Acasa   ·   Echipa ZiuaVeche.ro   ·   Contact   
Ziuaveche.ro pe Facebook  Ziuaveche.ro pe Twitter  RSS - Ziuaveche.ro  Abonare Newsletter - Ziuaveche.ro
Donald Trump va trimite astronauții pe Lună și pe Marte | Ce generali a făcut şi avansat Iohannis de 1 Decembrie 2017 | Primul transplant de creier | Google Maps primeşte o interfaţă nouă | Un tablou de Leonardo da Vinci, vândut cu peste 450 milioane de dolari

Fenomene normale

Scris de :     2017-07-26 10:25

Canalele media ne prezintă zilnic sub titlul de breaking-news accidente, incidente, crime, minciuni politice, promisiuni electorale, ţepe şi tunuri financiare, ca şi cum ar prezenta o invenţie revoluţionară sau un nou medicament care vindecă toate bolile.

Unele o fac cu atâta pasiune, insistenţă şi bucurie, încât ai zice că ştiristele au orgasm multiplu în timpul acesta. România a devenit noul El Dorado al tuturor celor care vor să se căpătuiască pe seama adormitului român, fie ei escroci continentali, prezentaţi drept mari investitori, pedofili veniţi cu „ ajutoare”, deviaţi sexuali prezentaţi drept minoritari oprimaţi, sau terorişti prezentaţi drept refugiaţi, sub acoperirea unor principii ale democraţiei prost aplicate, dar bine dirijate.
Puterea obişnuinţei
Acum doi ani, când Europa vâjâia sub impulsul „refugiaţilor” care înduioşau inimile de la Bruxelles, Marele Mut promitea românilor că România nu va primi mai mult de 1700 de suflete, dar uite că aşa încet, pe neştiute, Marea Europă a ridicat şi impus, iar Marele Mut acceptat şi ascuns, o nouă cotă, de 4180 de potenţiali terorişti. Atât a considerat doamna Merkel că este suficient pentru a teroriza România şi a-i determina pe români să îşi părăsească vetrele cât mai rapid, dar nu este exclus ca numărul să se umfle, pentru că şi refugiaţii se grăbesc. România trebuie să devină cât mai repede casa altora. Românii nu doar s-au obişnuit, dar au devenit deja dezinteresaţi de acest subiect şi nici măcar nu mai clipesc când aud de refugiaţi, moschei, înarmare, terorişti, la o adică pleacă, ce mare lucru ? Cred că la această oră, una din 10 din familiile de români are pe cineva „dincolo” şi în caz de nevoie oamenii au de ce se agăţa. Pe vremuri, în caz de restrişte existau munţii, pădurile, peşterile, acum, vom vedea mai jos de ce, nici astea nu mai sunt, au rămas ca ultimă salvare „cei de dincolo”.
Vieţi cumpărate
Dacă vorbim de accidente şi incidente nu putem omite accidentele şi incidentele profesionale. Trei militari mor într-un accident de maşină din cauza lipsei pieselor de schimb. Ce face conducerea ministerului? Îi avansează post mortem, îi face eroi, face poze cu trupurile cadavrelor celor decedaţi, vorbesc despre dotare,”patrioţi„ şi gata, a marcat momentul, nimic nu se schimbă totul se acoperă. Nimeni nu spune că pensia de urmaş a copiilor celor omorâţi de o clasă politică şi un sistem corupte, este mai mică decât „ajutorul” acordat viitorilor terorişti.
În MI, un poliţist este omorât de un om fără casă, dar „cu maşină”. Ocazie excelentă pentru sindicalişti să mai iniţieze nişte proteste, pentru doamna ministru să mai iasă pe sticlă şi pentru unii colegi să se acopere de ridicol. Am auzit un poliţist, probabil de pe la minister, spunând că durerea, suferinţa cea mai mare a fost pentru colegii din MI şi apoi pentru familie. Omule, eşti dus, nici secretarii de partid nu spuneau aşa ceva. Ce fac primul ministru şi ministrul de interne? Promit creşteri salariale. De ce ? Păi ştiu ei ca orice proteste, oriunde, -în România- încep şi se termină cu bani. Totul poate fi cumpărat, şi conştiinţele şi protestele şi vieţile. Ei deocamdată dau promisiuni, banii mai târziu, trebuie îndeplinite formele legale, procedurile standard. Ne-am obişnuit şi cu astea.
