Acasa   ·   Echipa ZiuaVeche.ro   ·   Contact   
Ziuaveche.ro pe Facebook  Ziuaveche.ro pe Twitter  RSS - Ziuaveche.ro  Abonare Newsletter - Ziuaveche.ro
Drone MQ-9 Reaper, la Baza aeriană Câmpia Turzii | Regimul alimentar în cazul gastritei | Viitor sumbru - mai puțini și mai bătrâni | Testamentul politic al lui Corneliu Coposu | Iadul de la Institutul Marius Nasta (galerie foto)

Handicapații

Scris de :     2018-05-03 13:06

 Ajutoare sociale

Locuiesc în Craiova. Când am ieșit la pensie, la îndemnul nevestei, care voia să investească banii primiți ca salarii compensatorii conform legislației în vigoare atunci, am cumpărat o bucată de pământ la 20 km de Craiova, 1100 mp. Nu a fost și nu este cine știe ce, pământ în pantă, doar un sfert este drept, în rest, dacă scuturi un pom, mai alergi 100 m ca să prinzi poama.

Mizerie, nămoale, căpușe, muncă și bani investiți, de 5 ori cât am dat pe teren. Cu toate astea, până la urmă ”investiția” s-a transformat în hobby sau mai bine spus în dragoste și bucuria de a avea un loc în care să invit pe cineva la un grătar și unde să îmi petrec timpul vara în aer liber, dar nu mereu și curat.

Partea cea mai proastă este că, cu coate încercările mele de a găsi ceva ajutoare contra cost pentru a săpa grădina, a fost imposibil. Nu știu cum o fi în alte sate sau comune, dar la mine la ”moșie”, deși e plină ulița de oameni fără serviciu, deși cad casele pe mulți, deși sunt mulți abonați ai primăriilor care primesc ”ajutoare sociale” de care practic beneficiază primarii, se știe cum, nu găsești un om care să fie dispus să te ajute să faci un răzor.

Să mă contrazică cineva și să mă convingă că adevărații beneficiari ai ajutoarelor sociale nu sunt primarii.  Anul trecut, de exemplu, am încercat să conving un astfel de ”asistat social”(eu tocmai fusesem operat și nu puteam să fac chiar nimic) să mă ajute, să smulgă iarba din roșii. L-am chemat să îi arăt ce are de făcut și să vedem cât cere, iar el când a văzut m-a întrebat de ce vreau să smulgă iarba și nu să o prășească, să o taie cu sapa. I-am explicat că e mai bine ca buruienile să fie smulse, ca să nu crească iar din rădăcină, dar am zis că dacă el vrea să o taie cu sapa, e ok, nu am nimic împotriva. Atunci m-a întrebat, ce se întâmplă dacă din greșeală va tăia și roșiile. Văzând unde bate și presimțind că întrebarea următoare va fi ce nevoie mai am de roșii și dacă nu ar fi mai bine să taie tot, l-am invitat cât am putut de calm afară, ca să nu mă păgubească de o pereche de palme fierbinți, că era o secetă de murea căprioara lui Labiș.

Cine poate să îmi explice de ce dăm ajutoare unor oameni care pot munci, care sapă șanțuri pentru primărie, sapă grădini pentru alții pentru 1 milion de lei, mâncare  țigări și băutură, dar nu sunt capabili să își facă o grădină de legume proprie? Ăștia lucrează doar când vor, nu se omoară cu munca, fac muncă de mântuială, pun condiții, iar primarii se folosesc de numele lor la alegeri, iar numărul lor crește de la un an la altul, pentru că ei merg mereu la vot.

