Acasa Actualitate-InternaInvestigatii Asociatia 21 Decembrie 1989 acuza Romania la CEDO pentru crimele lui Iliescu

Asociatia 21 Decembrie 1989 acuza Romania la CEDO pentru crimele lui Iliescu

scris de Ziua Veche
43 afisari

 

.Avocatii Asociatiei 21 Decembrie 1989, Antonie Popescu si Ionut Matei, au trimis ieri o scrisoare oficiala lui Jean-Paul Costa – presedintele Curtii Europene pentru Depturile Omului de la Strasbourg, in care reclama Romania pentru crimele comise de Ion Iliescu si pentru faptul ca autoritatile inca nu au desecretizat toate documentele legate de aceste atrocitati.


Asociatia rezumeaza ca:
“Scrisoarea contine pasaje edificatoare referitoare la genocidul din Romania, din decembrie 1989, precum si la deturnarea revolutiei anticomuniste prin genocidul neocomunist din 22-28 decembrie 1989. Asa cum se stie, mortii lui Iliescu au fost de 6 ori mai multi decat mortii lui Ceausescu. Mentionam ca genocidul neocomunist a fost posibil prin diversiunea pericolului urias reprezentat de ‘teroristi’, diversiune promovata in direct la Televiziunea Romana de uzurpatorul puterii de stat, activistul comunist Ion Iliescu. Intre 22-27 decembrie 1989, acesta a exercitat puterea deplina in stat, dand ordine sefilor militari si civili, fara sa-l aleaga nimeni in vreo functie de conducere, Iliescu fiind oficial, in acea perioada, director al Editurii Tehnice. Comunistul Iliescu a fost ales presedintele CFSN abia in 27 decembrie 1989 de catre membrii CFSN desemnati de el personal in 22 decembrie 1989, nu de sutele de mii de manifestanti care, in aceeasi zi, l-au alungat pe dictatorul Ceausescu”. Iata continutul integral al scrisorii adresate conducerii CEDO de catre asociatia condusa de Teodor Maries.

 

 

 

Catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Excelentele Voastre

 

Potrivit incuviintarii Inaltei Curti, date prin scrisoarea Grefei din 17 Martie 2010, transmitem alaturat observatiile cu privire la admisibitatea si la fondul problemei dedus judecatii Curtii EDO, chemate sa constate incalcarile Conventiei, asa cum s-a aratat prin plangerea introductiva cat si ulterior:

 

Incepem prin a va informam ca nici pina la aceasta data nu am primit copii de pe toate documentele din dosarul de ancheta privind evenimentele din decembrie 1989 (care au incalcat art. 2 si 3 din Conventie). Astfel, nu am primit copii de pe actele din dosarul de ancheta aflat la Parchetul General intocmite sau detinute de Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS).

 

1. Reclamantii au facut toate diligentele posibile in acest sens. Astfel, pe 24.02.2010 a avut loc o intilnire intre reclamanta Asociatia 21 Decembrie 1989 – la care a participat si reclamantul Teodor Maries, aflat in greva foamei din 12 ianuarie 2010 precum si avocatii care il reprezinta la CEDO – cu Serviciul de Telecomunicatii Speciale, la sediul acestuia din urma.

In cursul intilnirii, directorul STS (dl Marcel Opris) a afirmat ca a doua zi va constitui o comisie pentru verificarea documentelor emise de STS si va propune o modalitate de declasificare. Abia pe 17.03.2010 am primit copii de pe 5 documente emise de STS.

Referitor la documentele detinute de STS dar emise de alte institutii (MApN, MAI, Consiliul de Ministri), in cadrul aceleiasi intalniri, directorul STS a afirmat ca a doua zi va solicita MApN si MAI, in scris, analizarea oportunitatii declasificarii si transmiterii acestor documente catre reclamanta Asociatia 21 Decembrie 1989. Din pacate, solicitarile scrise nu au fost trimise „a doua zi”, ci abia pe 16.03.2010. Pina in acest moment, nu am primit nici o copie de pe documentele din aceasta categorie. ANEXA 1.

 

2. In acest context si pe baza situatiei descrise mai sus, sustinem ca Statul pirit continua sa incalce art. 34 teza finala din Conventie, asa cum a facut in tot timpul procedurii din fata Curtii. Aceasta incalcare este cu atit mai grava cu cit cei care au refuzat (iar unii inca refuza) predarea unor copii de pe documentele relevante ale anchetei au stiut ca pun in pericol viata si sanatatea reclamantului Teodor Maries, care a facut greva foamei pentru a determina autoritatile sa actioneze legal si sa asigure reclamantilor dreptul la aparare in fata Curtii. In total, reclamantul Maries s-a aflat in greva foamei timp de 152 zile.

