Acasa   ·   Echipa ZiuaVeche.ro   ·   Contact   
Ziuaveche.ro pe Facebook  Ziuaveche.ro pe Twitter  RSS - Ziuaveche.ro  Abonare Newsletter - Ziuaveche.ro
Peroanele improvizate ale liniei 41, extrem de periculoase | A fost descoperită „gena nemuririi”. Oamenii nu ar fi chiar nemuritori, dar ar putea trăi câteva mii de ani | 28 de persoane internate in urma deratizarii din Timisoara, 12 copii | Primele informaţii despre firma care a făcut deratizarea în blocurile din Timişoara | Cât costă brazii de Crăciun în 2019?

Handbal.Ce am fost şi ce am ajuns. România-Algeria 14-15

Scris de :     2011-01-17 15:28

Nationala de handbal masculin a Romaniei a inregistrat, luni, la Lund, a treia infrangere din grupa C preliminara, la CM din Suedia, in fata reprezentativei Algeriei, scor 15-14 (8-10). Acum 50 de ani, la Dortmund, echipa României cucerea primul titlu mondial la handbal în 7, întrecând, în finală, Cehoslovacia, cu 9-8.


Gheorghe Gruia -1

Gheorghe Gruia pe când rupea plasa


Elevii lui Oprea Vlase şi Nicolae Nedef realizau un salt impresionant, de la locul 13, obţinut în 1958, la prima ediţie a mondialelor desfăşurate în sală. Totodată, Petre Ivănescu era declarat golgeterul turneului.

Victoria împotriva Cehoslovaciei a fost obţinută, în prelungirile meciului, după disputarea a patru reprize de câte 5 minute, întrucât, la finele timpului regulamentar, scorul era egal (7-7). Mircea Costache II a înscris golul de aur, iar în secundele următoare publicul asistă la un moment unic: jucătorii cehi îi înconjoară pe noii campioni ai lumii solicitându-le autografe!

Iată şi componenţa lotului care a promovat România la rangul de supraputere a handbalului mondial: Mihai Redl, Ioan Bogolea, Otto Telman, George Bădulescu, Aurel Bulgaru, Gheorghe Coman, Mircea Costache I, Mircea Costache II, George Covaci, Virgil Hnat, Petre Ivănescu, Ioan „Hansi” Moser, Olimpiu Nodea, Cornel Oţelea.

Succesul din 1961 a fost reeditat la ediţia din 1964, în Cehoslovacia. Deşi sperau să-şi ia revanşa, după insuccesul de la Dortmund, gazdele au fost întrecute, în semifinale, cu 16-15, de campionii en-titre, după ce românii au avut permanent iniţiativa conducând spre finalul meciului cu 16-10. În finală, România – Suedia 25-22, succes completat de titlul de golgeter adjudecat de Moser.

În Cehoslovacia a debutat Gheorghe Gruia, considerat de forurile internaţionale superstarul handbalului mondial. În volumul omagial „50 Years IHF/100 Years Handball”, editat în 1996 de către Federaţia Internaţională de Handbal, lui „Guriţă” i se dedică un articol scris la superlativ. Descris, încă din titlu, ca fiind „un jucător magnific, cu un excepţional instinct al porţii”, Gheorghe Gruia este considerat fenomenul care a „personalizat vârsta de aur a handbalului românesc de-a lungul anilor 60 şi începutul anilor 70”. Braţul său stâng catapulta mingea cu o forţă colosală, iar momentul aruncării era precedat de amplitudinea detentei şi acea suspendare prelungită a corpului în aer, dominând adversarii ce săreau odată cu el, într-un inutil blocaj.

Doar medalie de bronz la mondialele din 1967, găzduite de Suedia, unde am pierdut meciul cu Cehoslovacia (17-19), poate şi din pricina celor 4 aruncări de la 7 metri ratate. Echipa a fost completată cu Gaţu, Penu, Licu, Goran şi Samungi ce aveau să devină exponenţii noului eşalon, în perspectiva viitoarelor confruntări internaţionale. Medalia de bronz a fost cucerită în dauna URSS, întrecută cu 21-19, graţie lui Gruia, autor a 12 goluri. La finele turneului, Gruia a fost desemnat jucătorul nr.1 al competiţiei, primind numeroase oferte din partea unor echipe de prim-rang de pe continent.