Handicapații de fiecare zi

Toate aceste amintiri și gânduri m-au inundat astăzi în parcarea Lidl de pe strada Ford, fostă Caracal a orașului în care sălășuiesc. Mergând eu să cumpăr niște hrană uscată pentru prietenii mei patrupezi, exact când ieșeam cu căruciorul din magazin, din locul de parcare destinat oamenilor normali a venit în trombă un Tuareg și a intrat să se parcheze chiar lângă magazin, unde era oarece umbră dar era și locul destinat celor cu handicap. M-am uitat să văd cum arată persoana care conducea mașina ce intrase în locul destinat persoanelor cu handicap și am văzut o doamnă  ”de succesuri”, blondă, tânără, cam la 30 de ani, care părea normală  în integrum. Cum nu pot rămâne pasiv la astfel de gesturi și persoane, iar duduia avea geamul lăsat jos, i-am aruncat ”en passant” o semi-întrebare, spunând ”handicapată, handicapată ? ” Fătuca mi-a auzit replica și spre surprinderea mea a întors mașina și a parcat-o în soare, în parcarea destinată … așa zișilor oameni normali. Când m-am întors cu căruciorul gol către ”locul de parcare”al cărucioarelor, am văzut mașina parcată la normal, dar am văzut și alte mașini parcate pe locurile destinate mașinilor persoanelor cu handicap. Spre surprinderea mea, am constatat că cei cu handicap -și cred că nu se va simți nimeni jignit dacă voi spune handicapații- o duc foarte bine în România, la fel de bine ca și cei cu ajutoare sociale pe care îi rogi cu bani și nu servesc. Am văzut și puteți vedea și dumneavoastră ce mașini au  sărmanii ”handicapați” din fotografia postată și m-am mirat, pentru că venind totuși din magazin nu văzusem pe nimeni în cărucior, nici un invalid, nici un om cu handicap vizibil. Singurul handicap posibil, dar nesesizat era cel mental. Am stat câteva momente și am dat înapoi filmul persoanelor întâlnite prin magazin, dar nu am reușit să găsesc pe nimeni care să arate a avea un handicap vizibil. Apoi mi-am pus întrebarea existențială: dacă în magazin nu era nici un om cu handicap, iar unii își parchează mașina pe locurile respective, handicapați nu suntem oare noi, cei care îi lăsăm să și le parcheze acolo?

Eu am avut ”nesimțirea” să fac acea remarcă pe care totuși duduia a simțit-o și s-a simțit, dar cu celelalte două mașini deja parcate nu s-a găsit nimeni să îi întrebe cu ce treabă pe acolo? Cred că noi suntem handicapați, de vreme ce nu luăm nici o măsură împotriva acestor specimene, care ca și cel de la Mamaia cu elicopterul, sau cel cu jeepul pe plajă la Vamă consideră că ceea ce fac ei este normal. Și sunt convins că în România, handicapați suntem noi, cei care tolerăm astfel de manifestări și gesturi.

Cred că –fără a jigni persoanele cu handicap,față de care am toată compasiunea și înțelegerea, adevărații handicapați fizic și mental suntem noi cei care putem face ceva și nu facem și așteptăm sau apelăm la alții să facă în locul nostru.

Handicapați din oficiu

Nu știu de ce discursul președintelui ”republicii” de astăzi m-a dus cu gândul la aceeași definiție: ”HANDICAPÁT, -Ă, handicapați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care are o infirmitate. 2. (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă).