 

3. Precizam ca nu exista si nu poate exista vreun motiv care sa justifice mentinerea in continuare a caracterului secret a acestor documente, pentru ca ele ascund modul in care au fost comise infractiuni grave inclusiv de tortura si omor, precum si indicii privind autorii acestor infractiuni. Nu poate fi invocat secretul de stat sau de serviciu pentru a-i ascunde si proteja pe cei care, prin deciziile lor, au omorit, ranit si torturat oameni sau pe cei care au executat aceste actiuni. Evident, cu aceleasi argumente, nu a existat vreun motiv pentru clasificarea ca secrete a acestor documente nici in momentul in care s-au luat deciziile de secretizare, care oricum nu au avut nici un temei legal (legea informatiilor clasificate a fost adoptata abia in 1992, dar si dupa aceasta data nu era legala ascunderea prin secretizare a omorurilor si altor infractiuni importiva persoanei si a autorilor acestora).

 

Clasificarea ca secrete a documentelor si informatiilor privind crimele din decembrie 1989, pe toata perioada anchetei, este un argument suplimentar pentru incalcarea art. 2 si 3 din Conventie, sub aspect procedural. Secretizarea a urmarit un singur motiv, acela de a-i proteja pe autorii infractiunilor si constituie in sine un argument puternic pentru lipsa de impartialitate a anchetatorilor si anchetei. Daca aceste documente si informatii nu ar fi fost clasificate ca secrete, anchetatorilor le-ar fi fost mult mai greu -avind in vedere presiunea victimelor si a opiniei publice- sa nu faca ancheta si sa nu o finalizeze prin trimiterea in judecata a celor vinovati.

 

4. In finalul acestei sectiuni, precizam faptul ca in urma studierii volumelor din Dosarul Revolutiei, am constatat ca din volumul nr. 12 “RAPOARTE CADRE M.I.” lipseau filele 105 verso si 106 fata. Le-am primit numai dupa ce dl Teodor Maries a facut presiune si numai dupa ce i-am prins cu 8 volume tainuite pana atunci, practic in flagrant, si toate astea s-au intamplat in prezenta reprezentantului Parghetului General si ai Ministerului Apararii Nationale prezenti in acea zi pentru predarea documentelor emise de unitati militare si numerosilor reprezentanti ai presei, in total peste 20 de persoane. Asistenta a ramas siderata, iar procurorii fara reactie. Sigur ca rabufnirea reclamantului aflat in a 55 zi de greva a foamei, nu a fost eleganta, dar a fost pe masura faptelor savarsite de procurorii de caz, adica de tainuire a documentelor fata de o parte din dosar, iar aceasta tainuire este continua de 20 de ani. Pasajul important din respectivele documente facea referire directa la fostul sef al statului Ion Iliescu acuzat personal dar si de catre opinia publica inca din primele zile ale anului 1990 de complicitate (sau chiar de autorat) la uciderea a peste 1000 de oameni si ranirea a cateva mii dupa 22 decembrie 1989 atunci cand s-a instalat in fruntea statului, dar si solicitarea de chemare si interventie a trupelor strain, respectiv trupe sovietice, pe teritoriul romanesc in timp de pace, fapta ce se incadreaza la tradare de tara.

Citam din cuprinsul uneia din filele lipsa : “Dupa lansarea primului atact asupra Televiziunii am distribuit pe baza de semnatura armament si munitie unor cadre militare din M.Ap.N. si M.I. precum si unor persoane civile carora le-am retinut documente de legitimare. Distribuirea armamentului s-a facut la apelul D.lui Ion Iliescu (n.n. Ion Iliescu – fostul Presedinte al Romaniei)”(…). ANEXA 2.

 

Reclamantii considera aceasta omisiune actuala drept o omisiune intentionata, menita sa ascunda, din nou, implicarea fostului presedinte Ion Iliescu in faptele de omor, ranire, tortura, rele tratamente comise in decembrie 1989. Si, dovedeste inca odata ca anchetatorii aveau suficiente probe pentru finalizarea anchetei si trimiterea in judecata a vinovatilor; acesta este un argument suplimentar pentru incalcarea cu intentie a articolelor 2 si 3 -procedural- din Conventie.

 

SECTIUNEA II

 

Urmare corespondentei anterioare si permisiunii Curtii, va trimitem anexat copii de pe documentele obtinute recent de la Parchetul General (datorita actiunii de greva foamei a reclamantului Teodor Maries in sustinerea intocmai a scrisorii Curtii).

 

Documentele anexate dovedesc existenta probelor pentru identificarea clara a autorilor crimelor si trimiterea lor in judecata.

