Acasa   ·   Echipa ZiuaVeche.ro   ·   Contact   
Ziuaveche.ro pe Facebook  Ziuaveche.ro pe Twitter  RSS - Ziuaveche.ro  Abonare Newsletter - Ziuaveche.ro
Viitor sumbru - mai puțini și mai bătrâni | Testamentul politic al lui Corneliu Coposu | Iadul de la Institutul Marius Nasta (galerie foto) | Criza de pe piața muncii | Avertisment pentru toți românii care retrag bani de la bancomat

Taraful PSD Liviu-Vasilica și Congresu’

Scris de : Stan PETRESCU     2018-03-12 22:45

Ni se oferă alternativa unei libertății absolute într-o țara capturată definitiv și în întregime. Briganzii capturii sunt nimeni alții decât lașii politici cuibăriți în marele PSD.

Ei sunt niște inși goi si pe dinăuntru si pe dinafara, lipsiți de integritate morală, cât mai ales de un minimum de demnitate. De fapt, demnitatea, cuvânt altă data obișnuit printre elitele politice ale neamului, astăzi nu mai există la români. Pentru că lașii politici postdecembriști devalizatori de țara sunt, în realitate, opusul demnității, adică puşcăriaşii de lux ai acestei așa zise patrii a lor, cocoțați, pentru eternitate, la vârful conducerii politice a statului. Ei și-au cultivat, cu încăpățânare, arta de a umili și de a jecmăni, continuu, buzunarele acestui popor imbecilizat cu forța. Românii sunt în imposibilitate de a renaște.

Ne complacem să cinăm la masă cu minciuna, distribuită seară de seară, prin media plătită, ca o pâine gratuită în fiecare casă de român. Ce fac cei mințiți? Nimic. Se tânguie cât e ziulica de mare pe la colțurile blocului sau sub întunericul ulițelor noroite de la țară, așteptând Providența și armatele de cruciați ai Bisericii să-i scoată din propria lor uitare, din propria lor cădere liberă în neantul fatalității. Oridecâte ori simt o nemulțumire, o nedreptate, o înșelătorie a noilor stăpâni, nu reacționează, nu se indignă, nu luptă, ci, cufundați într-o amnezie totală, își freacă mâinile a neștiință, a frică, a îndoială, a teamă de a spune ceva sau de a acționa. Și românașii noștri fac asta de vreo 70 de ani încoace.

Pe la țară, de unde au venit majoritatea celor patru mii de slugi, mai întâlnim când și când  niște țărani, sau ce a mai rămas din ei, care își mototolesc roasele lor căciuli de blană în palmele tăbăcite de muncă, îngânând, în sinea lor, un fel de răzbunare închipuită. Față de toate aceste mari strâmbătăți, românii de azi nu mai  schiţează măcar un gest de nemulţumire sau de ripostă,  sau să facă un meschin de mic efort de a se despărți de proprii demoni ai comunismului. Proștii și prostia  politică, întruchipate în matricea numită Taraful Liviu-Vasilica, s-au mutat de la Scorniceşti la Videle, a reînviat fastul roșu, s-au resuscitat fanaticii obedienţi de partid, apelându-se la recuzita fantomelor roșii din Sala Palatului: organe de forță deghizate în organizatori, ovaţiile de partid nesfârşite, aplauze îndelungi. Toată această magie de partid a fost dedicată cuplului Liviu-Vasilica și a fiicei lor Irina.

Cuvântul tovarășe a fost înlocuit cu domnule, aceasta fiind singura eroare admisă. El, liderul teleormănean absolut, un pedofil la început de drum, un bunic încărunțit și înamorat, un hoț politic naţional declarat. Ea, Vasilica, o videleancă gângavă cu staif, o cea mai savantă dintre femeile Europei, ajunsă șefa executivului partidului ciumaților roșii, viitoare nașă a ginerelui Daddy, nefiind altceva decât o copie retusată a fostei Elena Dinpetrești, Ceaușeasca savant de mai târziu. Vasilica Viorica, vorbește într-o limbă nouă de partid, numită izopren-imunoglobină”, adică, mai pe dâmbovițenește, limba „videleană”, o limbă tot de  lemn, dar de salcie, călăfătuită cu smoală marxistă, spre a nu lua apă, pe Brațul Belina, atunci când găvărește, în dodii, Don Liviu Amoroso, „robinhudul” Pădurii Nebune (deli orman).

