Acasa   ·   Echipa ZiuaVeche.ro   ·   Contact   
Ziuaveche.ro pe Facebook  Ziuaveche.ro pe Twitter  RSS - Ziuaveche.ro  Abonare Newsletter - Ziuaveche.ro
A murit Stela Popescu | Primul transplant de creier | Google Maps primeşte o interfaţă nouă | Un tablou de Leonardo da Vinci, vândut cu peste 450 milioane de dolari | Rusia influențează opinia publică răspândind știri false

Jocul trădării şi al întâmplării

Scris de :     2013-06-13 20:17

Dracul, când vrea să ia minţile cuiva, îi dă ambiţie şi îi cântă la ureche un cântec despre cât de potrivit este pentru funcţia de Dumnezeu.

Marin NeacsuDin când în când, ca să nu uite cât de tare este, îi mai cântă „ai mei, ai mei, ai mei, ai mei, ai mei  n-au avut habar, cât de sus, cât de sus, cât de sus, cât de sus, cât de sus  pot eu să sar” şi uite aşa ajunge omul prim ministru. Mai întâi trebuie să semneze înţelegeri, acte de coabitare, acorduri secrete sau nesecrete cu toţi cei care îl pot ajuta cu ceva, oricât ar fi, chiar şi cu un şut în cur, dacă asta înseamnă un pas înainte, pe drumul devenirii. Nimeni nu trebuie exclus de aici, se aplică principiul nediscriminării, deci se semnează acorduri, se fac promisiuni, se bate palma cu toţi, indiferent de rasă, origini sociale, sex, religie, culoare politică, naţionalitate, caracter, principii, doctrină, idealuri. Toţi sunt buni, cu toţi te faci frate, că doar este un obicei tradiţional nu ?

După ce a ajuns unde voia, trebuie să facă dovada cumetriei cu Scaraoţki  şi să lovească în cei care l-au sprijinit. Nu chiar toţi, ci doar cei de care nu mai are nevoie. Unul câte unul sunt lăsaţi, abandonaţi, loviţi, scoşi de la suflet, scoşi din circuit, băgaţi în puşcărie, sinucişi, urmăriţi de DNA, ameninţaţi, sărăciţi, li se ia tot şi sunt aduşi în situaţia să mulţumească dacă sunt lăsaţi în viaţă, sau să promită că nu mai au nici o pretenţie, numai să li se lase familia în pace. Se fac acum alte legăminte, alte acorduri cu cei care îl ajută să rămână unde este şi  aici nu trebuie precupeţit nici un efort. Oferă tot ce i se cere, că doar nu dă din buzunarul lui, la unii arhivele naţionale, la alţii pădurile, la alţii bisericile şi clădirile, la alţii câte o regiune două, apoi istoria, la unii Bucegii, la alţii Dobrogea şi munţii Buzăului, iar la alţii li se şterg datoriile de război şi li se dau înapoi pământurile confiscate în urma tratatelor internaţionale.

Toate astea se întâmplă într-o ţară ipotetică, cu un preşedinte ipotetic, care nu are nicio legătură cu flota ţării sau interesele naţionale şi un premier care nu are nici o legătură cu ţara, decât prin postul de televiziune pe care şi l-a subordonat şi care îi înalţă osanale. Din când în când aceşti oameni se fac că îi preocupă soarta ţării. Unul se duce să se plimbe pe covoare roşii pupând acolo unde cu un an înainte scuipa cu mânie proletară, altul, după ce a vândut pământ cu vagoane şi vapoare cu tot,  începe să plângă din ochiul Stolojan de grija pământului care a rămas şi nu mai poate să îl vândă el aşa cum plângea cu ceva timp înainte de grija generalilor care ieşeau la pensie fără să mai treacă pe la el prin bătătură.

Totul este o întâmplare, nimic planificat în toate astea, nici furtunile care au întors lumea pe dos şi vin exact când e nevoie de ele şi lumea începe să îşi pună unele întrebări.

Războaiele nu se mai duc în lumea asta cu armament decât în ţările lumii a treia ca să poată mânca şi industria de armament o pâine albă.  Ţările civilizate se cuceresc informaţional, economic, ecologic, financiar, climatic (era să spun climatronic) prin cutremure, dezastre provocate,biologic, bacteriologic. Toate astea le ştiu şi aceşti doi conducători din ţara asta ipotetică şi cum nici legile ţării, nici Constituţia nu au prevăzut acest gen de război, neexistând cauza, nu se poate pedepsi cel care făptuieşte din lipsă de legislaţie. Până acum câţiva ani hackerii nu puteau fi pedepsiţi, deşi comiteau fapte reprobabile, pentru că nu exista încadrarea juridică. Cam aşa şi cu războaiele astea moderne. Neexistând incriminare nu există făptuitori, aşa că .. trai nineacă. Prinde orbul scoate-i ochii. Hai să văd cine îl va condamna pe cel care a aprobat instalarea în ţară a unor antene. Unde scrie asta ? Mai ales când ai grijă să spui că aceste antene te vor proteja de nu ştiu ce pericole. Sau cine va condamna pe cel care penetrează pânza freatică şi găureşte pământul, mai ales dacă promite că aşa va da energie ţării cât să nu mai aibă unde să o pună.