 

De asemenea, documentele anexate acum (ca si cele trimise anterior Curtii), dovedesc sustinerile reclamantilor: omorirea si ranirea demonstrantilor a fost intentionata, organizata si executata de agenti ai statului, respectiv militari. Fortele de represiune au folosit impotriva manifestantilor pasnici, neinarmati, o cantitate enorma de armament si munitie de razboi.

 

 

1. Extras din Registrul Istoric al Centrului 404 cercetare referitor la actiunile desfasurate de unitate incepand cu 16.12.1989 (ANEXA 3)

 

“S-a primit indicativul RADU CEL FRUMOS (…);

– In unitate a sosit colonelul Anghel Constantinescu cu misiunea de a participa la pregatirea pentru plecarea in misiune a unor grupuri pe teritoriul tarii;

– S-au constituit si pregatit opt grupuri formate din 3 militari in termen  si doua cadre care urmau sa actioneze ca detasament constituit sub comanda maiorului Ghergulescu Remus;

Gp. 1 Cc. – lt. maj. Barbierul Gheorghe, plt. Bercaru Alexandru;  (va rugam sa observati ca in toate aceste documente sunt precizate numele exacte)

Gp. 2 Cc. – lt. maj. Lambrea Marius, plt. Ciocoiu Stelian;

Gp. 3 Cc. – lt. maj. Benescu Gabriel, plt. Maj. Buligescu Stelian;

Gp. 4 Cc. – lt. Ban Caius, plt. Cazan Ion;

Gp. 5 Cc. – cpt. Olaru Emil, plt. Ciobanu Ion;

Gp. 6 Cc. – lt. maj. Bodnar Petru, plt. Maj. Chifor Danut;

Gp. 7 Cc. – lt maj. Sandu Gheorghe, plt. Sica Aurel;

Gp. 8 Cc. – cpt. Biris Radu, sg. Maj. Manica Damian “ (…);

“grupurile aveau misiunea de a se infiltra in randurile acestora, sa descopere cine sunt si ce intentii au„;

„grupurile s-au echipat in tinuta civila fiind dotate cu pistol model 1974 calibru 7,65 mm cu cate 12 cartuse”;

„In baza ordinului verbal al Sefului Directiei Informatii Viceamiralul Stefan Dinu, un detasament constituit din 6 grupuri s-a deplasat la Bucuresti pentru a indeplini o misiune de lupta (…)”;

„La ajungerea coloanei in fata Ministerului, datorita apararii sediului in graba, cat si tensiunii existente ca urmare a atacurilor repetate executate de catre necunoscuti inarmati, militarii aflati in dispozitivul de aparare al Ministerului dinspre Bvd. Drumul Taberei au deschis focul (…);

„In urma acestor schimburi de focuri au decedat lt. maj. Filote Claudiu, plt. Gradinaru Dumitru, frt. Onet Mihai si soldat Ilies Traian; alte 6 cadre si militari in termen au fost raniti, ulterior fiind internati de urgenta in spitalele din Bucuresti”;

„Dupa realizarea legaturii cu cei din incinta Ministerului si dupa incetarea focului detasamentul a intrat in obiectiv participand la apararea acestuia;”

 

2. Extras din Jurnalul istoric al Statului Major (ANEXA 4).

 

21.12.1989 – “S-au luat masurile ca toate unitatile sa fie pregatite pentru a indeplini o misiune de lupta. (…)

Sa se verifice paza si apararea, securitatea depozitelor de armament si munitie, s-a distribuit munitia de mitraliera de pe tanc si s-a introdus in benzi.

La ora 14:55 s-a primit ordin ca I/R.2. Mc. sa plece la C.C. al P.C.R., statiile radio sa fie puse pe frecvente de baza si de rezerva.

La ora 14:57 s-a primit ordin ca R1 Tc sa fie pregatit sa plece spre Bucuresti cu toata tehnica la dispozitie

22.12.1989 – “La ora 19:47, R7 Mc., B117 Cc., au primit ordin dat de gr. mr. Voinea sa se puna in miscare cu efectivele si tehnica la dispozitie la sediul CC in Piata Palatului.

Incepand cu ora 19:55, R1 Tc din ordinul Comandantului A 1 se deplaseaza in mars fortat spre Bucuresti” (…).

In lupta cu teroristii au fost angajate urmatoarele efective:

La Sala Palatului: 33 Tc (tancuri)/R 20 Tc. comandate de mr. Muresan Mircea, 15 Tc/R 22 Tc. comandate de mr. Baranga Petre, 3 TAB/B 117 Cc. toate fortele fiind coordonate de col. Stoleru Ilie din A.1.

