Dinescu, conspirarea Securitatii si putina deontologie jurnalistica

Publicarea memoriilor lui Adrian Marino a deschis din nou cutia cu surprize de la CNSAS. Dosarele fostei Securitati sunt din nou folosite pentru a plati polite literare. In volumul publicat la 5 ani de la moartea sa, Adrian Marino a bestelit elita culturala traitoare in Romania. Ba mai mult, a folosit si cateva expresii mai dure, cum ar fi: “Biata Romanie si biata tanara democratie romaneasca, în care unii dintre purtatorii sai de cuvant si lideri de opinie sunt de calitatea unui golanas, suburban, incult, agresiv si obraznic, gen Mircea Dinescu”. Restul supararilor lui Marino pot fi citite aici.

Mircea Dinescu nu s-a lasat bestelit si a scos jokerul: Adrian Marino a fost turnator la Securitate! Dupa care hop! a aparut aici si dovada spuselor lui Dinescu. In incheierea articolului unde prezinta dovezile ca Adrian Marino a fost informator al Securitatii, Mirela Corlatan scrie: “In baza unei acreditari, EVZ a studiat ulterior dosarele acestuia (Adrian Marino) de la CNSAS, care au confirmat acuzatiile lui Dinescu”.

Pe pagina CNSAS gasim mai multe precizari referitoare la modul in care un cercetator poate avea acces la dosarele informatorilor. In principiu nu poate avea acces la un dosar personal decat persoana in cauza sau in cazul in care aceasta este decedata, o ruda directa care trebuie sa dovedeasca relatia de rudenie, dupa cum se poate vedea aici. Ma indoiesc ca Mirela Corlatan este ruda cu Adrian Marino. In plus, Regulamentul de functionare al CNSAS spune la articolul 39 (7) “Colegiul CNSAS poate retrage acreditarea cercetatorilor care utilizeaza documentele puse la dispozitie in alte scopuri decat cele exclusiv stiintifice”. Articolul Mirelei Corlatan este unul jurnalistic, nicidecum stiintific – in primul rand deoarece ii lipsesc citarile clare ale surselor (fondul din care face parte dosarul lui Adrian Marino, numarul dosarului, filele unde se regasesc informatiile citate).

Sfartecarea lui Marino merge mai departe prin alte articole (aici si aici). Nu vreau sa ii iau apararea lui Marino: foarte bine ca am aflat si partea intunecata a vietii lui. Asa vom putea sa stim cum functiona “sistemul” inainte de 1989. Problema pe care vreau eu s-o semnalez este legata de modul in care se face “deconspirarea” in Romania. In loc sa avem acces liber la dosare, aflam cand si cand cate ceva – in majoritatea cazurilor atunci cand nefericitul fost turnator calca pe coada pe cineva. Schema in cazul Marino este clara: Dinescu de la CNSAS este calcat pe coada de criticul decedat – Dinescu declara ca impertinentul a fost turnator – dosarul de turnator este livrat unei jurnaliste de investigatie care il publica sfidand regulile CNSAS.

Nu este pentru prima data cand vedem aplicata in public acest cadril al dosarelor de Securitate. In ultimii 20 de ani l-am vazut de cateva ori pe an, in unii ani mai des, in alti ani mai rar. Deconspirarea este o gluma proasta la noi. Sa ne amintim doar de cazul Sorin Antohi, despre care se stia de multa vreme ca a fost turnator, insa a fost acoperit de CNSAS in perioada in care membri ai Colegiului erau Dinescu, Patapievici si Plesu. “Sistemul” s-a conservat foarte bine…