Sper să nu fie careva care să spună că întrecerea politică, campaniile electorale, nu sunt întreceri pline de sportivitate, pentru că până acum, în România, nici un proces electoral nu a fost definit sau declarat ilegal, imoral sau neconstituțional, deci toate campaniile și alegerile de până acum s-au desfășurat (cu mici, foarte mici excepții pe ici pe colo)  în deplină legalitate, deci sportivitate. Ei bine, astăzi pe la ora prânzului, domnul președinte, în calitatea sa de competitor aflat în întrecere (sportiv el  și sportivă întrecerea)  cu PSD, domnul Dragnea și Doamna Viorica, cu legile justiției, cu tot  și toți cei care nu i se supun, a apelat –nesportiv  aș zice eu, dar mai ales neconstituțional- la CCR unde a împins niște legi spre verificare după ce acestea mai adăstaseră pe acolo și fuseseră ajustate conform deciziilor. Că a trimis niște legi la CCR nu e neconstituțional, neconstituțional este însă încercarea sa de a influența judecata acestora, amenințându-i chiar voalat cu Curtea de la Viena. Culmea este că oficial, când vorbește despre justiția din România, sau când adversarii săi politici de plâng de DNA, justiție, procurori sau judecători, domnul președinte face apologia justiției, dar acuma, când el dorește să fie rezolvat cum i-a rezolvat și DNA dosarele, insinuează că CCR ar fi manipulată politic. Asta este total lipsit de fair-play, dar mai ales anticonstituțional căci  domnia sa este –sau ar trebui să fie- alături de CCR unul din garanții Constituției. Păi ce facem domnule președinte,  schimbăm etichetele așa după cum ne sunt apărate interesele personale? Ori CCR este garantul Constituției, ori este format din borfași de partid manipulați, șantajați, dirijați de partide? În plus, în acest caz  domnul Iohannis și-a probat sau reliefat handicapul. Păi domnule președinte, ați avut în mână posibilitatea de a respinge nominalizarea persoanei pe care o negați acuma și nu ați făcut nimic, ba chiar v-ați grăbit să o nominalizați. Ați făcut-o sperând sau crezând că este o persoană slabă care nu va rezista presiunilor și va ceda ca și ceilalți doi premieri dinaintea ei care cedaseră jocului politic, dar mai ales ”jurământului” de specialitate. Țeapă! Uite că cea considerată drept cea mai  slabă persoană care putea fi nominalizată pentru că ” nu face față poziției de Prim-ministru al României” s-a dovedit a fi o piatră mai tare decât bărbații dinaintea ei.Când a ales-o, Dragnea nu a ales-o pentru  competență, ci pentru loialitate.Trebuia ca domnul Iohannis să știe asta iar dacă el nu putea, pentru că competențele sale nu cuprindeau și psihanaliza,  trebuia să fie măcar consiliat sau informat că face o greșeală. Oricum ar fi, în acest moment domnul Iohannis dă din șanț în șanț și după cererea inutilă de demisie mai face și declarații și dă ”sfaturi” total anticonstituționale. Apelând la CCR  și la ”toașa de la Viena” domnul Iohannis își demonstrează ”competențele”. Conform acestora, după mine are dreptul să parcheze mașina oriunde vrea, nu îl va întreba nimeni ce caută acolo.  Dar ca și în cazul mașinilor parcate pe locurile destinate celor cu handicap, handicapul domnului președinte este mic în comparație cu al nostru, handicapații din oficiu, care votăm de zeci de ani aceeași clasă politică, așa cum lăsăm în parcări, pe plaje, în viața noastră, toți nesimțiții să facă ce vor cu viața noastră și noi comentăm în cel mai fericit caz cu obidă gesturile lor, uneori în gând, să nu fim auziți și pedepsiți de făptuitor. Cred că ar trebui inversat procentajul locurilor din parcări destinate persoanelor cu handicap.

Alți Handicapați

Justiția, aceași justiție românească care este când slăvită, când îngropată, acest Hopa-Mitică al societății, a clasat dosarul fostului procuror general Tiberiu Nițu acuzat de abuz în serviciu pentru că a circulat cu antemergător. În aceeași zi, aceeași justiție l-a inculpat pe Oprea pentru cam aceeași faptă, pentru folosirea abuzivă a antemergătorului Gigină,  decedat ”la datorie” în timp ce domnul ministru dispărea de la locul accidentului deși avea un subordonat făcut țăndări. Fapta sa este prevăzută în art 203 CP, dar bineînțeles că nu s-a gândit nici un procuror la asta.  Credeți că îl va învinui cineva pe domnul Oprea pentru faptul că deși a asistat la un accident grav și nu a oprit să vadă despre ce e vorba și eventual să acorde  primul ajutor personal sau  prin oamenii lui sau să aștepte până venea SMURD-ul? Nu. El este învinuit de abuz și folosirea antemergătorului, adică exact acuzele pentru care a fost achitat domnul fost procuror general. O să spuneți că este o mare nedreptate și că așa ceva nu se poate. Iar eu o să spun că suferiți de miopie, adică vedeți doar până la lungul nasului, dar nu mai departe. Achitarea lui Nițu nu este o nedreptate ci un ajutor dat de justiție lui Oprea. Nițu a fost achitat pentru a i se acorda un precedent lui Oprea și a ajuta DNA-ului de sufragerie să mai sufere ”o înfrângere” în procesul lui Oprea care va fi și el achitat pentru a nu se crea diferențe de tratament pe speță. În acest caz, aparent justiția este handicapată, dar în realitate handicapații suntem tot noi pentru că ne lăsăm prostiți și nu realizăm cum suntem prostiți   și aburiți că acest demolator și gropar al armatei și societății ar fi judecat sau eventual pedepsit pentru faptele sale când de fapt cei care l-au promovat, folosit și dirijat îl vor scăpa și tot ce fac, fac pentru a crea impresia că îl va judeca sau pedepsi, dar de fapt  acesta va fi scăpat prin astfel de tertipuri. Din nou vom trece pe lângă elicoptere și SUV-uri fără să le vedem.

Eu refuz să fiu handicapat.




Alte stiri din: Opinii Afisari - 492
Recomandarile Editorilor
Comentarii

 
Abonare newsletter
Mai cititi si ...
Intresting articles
auto moto
wierd stories
Science
vacante