La Otopeni: 8 Tc., 9 TAB, 7 MLI/ R 7 Mc. comandate de cpt. Nicolescu Ion, fortele fiind coordonate de cdt. D. av. (…)”.

 

3. Extras din Ordinul Ministrului Apararii Natonale (ANEXA 5)

 

– “In baza articolului nr. 19 si 23 litera a din Statutul corpului ofiterilor pe data prezentului ordin (…) ofiterii mentionati mai jos se recompenseaza cu inaintarea in gradul urmator, astfel :

– In gradul de maior (…) Capitanul (I) Voinea Gheorghe Neculai, loctiitor politic al comandantului la Regimentul 2 Mecanizat Constantin Codeanu.”

 

4. Extras din Jurnalul Istoric al Regimentului 30 Garda (ANEXA 6)

 

– “La data de 17.12.1989 orele 15:35 din ordinul ministrului apararii nationale unitatea a trecut la executarea activitatilor specifice prevazute in planul de masuri pentru indicativul RADU CEL FRUMOS, astfel incat in jurul orelor 18:00 subunitatile, impreuna cu tehnica din  dotare au fost gata pentru indeplinerea misiunilor de lupta, ramanand in dispozitive in incinta unitatii (in cele doua localuri) si in obiective fiind in masura in orice moment sa execute ordinele esalonului superior.”

– “ORDINE PRIMITE DE LA ESALONUL SUPERIOR”.

– “21.12.1989dimineata : – organizarea unui miting de protest de desolidarizare cu actiunile si evenimentele din Timisoara;

21.12.1989 – in jurul orelor 13:00 – intarirea pazei localului Ministerului Apararii Nationale si pregatirea unor subunitati pentru a asigura baraje in fata Hotelului Intercontinental si Teatrului National. Aceste subunitati au intrat in dispozitiv la ordin in data de 22.12.1989, orele 06:00.

– Comandant detasament – maior Martin Octavian –

22.12.1989 orele 13:00 subunitatea de interventie (1 cpt.) si Cp. TAB a regimentului (8 TAB) sa se deplaseze la Marele Stat Major;

– Comandant detasament – lt. col. Duta Corneliu

22.12.1989 orele 15:00 – un detasament (aproximativ 80 militari) sa se deplaseze la Casa Presei Libere (Combinatul Poligrafic Casa Scanteii)

– Comandant detasament – maior Constantin Dumitru

22.12.1989 orele 15:30 – doua companii sa se deplaseze la Palatul din Strada Primaverii

– Comandant detasament – maior Martin Octavian

22.12.1989 dupa orele 16:00 trei companii si doua TAB –uri (peste 230 militari) sa se deplaseze la Piata Palatului (fostul CC al PCR)

– Comandant detasament – general maior Cernat Gheorghe (col.)

22.12.1989 dupa orele 16:00 – 89 militari in termen cu 4 TAB sa se deplaseze la Palatul Telefoanelor

– Comandant detasament – maior Serban Mitica (cpt.)

40 militari cu 2 TAB sa se deplaseze la Banca Nationala;

– Comandant detasament – lt.col. Duta Corneliu (mr.)

– Total efective angajate – aproximativ 1400 militari in termen si cadrele unitatii.”

 

5. Ordin de zi nr. 327 din 29.12.1989 al Comandamentului R 70 Ge. Av. (ANEXA 7)

 

In ziua de 21.12.1989 orele 22:00 in urma ordinului verbal al comandantului Aviatiei Militare, comandantul R 70 Ge. Av. a ordonat formarea unui batalion de interventie (…) cu misiunea de a apara incepand cu data de 22.12.1989 zona cuprinsa intre Palatul Republicii, sediul fostului CC al UTC, Biblioteca Universitatii si Atheneu; Dupa introducerea subunitatilor in dispozitiv la orele 18:30 grupurile teroriste au deschis foc din mai multe cladiri aferente locului de dispunere. Aceste grupuri au executat foc din mansarde, de pe acoperisuri, etajele superoare ale cladirilor asupra militarilor, tehnicii de lupta si a manifestantilor adunati in Piata Palatului; ca atare la ordinul cpt. Ciontea Valentin, comandantul batalionului de interventie, s-a deschis foc asupra acestora. Focul a durat 12 ore. (…)”

