Acasa   ·   Echipa ZiuaVeche.ro   ·   Contact   
Ziuaveche.ro pe Facebook  Ziuaveche.ro pe Twitter  RSS - Ziuaveche.ro  Abonare Newsletter - Ziuaveche.ro
Drone MQ-9 Reaper, la Baza aeriană Câmpia Turzii | Regimul alimentar în cazul gastritei | Viitor sumbru - mai puțini și mai bătrâni | Testamentul politic al lui Corneliu Coposu | Iadul de la Institutul Marius Nasta (galerie foto)

Sfârșit de an în România

Scris de :     2017-12-30 18:03

A trecut Crăciunul, acum și trece și Revelionul. Nu o să fac o retrospectivă a anului 2017, m-ar prinde Revelionul celălalt scriind. Nu vreau să îl caracterizez nici măcar în câteva cuvinte. As vrea să încerc să trec în noul an, dacă nu cu bucurie,(privind viața social-politică)  măcar fără să mă gândesc la cei care ne dirijează destinele.

Marin NeacsuCineva mă certa că nu am mai scris de cam o săptămână. Păi am vrut să țin o cură de detoxifiere politică, pentru că oricât de tari ne credem sau oricât de nesimțiți am încerca să fim, văzând, urmărind, comentând, gândindu-ne la ce se întâmplă pe lângă noi, vrem nu vrem ne otrăvim,  ne contaminăm oarecum, ne virusăm, pentru că în România politicalita și coruptita  se iau prin toate formele posibile, prin respirație, atingere, contact direct, contact vizual, atingerea obiectelor contaminate, virtual, prin mijloacele media, auditiv, chiar și dacă doar te gândești la viața politică, te murdărești, te simți îmbâcsit, ai un sentiment, o stare  de neliniște, de nesiguranță, de ”ceva nu e bine”, de care nu poți scăpa pentru că e permanentă, e ca renumita ceață londoneză, un smog mizer, fetid, pe care doar focul îl mai poate distruge. Dar de unde foc, că românii nu mai percutează la nimic. Ne mișcăm în această mocirlă morală cu încetinitorul, ca turcii la Călugăreni, în filmul lui Nicolaescu.

Apropo de turci, de câteva zile, forțat de împrejurări, am fost nevoit să privesc seara la oarece seriale turcești, Kosem și încă unul ,”Steaua sufletului”, unde este vorba despre o familie de ”afaceriști –mafioți” turci. Am crezut că nu o să suport, deși mai urmărisem cândva și câteva episoade din Suleyman și nu pot spune că nu mi-au plăcut. De fapt eram interesat de istorie și voiam să aflu câte ceva despre cultura lor, iar filmele de genul acesta, pe lângă ficțiune spun multe despre oameni și obiceiuri. În fine, urmărind și episoade din ”Steaua sufletului”am ajuns la concluzia că până și un astfel de film este preferabil canalelor (și la propriu și la figurat) de știri din România care prezintă numai crime, accidente, sinucideri imposibile, și, bomboanele zilnice de pe coliva românilor, faptele și vorbele politicienilor, cele mai nocive și mai toxice programe. Ar trebui ca aceste informații să fie interzise de CNA nu doar pentru minori sau copii ci și pentru adulți, bătrâni, femei gravide, dar în special cei suferinzi de indiferent ce boli induse de legislația și politica criminală a clasei politice românești. Oare realizează cineva cât de nociv este pentru cetățenii simpli ai acestei țări, să își vadă zilnic la tv călăii râzând, debitând absurdități, inepții, legi de care râd și curcile, legi pe care azi le dau și mâine le schimbă, certându-se între ei, dar profitând pe rând sau laolaltă de îndobitocirea și adormirea omului de rând care nu mai are nici timp, nici putere, nici chef și nici măcar intenția de a mai interveni cu ceva? Cred că la viitoarele alegeri România va bate recordul la absenteism, acesta ajungând la peste 70%. Bineînțeles că situația nu poate decât să convină partidelor politice care cu 20000 de voturi se vor vedea în parlament pentru că oricum pragul va fi scăzut până sub  limita ridicolului. Am avut noi candidați  ajunși parlamentari cu 200 de voturi primite, datorită ingineriilor electorale, așa că de ce ne-am mai mira?

Cum spuneam, am încercat să evit contactul cu știrile, cu viața politicienilor, cu declarațiile lor, dar nu poți orice ai face, și doar butonând telecomanda, tot afli că:

  • Premierul Tudose, la îndemnul lui Johnny Walker de Cotroceni s-a întâlnit și el cu ”societatea civilă”  ca să afle ceea ce de fapt știa, dar credea că lumea nu știe că știa și el;
  • Ministrul Toader se decide greu, de fapt se decide ușor, dar nu este lăsat să se decidă și atunci se joacă de-a luarea și anunțarea  deciziilor;
  • În România este posibil să te sinucizi după ce ai fost strangulat, apoi este posibil să faci un nod gordian perfect cu alcoolemie doi la mie și să te sinucizi după 4 ore de meditație transcedentală;
  • În Parlamentul României legile se modifică, se retrag, se schimbă și se votează  cu viteza luminii. Nici nu e de mirare, suntem țara care a avut un rege născut la nu mai târziu de 5 luni și jumătate, fapt pentru care a și fost  numit  Mihai Viteză;
  • Președintele României promulgă ca mutu legi pe care le-a criticat încă dinainte de a fi votate de Parlament, dovedind că totul a fost doar un foc de paie, așa de dragul de a face fum;
  • Guvernanții români, fideli propriei politici pupincuriste se grăbesc să  mute ambasada României  din Israel de la Tel Aviv  la  Ierusalim, numărîndu-se printre primele dacă nu singurele țări(alături de Sudanul de Sud, Honduras și  Filipine), după Big Brother cărora nu le pasă de consecințe;
  • Niște ambasadori, văzând că în România poate să dea indicații și să își bage nasul oricine, s-au apucat să critice activitatea Parlamentului. Un parlamentar, șef al unei comisii care are rolul pisicii care își îngroapă produsele, le răspunde criticilor trimițându-le spre  vizualizare documentele criticate, dar nu în limba română, nici în limba criticilor ci în limba lui Shakespeare (sper că documentele nu au fost traduse de Olguța, căci atunci indignarea francezilor este nu doar justificată ci chiar legitimă) pe care totuși nu o iubește chiar toată planeta. De aici până la un răspuns tipic cocoșesc nu a fost decât un pas iar de la acest pas până la un alt răspuns tipic golănesc marca Șerban Nicolae, a fost doar jumătate de pas. Și toate astea pentru ce ? Pentru că unor indivizi nu le plac legile făcute de Parlamentarii români, dar în loc să spună ce nu le place cu subiect și predicat ei vorbesc așa după ce au auzit ei la aragaz pe ochiul 3. Păi cel mai bun răspuns ar fi fost tăcerea și eventual cel dat de guvernul Polonez, care a lăsat câinii să latre și și-a văzut mai departe de reforme. Diferența  este doar că polonezii fac cu adevărat reforme, din cauza asta nu se tem nici de ambasadori și nici de UE și nu se învârt în jurul cozii făcând pe șmecherii. Culmea ar fi ca România să voteze aplicarea art 7 al Tratatului Uniunii împotriva Poloniei.   Numai noi suntem în stare de așa ceva;
  • Guvernele aflate la putere se grăbesc să dea statut de instituție de utilitate publică unei case care nu mai există și de urmași cu pretenții, unor moștenitori ai unui rege care nu a fost niciodată încoronat, ca să nu mai spun că nu a fost nici rege, ci doar marionetă. De ce atâta grabă? Păi pentru că dacă democrația securisto-comunistă nu mai atrage, se gândesc domnii de la putere că poate va fi mai atractivă pentru români Monarhia pesedisto-sereistă. Să mai spună cineva că politicienii  români nu știu să se adapteze;
  • Și pentru ca Anul Nou să înceapă cu veselie, unele televiziuni s-au gândit să ne ofere pe post de interpreți și rapsozi tot pe cei pe care îi auzim și vedem aproape zilnic interpretând aria calomniei și cacofoniei politice. Astfel, la acest Revelion ne vor în(cânta) la ureche rapsozii Florin Iordache, Șerban Nicolae, Ecaterina Andronescu și Liviu Pop. Sunt convins că vor cânta, așa cum guvernează, după ureche, lăutărește. Feriți linia 1!

Nu știu, am mai avut ani grei, situații dificile de depășit  și medicale și de altă natură, dar parcă niciodată nu am intrat în noul an  cu un sentiment atât de pregnant de neputință, de dezamăgire, de scârbă, de ”futu-i mă-sa” (vă rog să scuzați termenul, dar asta e starea reală) încât să nu mai vreau să văd nimic, să nu mai aud nimic, să nu mai știu nimic, decât de mine, de familia mea și de soarta alor mei. Poate s-a acumulat oboseala, poate  societatea a ajuns într-un punct prea jos, poate plutește ceva în atmosferă, poate mi se pare mie, poate sunt prea pretențios, poate prea egoist, poate mă cred buricul pământului și aș vrea ca lumea să se învârtă cum vreau eu. Poate. Mă întreb, oare cât mai poate răbda românul și când se va trezi, că de deșteptat nu cred că se mai deșteaptă.

Vă doresc însă,  un An Nou cu bucurii sănătate și împliniri.




Alte stiri din: Opinii Afisari - 157
Recomandarile Editorilor
Comentarii

 
Abonare newsletter
Mai cititi si ...
Intresting articles
auto moto
wierd stories
Science
vacante