Râul, ramul
Nici natura nu ne lasă, şi ea dă apă la moară ştiristelor care vibrează intern la catastrofe şi nenorociri. În ultimul timp, în zone diferite sau aceleaşi locaţii, dar la ore diferite, vremea trece de la caniculă la grindină, de la incendii de vegetaţii la inundaţii, de parcă cineva acolo sus se joacă cu noi şi vrea să vadă cum reacţionăm. Păi cum să reacţionăm? Cu indiferenţă. Pe lângă sistemele HAARP, noi, cei trăitori sau târâtori pe aceste meleaguri am acceptat cu aceeaşi indiferenţă tăierea pădurilor, extracţia aurului cu cianuri, scoaterea ţiţeiului şi a gazelor prin metoda fracturării hidraulice ceea ce înseamnă distrugerea, otrăvirea rezervei strategice de apă, practic am aprobat conştient sau inconştient distrugerea singurelor şanse de a supravieţui. Pe vremuri, un mare visător Cel Mai Mare Visător al ţării, spune ceva de râul-ramul, care ne sunt prieteni numai nouă. Asta era poate atunci, dar în ultimii 28 de ani noi am devenit cel mai mare duşman al celui mai bun prieten, pentru că am acceptat ca toate astea să se întâmple. Iar acum ne mirăm că ne lovesc în 5 minute şi soarele şi grindina. Dar nu toţi ne mirăm. O fătucă de la un post de televiziune, nu mai ştiu care, spunea că aceste fenomene sunt obişnuite. Era să sparg televizorul când am auzit, dar foarte repede mi-am dat seama că poate avea dreptate. Ea săraca vorbeşte prin prisma celor trăite de când a făcut ochi şi a început să orăcăie pe la tv. De unde să ştie ea cum era vremea acum 50 de ani, ce înseamnă climă temperat continentală, topirea gheţarilor, încălzirea globală, distrugerea stratului de ozon, sau ce spunea Topor despre vreme? Chiar şi eu vorbesc prin prisma celor 60 de ani de pe care i-am trăit de când am behăit prima oară. De unde să ştiu eu că Dăbuleniul nu a fost cândva un vârf de munte, iar Bucegii un fund de mare?
Şi atunci de ce mă miră că românii, tineretul nu mai acordă nici o atenţie acestor fenomene care au devenit „normale”? Furtul crimele, corupţia, tornadele, incendiile, inundaţiile, minciunile, nu mai impresionează, deşi toată lumea stă cu ochii beliţi la astfel de ştiri, dar numai ca să comenteze şi să vadă ce mai face capra vecinului. Când vine vorba de propria piele toţi sunt convinşi că lor nu li se poate întâmpla nimic rău, sau îşi spun că la nevoie, „dacă se împut treburile” vor pleca. Probabil că fiecare a zecea familie din România are pe cineva plecat „dincolo” şi aia e ultima scăpare la nevoie.
România nu mai e pentru neadaptaţi ca mine, pentru oameni care ştiu cum erau odată lucrurile, clima, normalitatea, viitorul aparţine celor care trec cu uşurinţă peste aceste schimbări, care s-au obişnuit cu ele, care le acceptă fără să se streseze, pentru care râul, ramul nu mai reprezintă nimic, pentru că la şcoală nu se mai spune nimic despre visători.

Starea de normalitate este ca moda, se schimbă, iar societatea de consum face totul pentru a ne obişnui cu noua normalitate.




Alte stiri din: Opinii Afisari - 299
Recomandarile Editorilor
Comentarii

 
Abonare newsletter
Mai cititi si ...
Intresting articles
auto moto
wierd stories
Science
vacante