Reclamantul s-a aflat in cladirea Comitetului Central la etajul 6 si la auzul focurilor de arma s-a repezit spre geamul din biroul fostului sef de Stat Major al garzilor patriotice (biroul unde cu aproximativ 9 ore inainte fusese ucis fostul Ministru al Apararii Nationale). S-a tras un foc de arma, glontul lovind marginea geamului, iar urma lasata avea o adancime de 25 cm, vizibila cu ochiul liber din strada si astazi dupa 20 de ani. Ea a fost imortalizata pe multe pelicule si a starnit curiozitatea a numerosi ziaristi din tara si strainatate. Nu mai vorbim ca la 10-15 minute de la executarea focului, reclamantul a iesit pe cladire Comitetului Central impotriva vointei colegilor pentru a vedea ce se intampla si a intelege asa zisul fenomen terorist care i se parea ilogic, dupa 6 ore de la cucerire Comitetului Central, focuri de arma ce nu se justificau, dovedindu-se ulterior, dar mai ales acum dupa obtinerea documentelor ca reclamantul a intuit situatia in termeni reali inca din primele momente – diversiunea si lupta pentru putere in care au cazut mii de victime.

 

6. Extras din Jurnalul Actiunilor de Lupta al Comandamentului D1 Mc. (ANEXA 8)

 

– 21.12.1989

“Conform ordinului ministrului apararii nationale, comandantul R.1 Mc. lt. col. Oana Marin cu 2 TAB sa ocupe o pozitie de aparare in fata sediului CC al PCR;

Mr. Carp Gheorghe inlocuitorul comandantului D 1 Mc. a ordonat introducerea in garda si a schimbului 4 care se trece in foaia de stare a garzii, posturile se dubleaza si se schimba la 4 ore. Din militari de la subunitati se asigura patrule si subunitati de interventie in masura sa intervina in situatia ca sunt atacate unitatile;

R 1 Mc. primeste ordin de la comandantul A 1 ordona ca 1 Cp. 1 cu cel putin 2 TAB sa deblocheze bd. Gh. Gheorghiu Dej – bd. Magheru, caile de acces catre CC al PCR; “

 

7. Extras din NOTA Serviciului Informatii din cadrul Ministerului Apararii Nationale. (ANEXA 9)

 

– declaratie lt. col. Apostolescu Ion: Participarea trupelor de securitate in noaptea de 21/22 decembrie 1989, col. Pavelescu : “In noaptea de 21/22 decembrie 1989, printre participantii la impiedicarea manifestantilor sa ajunga in fosta Piata a Palatului, s-au aflat si trupele de securitate. Ofiterul a intalnit pe strada Onesti pe col. Pavelescu – sef de stat major la trupele de securitate. Acesta avea militari amplasati la capatul strazii Onesti cu b-dul Magheru , precum si la intersectia Caii Victoria cu strada 13 Decembrie. (…)

In jurul orelor 16:00 a sosit un grup de tineri imbracati in civil (aproximativ 15), care au stationat langa cladirea sectiei lucrari speciale din strada Onesti, colt cu strada Beteanu (in fata intrarii B a fostului CC al PCR). La acest grup au venit de mai multe ori col. Ardeleanu (seful USLA) si lt. col. Trosca (fost sef de stat major al USLA) purtand discutii cu ei. La un moment dat, din acest grup plecau trei – patru persoane si mergeau spre locul unde erau demonstrantii, aparand dupa putin timp cu cate o persoana (barbat sau femeie) pe care o prelua o masina ARO – 243 de militie. A vazut personal aceasta masina de doua ori. Presupune ca era de la circa 1 Militie sau de la Militia Capitalei, deoarece se inapoiau foarte repede. Cu aceasta masina se aflau subofiteri de militie.

 

– Participarea M.Ap.N. in noaptea de 21/22 decembrie 1989:

In jurul orelor 19:00 – 19:30 din sediul fostului CC, intrarea B a iesit generalul Milea Vasile, imbracat in tinuta de razboi, avand pe cap casca de otel si insotit de mai multi militari. Au urcat intr-un transportor blindat si au plecat pe strada Onesti, spre bulevardul Magheru. Dupa ei, au plecat in formatie tancurile ce stationau pe strada Onesti si b-dul Magheru. Dupa plecarea tancurilor spre Piata Universitatii, a auzit rafale de arme automante in aceasta zona, insa nu a vazut cine a tras.”

 

8. Extras din Jurnalul grupei operative a unitatii militare 01315 Bucuresti. (ANEXA 10)

 

– “In seara zilei de 21.12.1989 in jurul orelor 18:30 B. Tc. a fost alarmat, a primit misiunea de a se deplasa pe itinerariul Cazarma, Calea 13 Septembrie, Academia Militara, str. Stirbei Voda, Sala Palatului, Hotel Intercontinental si a executa ordinele M.Ap.N (…).

– La Sala Palatului am fost intampinat de mr. Marin Ionel comandantul UM 01305 Bucuresti care mi-a ordonat sa ma deplasez cu 4 tancuri pe strada Onesti, bd. Magheru, Intercontinental, iar cu celelalte tancuri sub comanda Plt. Betivu Petrica pe itinerariul Strada 13 Decembrie, Piata Universitatii.