„Il fera parler son terrible bras”, nota presa franceză în ajunul Campionatului Mondial din 1970, referindu-se la Gheorghe Gruia, a cărui fotografie domina paginile ziarelor. Printre cei care aveau să constate adevărul acestei premoniţii s-a numărat şi portarul echipei daneze, Mortensen, după victoria românilor (18-12) din semifinale: „Gruia rămâne, incontestabil, cel mai puternic şuteur. Are un şut care te paralizează!”

La rândul său, revista „Miroir sprint” reproducea o fotografie cu Virgil Hnat şutând prin evitare razant cu suprafaţa de joc, procedeu devenit „specialitatea casei”.


Gheorghe Gruia -2

Gheorghe Gruia, cel mai bun handbalist al tuturor timpurilor


Finala disputată împotriva R.D.Germană a fost deosebit de tensionată, adversarii nesfiindu-se să declare că au găsit antidotul, după ce au urmărit kilometri de peliculă cu meciurile echipei României.

Aliniind 7-le de start în formula Penu, Oţelea, Gunesch, Gruia, Kicsid, Gaţu şi Samungi, românii se văd conduşi cu 3-0 după 9 minute de joc. Gruia este marcat strict iar Gunesch face eforturi disperate să-l elibereze din corsetul adversarilor. Tactica dă roade, est-germanii fiind surprinşi de rocada permanentă Gruia-Gunesch. Meciul se echilibrează, adversarii nereuşind să se desprindă. Gunesch reuşeşte trei goluri prin care egalează la 6, 7 şi 9. Nica înscrie şi România conduce cu 10-9. Penu apără senzaţional şi meciul pare jucat, cu 20 de secunde înaintea fluierului final. Numai că exact acum, exasperat de nereuşitele anterioare, Gruia, în loc să ţină mingea, şutează, portarul prinde, lansează contraatacul şi est-germanii egalează. Au urmat patru reprize de prelungiri, în care Gruia se descătuşează şi înscrie de două ori, ultimul gol consfinţind victoria cu 13-12 şi al treilea titlu din palmaresul campionatelor mondiale.

În 1974, ediţia a 8-a a campionatelor mondiale s-a desfăşurat în R.D.Germană, gazdele având suficiente motive să spere în obţinerea revanşei după episodul Paris 1970.

Chiar dacă a pierdut meciul cu Suedia(18-20) echipa României merge mai departe şi întrece reprezentativele Danemarcei (20-11) şi Cehoslovaciei (20-13). Şi vine, în sfârşit, meciul pentru medaliile de aur, împotriva echipei est-germane. În absenţa lui Gruia, tunarul de serviciu a devenit Ştefan Birtalan, care a fost de neoprit. La rândul său, Cornel Penu a făcut meciul vieţii, paradele sale scoţându-i, practic, din mână pe adversari. Victorie cu 14-12 şi România devine pentru a patra oară campioană mondială. Ştefan Birtalan a fost declarat golgeterul turneului (43 goluri), Cornel Penu, cel mai bun portar, iar Cristian Gaţu – jucătorul nr. 1 al competiţiei. Odată cu acest succes, handbaliştii români au intrat definitiv în posesia Cupei challenge, pusă în joc în anul l938.

Berlin 1974 a fost acordul final al imnului victoriei la mondialele de handbal, cauzele declinului fiind multiple şi nu e acum momentul să le comentăm. Să notăm, în treacăt, că, în 1990, a licărit o rază de speranţă, când tricolorii au câştigat medaliile de bronz la campionatul mondial din Cehoslovacia.

Graţie palmaresului înregistrat în perioada amintită, România beneficiază de un onorant loc doi în clasamentul all-time pe medalii (4-0-2) după Suedia (4-3-4).

Acum, la 50 de ani de la cucerirea primului titlu mondial, handbalul românesc serbează un jubileu care, privit prin prisma neîmplinirilor, arată precum imaginea de pe televizoarele din sfârşitul anilor 80, când urmăream programele TVR, purtând menţiunea „parţial color”.

Pentru generaţiile perioadei 1961-1974, orice medalie, în afara celei de aur, era similară cu eşecul. Acum, promitem câte 3000 de euro componenţilor echipei care a luat drumul Suediei, dacă se clasează pe locul 12. Obiectiv încă posibil, dar…




Alte stiri din: Sport Afisari - 723
Recomandarile Editorilor
Comentarii

Fenomene meteo severe în România. Prognoza meteo pentru București Citeste