Ziuaveche.ro prezinta probe zdrobitoare despre modul in care procurorii militari au musamalizat crime cu autori cunoscuti comise din decembrie 1989. Cei care au tras proveneau din randurile Armatei, iar regimul Iliescu, legitimat la putere prin actiunea lor, a avut grija sa-i acopere. Acum apar noi dovezi despre actiunile organizate la nivel de stat pentru favorizarea criminalilor din decembrie 1989. Fostul procuror militar din Sectia Parchetelor Militare, Gheorghe Oancea (azi avocat) a stiut de zeci de crime si le-a ingropat pe toate. Si nu singur, ci impreuna cu sefii lui, care i-au supervizat facaturile. Rezolutiile de neincepere a urmaririi penale date in dosarele militarilor care au tras in oameni nevinovati, emise in perioada ’92 – ’96 de ex-procurorul Gheorghe Oancea, demonstreaza – pe langa lipsa oricarei consideratii pentru viata si valorile umane – modul organizat in care Sectia Parchetelor Militare a ascuns adevarul despre crimele infaptuite de Armata. A nu se intelege ca elemente din Securitate nu au ucis si ele oameni in decembrie 1989. Dar nici pe departe nu s-au apropiat de grozaviile infaptuite de unele cadre din Armata, manipulate militar-politic de autorii loviturii de stat.
Ziuaveche.ro va prezinta azi modul in care zeci de bucuresteni (civili care treceaua prin zona) au fost ucisi ori grav raniti in zilele de 22 – 29 decembrie 1989, in zona Drumul Taberei – Piata Moghioros din Capitala, de catre ofiteri si soldati din cateva unitati militare mobilizate in zona de catre autorii loviturii de stat, care ocupasera pozitii cheie in Ministerul Apararii Nationale din imediata vecinatate. Generalii pusi in functii de catre Ion Iliescu, care au preluat inca din 22 decembrie 1989 fraiele Ministerului Apararii, au dispus formarea in zona Drumul Taberei a catorva cercuri de protectie armata si au dat ordinul: „Nu trece nimeni!” S-au format baraje din militari si civili, fara sa se instituie proceduri stricte de avertizare a populatiei, pentru a se evita incidentele. Apoi, prin intermediul Televiziunii nationale populatia a fost chemata de catre militari si civili (Nicolae Militaru, Mihai Lupoi, Cico-Dumitrescu, Ion Iliescu, Teodor Brates, Sergiu Nicolaescu si altii) sa vina sa apere Ministerul Apararii, centrala telefonica TO din dr.Taberei-Moghioros, dar si Radioul, Televiziunea si alte obiective de atacul asa-zisilor teroristi. Ulterior, zeci de bucuresteni care au raspuns chemarilor, au cazut sub gloantele unitatilor militare scoase in strada la diversiune. Nu erau orice fel de unitati, pentru ca cele din Bucuresti (UM 02210) fraternizasera deja cu populatia si fusesera retrase. Ci din Focsani – unitati alcatuite din militari in termen prost instruiti si educati, aduse special de diversionistii care stiau mentalitatile socio-politico-militare din perioada comunista – epoca care a invrajbit taranii cu orasenii si intelectualii cu muncitorimea. Era stiut in acei ani, in armata, ca si in viata civila de altfel, despre exista dusmaniei fatise a provincialilor contra bucurestenilor. Aceasta explica poate de ce unitatile din Focsani au tras in acele zile, fara retinere si respect fata de valorile umane, in civili nevinovati care circulau la rude si prieteni pentru a sarbatori Craciunul sau doreau sa dea o mana de ajutor Revolutiei.
Sute de declaratii acuzatoare
Sutele de declaratii date la ancheta surprind prin faptul ca multi dintre militarii care au umplut strazile de cadavre si raniti recunosc ca au tras fara a primi un ordin direct, ci doar pentru ca, spun ei, fusesera insarcinati sa faca filtre prin zona si li s-au parut suspecte persoanele din catare sau vehiculele care le-au trecut prin fata. Cu toate aceste recunoasteri – care nu pot constitui sub nicio forma vreo circumstanta atenuanta ori scuza pentru crimele comise – procurorul militar Gheorghe Oancea si nu numai el, i-a acoperit cu neobrazare, inventand explicatii alambicate de genul ca militarii s-au aflat in „eroare de fapt”. Din relatarile faptuitorilor facute in fata anchetatorilor, se poate concluziona ca in unele situatii unii militarii s-au distrat de-a dreptul, crezandu-se in filme, si au tras cu armamentul din dotare, de la pistol mitraliera si pana la aruncatoare de grenade atat in civili, cat si autoturisme si in autobuzele de transport in comun ale ITB ori chiar in tancuri si TAB-uri ale altor unitati care le-au iesit in fata. In imensa lor prostie, unii chiar s-au auto-accidentat cu grenadele din dotare. Se tragea direct, de cele mai multe ori fara somatie, focuri de avertizare sau semnale de oprire.
Ulterior, procurorii militari aserviti regimului Iliescu 1990 – 1996 s-au dat peste cap sa inchida aceste dosare, pentru a se ascunde faptul ca o parte a Armatei a generat cel mai mare numar de morti la Revolutie, ascultand de ordinele celor care i-au lichidat pe Ceausesti pentru a se instala in locul lor la putere.