– Ajuns in zona Salii Dalles, m-am prezentat Ministrului Apararii Nationale care era insotit de domnul general Ortopan, domnul col. Oana Marin, care mi-a ordonat sa trec cu tancurile prin baricada ridicata de demonstranti din diferite automobile, alte obiecte care toate ardeau. (…)

– In timp ce incercam sa iau legatura radio cu tancurile am vazut 4 civili, langa Sala Dalles cum executau foc cu arme automate, de sub pardesiile cu care erau imbracati. (…)

– In momentul cand am trecut prin baricada de foc ofiterii din Academia Militara executau foc de avertisment in aer.

– Dupa trecerea baricadei am observat ca demonstrantii intrau la METROU, fugeau pe strazile laterale (bd. 6 Martie, bd. Unirii, bd. Republicii). (…)

Concomitent trupele speciale curatau strazile de demonstranti actionand in Metrou si pe bd. Republicii dincolo de Piata Rosseti. (…)

– 21.12.1989 – B. Tc. – a actionat cu 8 tancuri la Piata Universitatii pana la data de 22.12.1989 inapoindu-se in unitate 6 tancuri.”

 

9. Schema dispunerii unitatilor militare si persoanele care le-au comandat in zilele de 21 si 22 decembrie 1989. (ANEXA 11)

 

In locurile mentionate in documentele descrise mai sus (ex, pe bd. Magheru, Sala Dalles,) s-a aflat si reclamantul Teodor Maries, alaturi de alte persoane, din care unele au fost omorite sau ranite.

Documentele descrise in Sectiunea II si anexate sunt concludente si vorbesc de la sine. Cu toate acestea, reclamantii reafirma ca incalcarea articolelor 2 si 3 din Conventie s-a facut cu intentia de a omori si rani si tortura oameni, dublata de intentia ca cei vinovati sa scape de raspundere.

Ceea ce s-a intimplat dupa decembrie 1989 a confirmat acest lucru. Ancheta nu a fost finalizata nici dupa 20 ani datorita lipsei intentionate de impartialitate a anchetatorilor si a faptului ca militari (inclusiv generali) si politicieni vinovati de aceste crime s-au aflat la conducerea tarii si a unor institutii ale statului multi ani, multi dintre ei in structuri decizionale ale sistemului decizional, dar si in legisltivul romanesc si in structurile serviciilor speciale. De fapt acestia nu au pierdut controlul supravegherii probelor ce pot duce la stabilirea autorilor crimelor din intreaga tara, niciodata in cei 20 de ani scursi de la evenimente pana acum.

In plus, reclamantii arata ca, asa cum rezulta din extrasele citate mai sus si din documentele anexate, anchetatorii au cunoscut inca de la inceput numele si locul de munca al multora din cei implicati in crimele din Decembrie 1989, in principal al celor care au dat ordinele, adica a principalilor vinovati. Cu toate acestea, timp de 20 ani ancheta nu s-a finalizat, iar in prezent stagneaza din nou.

 

SECTIUNEA III

Reclamantul Teodor Maries a iesit din cea de a 2-a greva a foamei pe data de 30.03.2010 . Reclamantul a inceput aceasta a 2-a greva a foamei pe data de 12 ianuarie 2010, care a durat 78 de zile, protest fara precedent. Am informat Curtea in observatiile noastre din data de 14 ianuarie 2010 (dosar nr. 33810/07 Asociatia 21 Decembrie 1989 si Maries c./Romania) cu privire la intrarea in cea de a 2-a greva a foamei, si am aratat motivele, acestea privind practic refuzul unora dintre autoritati de a elibera copii de pe actele din dosarul nr. 97/P/1990 – jurnale de lupta intocmite unitati militare ale Ministerul Apararii Nationale (M.Ap.N.), Ministerul de Interne (M.I.), Serviciul Roman de Informatii (S.R.I.), Serviciul de Telecomunicatii Speciale (S.T.S.).

Prima greva a foamei a reclamantului, asa cum am informat deja Curtea, a avut loc intre 4 august 2009 si 16 octombrie 2009, durind 74 de zile.

In total, reclamantul Maries a facut greva foamei 152 de zile pentru obtinerea copiilor de pe actele de ancheta. Si inca nu au fost date reclamantilor copii de pe toate actele, asa cum am explicat in Sectiunea I. Starea sanatatii reclamantului Maries a fost -mai ales in timpul celei de a 2-a greve a foamei, venind pe un organism deja foarte slabit dupa prima greva a foamei- si inca este extrem de precara.