Timp de patru ani, de acum în colo, vom dansa după muzica acestui minunat taraf teleormănean, „Liviu-Vasilica”. Sigla tarafului: o tobă și o petrolistă.

Discursul, programatic, paradigmatic și paroxistic a fost presărat cu aberante promisiuni electorale de circumstanță, liderul din Alexandria, cerându-le, cu blândețe bădăranică și aroganță rurală, celor patru mii de hoți provinciali, sprijin la șefia partidului, pentru încă patru ani. După fiecare frază istorică, în sala cu fantome roșii, intra banda magnetică cu ropot de aplauze furtunoase. Aceste chipuri bolovănoase, obosite de atâta trai bun, ipocrite, cu stomacuri burduhănoase, au behăit, la comanda ciobanului adjunct, a aprobare unanimă, la toate ordinele de partid, pogorâte de la înalta tribună a Congresului unde trona, ca un împărat roman, stăpânul, caidul suprem, dotat cu mustață și amantă. Irinuca Roșie, fără scufiță, eroină de povești cu amantlâcuri,  a fost declarată de către domnul Pleșuveanu cel Cucoadă, un fel de latrinist de partid, prințesa congresului. Daddy Finger a ordonat, ca a lui consensuală (pe vechiul cod civil, concubină),  să fie lăsată în grija maternă a două cunoscute cameriste de partid: doamna Primar și doamna Prim-ministru.

În numele unei democrații capturate și în numele unui popor  debusolat, toţi puşcăriaşii politruci dâmbovițeni au dat liber la marele lor proiect naţional numit „Furtul de Țară”,  fara să se simtă  jenați de nimic și de nimeni. Iată paradigma democrației dâmboviţene, văzută în toată splendida ei goliciune și ilustrată la ridicolul Congres  pesedist ce abia s-a încheiat. Un Congres desfășurat în stil neocomunist, un Congres al furtului de conștiințe românești, un Congres al celor o sută de minciuni țintuite pe ușile palatului din Șoseaua Kiseleff, un Congres antieuropean și anticentenar, în care imoralul număr unu național a demasculinizat conducerea partidului, înlocuind-o cu o alta, una excesiv de obedientă și feminizată, alcătuită din prețioasele ridicole valahe. Prin noua conducere, ni se sugerează că s-a reconfirmat o falsă și artificială putere în partidul trădării de neam și țară. Premierul Vasilica Delavidele, amanta politică și păpușă mecanică a liderului cu cazier judiciar neradiat, a devenit fala Congresului și președint executiv.

Noi am subestimat puterea proștilor organizați în grupuri politice mari din mai toate toate judeţele țării, numai că ei ne-au arătat nouă, ignoranţilor cu studii, că pot mai mult decât credem. Prin votul lor mecanic, aplaudacii cu „landrovere” au demonstrat că știu să-și bată joc de românii captivi în tara lor, că bucureștenii pot fi striviți cu ușurință, cu mojicie si dispreț politic.

Facem haz de necaz, acceptând toate aceste batjocuri de ceva vreme, în timp ce marii deținuți ai tării, prezenți la Congres, rășluiesc bruma de încredere si de speranță care ne-a mai rămas. Nerușinații roșii  declamă, ditirambic, într-un soi de limbaj puturos, promisiuni politice virtuale, într-o  Sală a Palatului umplută, la refuz, cu analfabeți politici, sală unde ni s-au servit uriaşe minciuni despre viitorul luminos care ne așteaptă pe noi toți.

La final acestui congres butaforic, au rămas gunoaiele lotrilor pesediști, în număr de patru mii. Rând pe rând, slugile roșii din teritoriu, s-au pus în mișcare, grăbindu-și mașinile scumpe cu șofer, către localitățile de domiciliul. La ajungere, în cinstea lor, alte slugi, mai mici, vor organiza și desfășura, la sosire, patru mii de banchete îmbelșugate, în disprețul comunităților pe care le reprezintă. Sigur, că la Centru, mesele îmbelșugate, gândite după rețetele aristocrației occidentale, vor avea o altă strălucire, se va asculta o altfel de muzică, într-o altă interpretare, cea a marelui taraf naţional numit „Liviu-Vasilica”. În sala securizată la maximum, cu minuni culinare, se va vorbi doar în șoaptă și se va asculta numai muzică valahă, în transcripție modernă, sub dirijoratul zgomotosului revoluționar, Codrin Ștefănescu. Vorbele de dojană dulce vor curge, către mesenii epuizați de„ succesurile lor politice fără eșece”, din gura preacuratei, Dona Andronescu Indignata, cea care nu și-a putut „esprima” pe scena marelui congres, propriul său năduf.