Asasinii de la UM 01270 Focsani
In noaptea dinspre 23/24 decembrie 1989, orele 02.30, Ilie Georgescu din Bucuresti a plecat cu Oltcitul personal in cautarea copiilor sai aflati prin barajele din zona Moghioros. In masina l-a luat si pe prietenul sau Vasile Giurcanu. La intersectia Drumul Taberei cu Piata Moghioros, intrucat sensul de mers era ocupat de o baricada a incercat sa o depaseasca pe contrasens, moment in care, fara nicio avertizare, militarii de pe un TAB al UM 01270 Focsani au tras ca in Oltcit cu mitraliera de 14.5 mm. Soferul a incercat sa accelereze si sa stinga luminile pentru a scapa, insa a fost lovit de un glonte in cap, iar autoturismul si-a sfarsit rularea ciocnindu-se de un autocamion care stationa pe marginea drumului. Ilie Georgescu a supravietuit ranii la cap, insa Vasile Giurcanu a fost impuscat mortal. In dosarul 1008/P/1991, procurorul militar Gheorghe Oancea, desi i-a identificat pe asasini, a dispus in decembrie 1994 neinceperea urmaririi penale, pe motiv ca autorii crimei s-au aflat in „eroare”. Solutia procurorului nu a fost nimanui comunicata, pentru a nu fi contestat de rude.
Salbaticii in uniforma
24 decembrie 1989, orele 22.00, Virgil Iliescu si sotia sa Paulina, se deplasau cu autoturismul personal cu intentia de a ajunge la o cunostinta din Capitala, pentru a petrece Craciunul. In dreptul Pietei Moghioros, pentru simplul fapt ca Virgil Iliescu a incetinit masina, un grup de militari de la UM 01270 Focsani (aceeasi diletanti care o zi inainte l-au impuscat mortal, fara motiv, si pe capitanul nationalei de rugby, Florica Murariu) au tras cu mitralierele in autoturism. Fara nici un ordin si justificare. Ocupantii masinii au fost sfartecati de gloante. Ranitii au fost dusi la spital si au avut norocul, ca prin minune, sa supravietuiasca, desi au ramas cu infirmitati.
Prin rezolutia de doar doua pagini si jumatate, din 24.12.1994 data in dosarul 988/P/91 a Sectiei Parchetelor Militare, procurorul Gheorghe Oancea a dispus neinceperea urmaririi penale, invocand „eroarea”, fara sa se mai oboseasca macar sa-i nominalizeze pe autori, desi ii stia din declaratiile de la ancheta. Solutia nu a fost niciodata comunicata partilor, ca nimeni sa nu afle despre acest act de o adevarata prostitutie profesionala.
Autobuzele ITB pline de „suspecti”
Nici autobuzele Intreprinderii de Transport Bucuresti (ITB) nu au fost menajate. Militarii de la UM 01270 Focsani le-au ciuruit la liber. In 24.12.1989, orele 21.00, autobuzul 105, condus de soferul Gheorghe Titirisca, impreuna cu mai multi pasageri a traversat b-dul Moghioros prin fata militarilor din Focsani, care au tras fara somatie. Ca prin minune soferul a accelerat si a reusit sa scoata nevatamat vehiculul din zona de foc. Alt autobuz 105 care i-a urmat la orele 22.30 nu a avut acelasi noroc. Un TAB al UM 01270 dar si alti soldati din aceeasi unitate nu au mai „riscat” sa le scape alt autobuz si au tras cu tot arsenalul din dotare. Andrei Constantin a murit pe loc, iar alti cinci pasageri au fost grav raniti, desi cu toti s-au aruncat din primul moment la podea. Din nou, acelasi procuror Gheorghe Oancea a dat neinceperea urmaririi penale, pe motiv ca militarii de la UM 01270 Focsani au tras „aflandu-se in eroare de fapt, crezand ca se transporta persoane suspecte”. In fapt, militarii de la UM 01270 au ucis si ranit zeci de oameni in toate acele zile, dar pentru parchetul militar ei s-au aflat intr-o vesnica „eroare”.
Procurorul recunoaste dar se preface
In dosarul 973/P/1991 (
C
Chemarile lui Dan Iosif si ale generalilor
Un element de maxima importanta, care atesta ca populatia era chemata sa apere sediul MapN de catre sefii acestei institutii (neatacata de nimeni in realitate) – pentru ca oamenii sa cada sub gloante – este o declaratie a lui Dan Iosif, fost senator si consilier prezidential al lui Ion Iliescu (decedat de cativa ani). Declaratia lui Dan Iosif (vezi facsimil) are urmatorul continut: „Dl Irimia Sandu… a luptat in sediul fostului C.C. Alturi de mine si, in urma interventiei telefonice a unui general din MapN, dar si la rugamintea mea, a fost trimis cu masina personala pentru a ajuta la transportul alimentelor, a ranitilor din zona. Pe data de 24 decembrie, in zona Moghioros a fost impuscat de cei pe care noi ii credeam teroristi si care au tras asupra sa cu o ploaie de gloante, dintre care 8 (opt) i-au lasat sechele pe viata. A fost trasnportat la Spitalul Municipal”. Desi declaratia a fost data pentru a folosi ranitului la constituirea dosarului pentru drepturile conferite de Legea 42/1990, ea atesta ca generali din sediul MapN au chemat multimea sa apere institutia. Pentru ca unitatile controlate de aceeasi generali MapN sa fie lasate sa impuste zile in sir populatia. Dupa acelasi scenariu petrecut si la Televiziune.
Sandu Irimia a declarat procurorilor la 13.01.1992 ca Dan Iosif la vizitat pe patul de spital ca in 24 decembrie 1989 s-a dus la MapN la solicitarea verbala lui Dan Iosif: „Baieti, care aveti masini mergeti urgent in Drumul Taberei – MApN. Salvati ranitii din zona si transportati alimentele”. Si ca urmare a acestui indemn a fost impuscat foarte grav cu opt gloante, in Piata Moghioros. Irimia a mai mentionat ca i-a reprosat lui Dan Iosif faptul ca l-a chemat intr-un loc unde a fost la un pas sa moara, si ca fostul consilier prezidential i-a replicat ca regreta cele petrecute.