Şi atunci cine să se mai supere dacă din când în când cei doi ipotetici jucători îşi mai dau la gioale şi se ceartă ba pe nişte locuri în Parlament, ba pe nişte dosare ţinute la secret prin care se manipulează slujitorii doamnei ăleia legate la ochi. Sau cine să se mai supere când cei doi jucători se ceartă ca doi îndrăgostiţi pe graţiile unei doamne trecute de primele tinereţi, dar fidelă susţinătoare dacă e să îi pice şi ei ceva?

Nimeni nu observă şi nu se supără nici când o persoană parlamentară din Spania, pe numele ei Inés Ayala Sender, străină de interesele românilor la fel  ca şi preşedintele, spune cu subiect şi predicat că fata preşedintelui acela ipotetic împreună cu o altă reprezentantă a României în Parlamentul European făceau jocuri murdare denigrându-şi ţara şi conspirând împotriva ei. Asta nu o spun eu, o spune cu subiect şi predicat un parlamentar european din Spania, Raportorul Comisiei de buget finanțe din Parlamentul European: “La fiecare propunere a Guvernului român în privinţa unui candidat, de fiecare dată primeam tot felul de scrisori anonime care încercau sa discrediteze absolut aiurea persoana propusă de Executivul de la Bucuresti. Aceste blocaje vin mereu din partea eurodeputaților PPE, mobilizați de o manieră iresponsabilă de colegii lor din România. Nu vorbesc aici doar de doamna Monica Macovei, dar și de doamna Băsescu care, nici măcar supleant, vine cu încăpățânare, de fiecare dată când este audiat un candidat român, ca să voteze împotriva lui, numai și numai pentru faptul că este propus de actualul guvern din România.”

Culmea culmilor, nu se supără nici premierul ipotetic, deşi cele două mimoze îl săpau pe faţă, la îndemnul celui cu care a semnat un act de coabitare pentru a fi uns premier. Când un parlamentar din PC a îndrăznit să spună că USL este mai rău decât PDL pentru că a promis şi nu s-a ţinut de cuvânt, premierul a sărit în sus ca ars, spunând că pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti. Când un alt parlamentar din PNL a criticat modul în care lucra o comisie care trebuia să investigheze măgăriile făcute de serviciile secrete, acelaşi premier a ameninţat cu ruperea coaliţiei sau cel puţin renegocierea contractului dintre partide în cadrul USL pe motiv de lipsă de loialitate şi nerespectarea acordului.

Dar când preşedintele îşi năimeşte apropiaţii să blocheze toate numirile guvernului în Parlamentul European sau iese la atac încălcând el însuşi acordul de „coabitare” premierul tace, se face că nu vede, dă puţin din gură spunând că preşedintele se ţine de glume, dar nu cere ruperea acordului, nu face scandal, nu spune că pe cine nu a lăsat să moară în vară nu îl lasă să trăiască, deşi de la el i se va trage moartea politică. DE CE OARE ? Ce ştie preşedintele despre premier şi nu e bine să se afle? Cu ce îl are la mână jucătorul 1 pe jucătorul 2 de acceptă toată bătaia de joc, toate dovezile de trădare şi din afară şi dinăuntru fără să schiţeze un gest? Să fie o întâmplare?

Mai nou, cei doi se fac că se luptă în referendumuri. Nu contează cât va costa, câţi bani se vor cheltui pe ambiţiile lor, fiecare ameninţă că va face un referendum şi îi va arăta el celuilalt ce înseamnă referendum. Nu îi pasă nici unuia din ei şi nici celor de lângă ei, că asta înseamnă alţi bani luaţi de la bugetul public, ei se bat pe spinarea noastră. Ei se bat şi noi ne alegem cu capul spart, cu coastele şi mâinile rupte.




Alte stiri din: Opinii Afisari - 1,296
Recomandarile Editorilor
Comentarii

 
Abonare newsletter
Mai cititi si ...
Intresting articles
auto moto
wierd stories
Science
vacante