Anexam acte medicale si citeva extrase de presa in care sunt descrise si comentate demersurile reclamantului si greva foamei. Anexa 12

 

SECTIUNEA IV

 

Reclamantul Teodor Maries roaga Curtea sa constate ca prejudiciul moral a continuat sa existe si dupa trimiterea cererii initiale de despagubiri: suferinta si frustrarile au continuat, chiar s-au multiplicat, pentru ca ancheta a stagnat din nou, autoritatile au refuzat initial sa ii remita copii de pe acte, iar apoi i le-au dat intr-un ritm extrem de lent, iar unele nici astazi; a fost obligat sa faca gestul extrem de intrare in greva foamei, chiar de doua ori, pentru a obtine o parte din copiile actelor de ancheta.

In plus, reclamantul a suferit pentru ca a fost tratat cu dispret de autoritati, a facut numeroase demersuri, multe fara rezultat si atunci cind a vazut un rezultat palpabil – inminarea partiala a copiilor- a fost numai dupa ce a inceput greva foamei. Chiar si astazi, dupa doua astfel de greve totalizind 152 (una-suta-cincizeci-si-doua) de zile, nu a primit toate documentele.

Faptul ca dupa atitia ani de la crimele din Decembrie 1989 el a fost nevoit sa faca greva foamei pentru a obtine copii de pe actele de ancheta a adaugat suferintei si frustrarii sale, accentuate si de faptul ca ancheta tot nu s-a finalizat, mai mult, de peste 2 ani stagneaza.

In plus, reclamantul a suferit fizic trecind printr-o slabire majora a organismului in perioadele de greva a foamei si nu a facut acest sacrificiu pentru el ci pentru a putea sa dovedeasca demersul in fata Curtii, pentru aflarea adevarului despre acele crime si pentru statul de drept (aplicarea legii in mod egal tuturor, in orice imprejurare).

Pe de alta parte, ascunderea cu buna stiinta a probelor, distrugerea acestora partiala sau totala constatata in urma scoaterii de la secret si a lecturarii lor, denota faptul ca agentii statului au creat in mod deliberat blocajul inacceptabil in instrumentarea dosarelor si in predarea documentelor din dosare in vederea construirii apararii procesuale – si doar monitorizarea de catre presa si de catre Grefa, a respectarii dispozitiei Curtii din noiembrie 2008, a determinat institutiile statului parat/Parchetul/ sa predea copia dosarului de instructie interna, nr. 97/P/1990.

In acest context, desecretizarea de catre Guvern in februarie 2010 (a se vedea Monitorul Oficial al Romaniei, trimis deja la dosar), a documentelor solicitate de reclamanti, la aproape un an si jumatate de la dispozitia Curtii  din noiembrie 2008, evidentiaza cu pregnanta culpa intregului sistem judiciar si influenta nefasta asupra Justitiei a unor oameni politici si militari implicati in evenimentele din perioada infractionala Decembrie 1989 – Iunie 1990.

Un blocaj atat de puternic al instrumentarii cauzelor este de natura sa explice nu doar frustrarea, suferinta majora a partilor vatamate din ultimii 20 de ani, dar si augmentarea ei in ultimul an, cand Parchetul si Agentul guvernamental la CEDO al Romaniei si-au aratat dispretul maxim fata de partile vatamate si grija impardonabila, complice, fata de asasinii din Decembrie 1989, in majoritate militari (includem nu doar armata ci si securitatea si militia care erau, de asemenea, formatiuni militare).

Aceasta s-a putut constata si in documentele recent desecretizate, care demonstreaza ca militarii implicati in represiune au fost ridicati in grad, decorati, unii numiti apoi in importante functii functii publice – acesta fiind un fenomen nu izolat ci de masa !

Nu se poate concepe ca intr-un stat de drept actiunea publica sa fie coordonata si instrumentata de patru procurori care ar fi trebuit sa fie ei insisi anchetati inca din 1990 pentru faptele lor savarsite in 1989 – Prim-adjunctul procurorului general, NTM si procurorii Culea Claudiu, Tudor Marian si Nicolau Adrian. Desemnarea lor ca procurori de caz de catre NTM celebru de acum, dovedeste inca o data peste timp imensa complicitate de la soldatul din trupele de securitate cu subofiterii si ofiterii ce-I coordonau si impreuna, a celor doua categorii, in complicitate cu partidul comunist, forta unica conducatoare in Romania la acel timp. Si in acest context Asociatia 21 Decembrie a salutat gestul de pionierat, respectiv abtinerea d.lui Corneliu Barsan din prezenta cauza.

De aceea, este de neinteles ca, avand acest exemplu, procurorii sus-nominalizati sa nu se retraga din dosarele in care ar fi putut comparea cel putin ca martori, daca nu ca acuzati.