Patru mii de privilegiați aplaudaci, un fel de mici și mari satrapi roșii, care de la comună, care de la oraș, care de la județ, uniți în cuget și simțiri, prin mii și mii de fire roșii, în realizarea interesului personal și de partid, au umplut marea sală și au votat, cum altfel, decât la comanda centrului. Iată cum acest partid, monolit, va să-și schimbe calea sa „stângistă”, către una totalitaristă, după modelele țărilor euroasiatice: Rusia și Turcia. Și se va reuși, pentru că „ele”, alesele, pot s-o facă.

Cu privire la România și dorințele tuturor românilor de a reveni acasă, la Vatra Străbună, adică în frontierele noastre naturale, niciun cuvânt. Trădare de neam și de țară scrie pe frunțile tuturor celor ce l-au adulat, la Congresul rușinii naționale, pe acest Draknea, un mafiot cu acte, rejectat de întreaga Europă civilizată și agreat doar de cei aflați în pustiurile Asiei. Cât de proști să fie românii să-l creadă? Acum, avem dovada.

Neinteresați de istoria plină de durere a acestui popor latin, stavilă la Porțile Orientului pentru apărarea creștinității, acești lideri teleormăneni nu au conștiința de neam și sânge, nu se simt urmașii  nobilului popor din care adevărații români se trag, un popor cuminte, muncitor și tolerant, supraviețuitor de sute și sute de ani pe aceleași pământuri, având în suflet conștiința nobilei sale origini. Acești apatrizi, sunt, probabil, urmașii cumanilor negri, creștinați mult mai târziu, adică un fel de mankurți precum Dodon și pe care nu-i obsedează instinctul statalității, țara, fiind, pentru ei, doar o regiune populată, defrișată, cu români băjenari, cu alte etnii conlocuitoare și în care și-au pus, domniile lor, averile la adăpost.

Această Românie a stat sub turci trei secole, țăranii fiind ruinați, satele depopulate, femeile depravate, dar nu și-au pierdut credința în neam, sânge și Dumnezeu.

Dacă cineva îi întreba pe țărani de străbunii lor, ei răspundeau cu mândrie: „sum românu”. Adică așa cum ziceau strămoșii lor: „Civis romanus sum”.

Un guvern, înainte de a jura credință acestei țări, ar trebui să dea un extemporal la limba română și la istoria patriei și după numai aceea să fie instalat. Și dacă nu vor, acest popor trebuie să-i oblige să treacă un astfel de examen. Altminteri, ne pierdem țara.

Mă gândeam, că în anul Centenarului, puterea roșie să fi pomenit, la marele  Congres, cu elan patriotic și înălțător, pe toți martirii neamului participanți la astralul eveniment istoric de acum o sută de ani – 27 martie 1918: Regele Ferdinand I Întregitorul, Regina Maria, Ion I. C. Brătianu, N. Iorga, Vasile Lucaciu, Vasile Goldiș, Iuliu Maniu, Take Ionescu, Ion Inculeț, Constantin Stere, Iuliu Hossu, Nicolae Titulescu, Ion Gh. Pelivan,  Iancu Flondor, Miron Cristea, Daniel Ciugureanu Ion Gh. Pelivan Pantelimon Halippa, Constantin Stere, Alexandru Marghiloman și mulți alții. Unii dintre ei au murit în pușcăriile comuniste ca niște adevărați martiri, alții au fost omorâți precum câinii și aruncați în gropi commune, necunoscute nici azi. Urmașii asasinilor și torționarilor de ieri, conduc azi, în frunte cu Liviu Dragnea, liderul ciumei roșii, această  țară.

 




Alte stiri din: Opinii Afisari - 1,098
Recomandarile Editorilor
Comentarii

 
Abonare newsletter
Mai cititi si ...
Intresting articles
auto moto
wierd stories
Science
vacante