheologii noştri mormântul… Bine că ţi-au rămas scrierile, pe care le mai citesc, ici-colo, tinerii îndrăgostiţi de poezie, literatură, cultură sau… unii de alţii. Ca pe vremea ta. Iar scriitorii de azi se inspiră din ale tale creaţii geniale. Nu dau exemple, dar le eşti far călăuzitor. Inclusiv pentru mine şi-al meu umor. Dovadă, acest scurt interviu imaginar, cu Măria ta. Te voi mai căuta… Să ştii că şi eu voi avea un sfârşit… desăvârşit, dar undeva, în Dobrogea. Şi, ca să-ţi creez o clipă de zâmbet, iată, final, un text vesel, cu umor negru. Sau, mă rog… umor negricios:
Am loc de veci în Topraisar! E clar, acum am adresa exactă, pot comanda cărţi de vizită, invitaţii la împlinirea a 40 de zile, şase luni, un an, şapte ani etc. Reţineţi: aleea 5, poziţia 8, figura 14. Cu loc de parcare, bănci comode, miros îmbietor şi confort sporit. Apă, lumină, căldură, telefonie, internet, cale de acces spre bar, bodegă, discotecă, sală de spa, peron de „pa, pa!” Bordel… nu! Că nici din morţi nu se mai scoală vreun interes, să-i pun fes şi să-i dau ghes… Cum Ovidiu Naso are un text pe soclu, m-am gândit şi eu la o scriere, pe placa funerară, eu având o bogată viaţă literară!… Se va scrie „Aici nu zace nici un Ananie! Gagniuc n-a trecut nici un Styx, de moarte-l doare-n pix, dar are un fix: că moartea este inevitabilă, viaţa a demonstrat-o!” Până acum, am fentat-o!

Ovidiu m–a ascultat, tot aşa, cu o mână la subraţ şi cu pumnu’-n barbă, a rămas la fel de gânditor, încercând cuvintele să-mi soarbă şi reflectând – presupun – c-aşa e, pentru unii, soarta: oarbă. Final, a declarat, senatorial (am tradus textul din limba latină):
Eu, Ovidiu, cântăreţul iubirilor gingaşe, sunt demult plecat spre cele veşnicii, iar unii, ca Ananie Gagniuc, e-n viaţă şi scrie prostii!




Alte stiri din: Opinii Afisari - 166
Recomandarile Editorilor
Comentarii

 
Abonare newsletter
Mai cititi si ...
Cum va fi VREMEA în decembrie, ianuarie şi februarie 2018 Citeste
Intresting articles
auto moto
wierd stories
Science
vacante