Actiunea concertata a agentilor statului pentru ascunderea adevarului, distrugerea probelor, intimidarea martorilor, tergiversarea nu doar a solutionarii dosarelor ci si a predarii documentelor potrivit principiului egalitatii armelor dovedeste cu claritate inegalitatea partilor in process, in demersul judiciar din Romania ultimilor 20 de ani, pe aceste spete.

La adapostul crimei s-a construit caracatita coruptiei generalizate si a afacerilor tenebroase de notorietate.

La aceasta perioada de 20 de ani de culpa generalizata a sistemului judiciar si a aparatului politic, se adauga o perioada de un an si jumatate de tergiversare a predarii documentelor – deci de impiedicare a realizarii dreptului la aparare, de zadarnicire a demersurilor judiciare in plan interne si extern, de prelungire impardonabila a suferintei partilor vatamate, cu deosebire a reclamantului in cazul caruia se pare ca au fost testate cu cinism limitele rabdarii persoanei si ale rezistentei corpului omenesc.

Cu titlu separat: se va observa incidentul din luna septembrie 2009 – cand reclamantul TM, desi aflat in a 47 zi de greva foamei, a fost atacat cu spray paralizant, in mod inexplicabil, de un jandarm (agent militar, care asigura paza intrarii in Parchet). Majoritatea martorilor si comentatorilor au pus incidentul pe seama unui Sindrom de “tip Vietnam”, prin faptul ca agresorul se pare ca ar fi facut parte din fortele de represiune inainte de 1989 – aspect care se afla in cercetari si la care Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a dat inca un raspuns, in afara scuzelor formale exprimate de Procurorul general, Laura Codruta Kovessi, la care reclamantul avea o audienta in acea zi, in cadrul cunoscutelor demersuri pentru predarea documentelor necesare la CEDO. Cu privire la incident, Grefa Curtii a fost informata, documente semnificative aflandu-se la dosar.

Cu aceste argumente, reclamantul isi majoreaza solicitarea de despagubiri morale si roaga Curtea la analizarea amanuntita si la intelegerea imprejurarilor grele, uneori tragice, prin care a trecut si inca mai trece, respectiv suferinta, frustrarea si calvarul in care traieste, de atitia ani, cu deosebire situatia sa la limita dintre viata si moarte din ultimele 8 luni, cu consecinte a caror gravitate pe termen lung inca nu pot fi prognozate, data fiind situatia fara precedent si lipsa studiilor si observatiilor in materie – aprecierea fiind facuta de mai multi medici si nutritionisti, care s-au vazut lipsiti de metode de terapie pe termen scurt si mediu.

Reclamantul TM apreciaza in mod deosebit faptul ca doar greva foamei si mai ales intelegerea de catre Curte a realitatii judiciare din Romania, evidentiata de acordarea repetata a termenelor pentru depunerea de concluzii, au constituit singura modalitate prin care s-a determinat predarea documentelor probe pentru cauza lui, dar si cat priveste pe colegii sai din Bucuresti, dar si din tara, atat de necesare lor in probarea celor peste 190 de cereri aflate rolul curtii.

Aceste termene au permis si Statului Roman sa intre in legalitate si sa respecte, in cele din urma, prevederile unui Tratat international (conventia EDO) si ale Constitutiei Romaniei – predand documentele din dosarul 97/P/1990.

Pe de alta parte, reclamantul aduce multumirile lui Curtii pentru ca doar semnalele sale repetate au oprit prabusirea functiilor vitale si agravarea starii sanatatii, permitandu-i sa continue demersurile judiciare.

Ca fost detinut politic in anul 1990, dupa Mineriada, reclamantul nu poate sa nu observe ca pozitia rectilinie a Curtii in a dispune ca Statul Roman sa respecte punerea la dispozitie a documentelor catre partile vatamate, a creat o situatie de necesara transparentizare a actelor procurorilor, eliminandu-se modalitatile de abuz judiciar, incercand sa refaca echilibrul just dintre acuzare si aparare, respectarea principiului european al egalitatii armelor intr-un process, dupa 70 de ani de regim criminal (conform raportului Presedintiei Romaniei de condamnare a regimului comunist ca ilegitim si criminal ) communist/neocomunist in Romania.

Principiul european al egalitatii armelor constituie un precedent periculos pentru ei ca adversar ai statului de drept si ai tinerei democratii (instigatori, complici si criminali din structurile de decizie ale partidului comunist si structurilor de securitate ale acestuia), dar un argument solid pentru un sistem judiciar European modern ceea ce va aduce la asigurarea unor procese echitabile pentru cetateanul roman.


This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult