De ce i-a fost frica lui Iliescu n-o sa scape! Crimele comise acum douazeci de ani, in timpul regimului in fruntea caruia s-a instalat, vor ajunge, in sfarsit, in fata instantei. Surse avizate din Parchetul General au declarat, exclusiv pentru ziuaveche.ro, ca e foarte posibil ca in primele sase luni ale acestui an Ion Iliescu si alte persoane cercetate in dosarul crimelor din decembrie 1989 sa fie urmarite penal si chiar trimise in judecata. Omorurile din vestitul dosar nr. 97/P/1990 se vor prescrie la jumatatea anului 2012. Insa, procurorii de la Sectia de urmarire penala a Parchetului Inaltei Curti ar putea tine cont de numrul mare de persoane ucise – 942 – si ar putea incadra infractiunea in categoria crimelor contra umanitatii, imprescriptibile. Se poate afirma ca autoritatile sunt obligate practic sa dea rapid un verdict de natura sa ofere satisfactie familiilor eroilor-martiri, intrucat statul roman este la un pas de a fi condamnat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, pentru tergiversarea cercetarilor de mai bine de 20 de ani. Doar pe ziuaveche.ro puteti citi cele 14 pagini scrise de Ion Iliescu, in calitate de invinuit, la data de 20.02.2009.
Iliescu tine coada sus
Anticipand pericolul care il paste, Ion Iliescu a declarat chiar inainte de Craciun: „Daca as fi inchis pentru Revolutie ar protesta toata tara”. Nu stim ce intelege fostul sef al statului prin „toata tara”, afara de asociatiile de falsi revolutionari momiti cu avantaje materiale cu care a impanzit Romania in perioada mandatelor sale, pentru a-si asigura un scut contra acuzatiilor de lovitura de stat venite din partea adevaratilor revolutionari si a societatii civile.
Premonitia lui Kovesi
ziuaveche.ro prezinta declaratia de 14 pagini a lui Ion Iliescu, data in calitate de invinuit la 20.02.2009 in fata procurorului Liviu Sutiman din Sectia de urmarire penala din Parchetul Inaltei Curti in dosarul 97/P/1990. De retinut ca Ion Iliescu nu mai are calitatea de invinuit in acest dosar, deoarece la 09.04.2009 Procurorul General al Romaniei, Laura Kovesi, a infirmat rezolutia de incepere a urmaririi penale contra fostului sef al statului – emisa de generalul (r) Dan Voinea in anul 2004 – pe baza unor grave vicii de procedura penala intemeiate in buna masura.
Intr-o declaratie data la 18.01.2010, constienta ca efectele musamalizarii dosarelor Revolutiei se vor deconta sub mandatul sau de procuror general, Laura Kovesi a anuntat: „Speram sa finalizam anul asta dosarul Revolutiei in care Ion Iliescu este urmarit penal”.
Vulnerabilitatea lui Iliescu
In declaratie (singura in cei 20 de ani in care a fost practic nederanjat) Ion Iliescu a evitat – iar procurorii nu au observat – sa justificie cine si cand l-a ales pe el presedinte al CFSN, astfel incat sa-si permita, din calitatea de simplu cetatean cu functia de director al Editurii Tehnice, sa dispuna organizarea procesului Ceausestilor, preluarea controlului asupra Armatei si inlocuirea comandantilor acesteia. Aspectul este extrem de important, intrucat Iliescu desi a recunoscut procurorilor ca a complotat in anii ’80 pentru contituirea unui grup care sa-l rastoarne pe Ceausescu de la putere, a negat ca s-a folosit in decembrie 1989 de un asemenea grup, pretextand ca a venit si el ca tot omul la Televiziune si ca lumea l-a recunoscut, adulat si impins de la spate sa preia conducerea statului. Intrucat documentele publice atesta ca CFSN si-a ales presedintele abia in 26 -27 decembrie 1989, faptul ca Ion Iliescu a fost ascultat de Procuratura si justitia militara (sa organizeze mascarada de proces de la Targoviste prin adresa semnata de Iliescu in 24 decembrie 1989 in calitate de „presedinte al CFSN”) si a putut sa-i destituie pe sefii Armatei, pentru a-i inlocui cu agenti acoperiti ai serviciilor secrete sovietice (gen. Nicolae Militaru) demonstreaza ca el a facut parte dintr-un grup organizat, care a dat o lovitura de stat.
De altfel, Iliescu a recunoscut fara sa vrea puterea imensa pe care a avut-o incepand cu 22 decembrie 1989, cand si-a facut aparitia publica pentru prima data, la Televiziune si apoi la CC si MApN.
Inocent si lipsit de parghii asupra Armatei
Iata fragmentele edificatoare ale propriei sale declaratii, in care acuzatul se contrazice de la o pagina la alta: „Cei care au compus structura provizorie a noii puteri erau oameni veniti din diferite domenii, fara legatura cu structurile de putere si fara legaturi nemijlocite intre ei. Chiar eu, intr-un fel cel mai cunoscut datorita functiilor indeplinite anterior, ii stiam doar pe unii din componenta CFSN incropita in seara de 22 decembrie, fara sa fi avut relatii apropiate. La inceputul anilor ’80 am stabilit unele relatii si am avut mai multe intalniri conspirative cu un grup restrans (compus din gen. Ion Ionita, fost ministru al Apararii, gen. Militaru si Virgil Magureanu, pe atunci lector la Stefan Gheorghiu), in care am discutat despre unele cai posibile pentru inlaturarea situatiei tot mai grave in care se afunda tara ca urmare a politicii aventuriste a lui Ceausescu si a evolutiei caricaturale a cultului personalitatii sale, ca si a rolului nefast al Elenei Ceausescu in agravarea situatiei. Din pacate ne-am dat seama ca nu exista posibilitatea de a declansa un proces similar celor ce se petreceau in alte tari din zona. Mai ales datorita imprudentei generalului Militaru, in urma unor contacte cu subalterni din Marele Stat Major, acesta a fost denuntat si a fost supus unor anchete si perchezitii la domiciliu, iar generalul Ionita avertizat. Eu am fost inlaturat in martie 1984 de la Consiliul National al Apelor, fara vreo avertizare (…) In concluzie, doresc sa subliniez ca toate fabulatiile ca Revolutia din decembrie ar fi fost o lovitura de stat pusa la cale, din timp, de un grup organizat, ca FSN ar fi existat ca structura organizata dinainte de decembrie 1989, sunt simple nascociri, fara suport! (…) In dupa-amiaza zilei de 22 decembrie cand am ajuns in cladirea CC… grupul constituit ad-hoc am inceput sa discutam un singur lucru – cum sa concepem un document programatic al Revolutiei. Asa s-a nascut comunicatul catre tara al CFSN. Iar structurarea CFSN si a noului guvern, asa cum am mai spus, am putut-o aborda abia pe 27 decembrie cand, dupa incetarea activitatiilor armate, ne-am putut reuni (…) Incepand cu ziua de 22 decembrie si dupa constituirea puterii a CFSN din noaptea de 22 spre 23 decembrie – asa cum am mentionat – noi nici nu aveam posibilitatea si nici nu ne-am permis sa ne interferam si sa dam indicatii… Aceasta misiune ii revenea Consiliului Militar Superior, adica conducerii MapN. In consecinta, eu personal, in calitate de presedinte al CFSN nu am dat niciun ordin sau dispozitie structurilor militare. De altfel, acest lucru este evident, in toata aceasta perioada fiind permanent in prezenta altor membri ai CFSN”.
Destituia si numea in Armata
Desi in fragmentele de mai sus Iliescu pretindea ca a venit din multime si nu si-a permis sa se amestece in treburile Armatei, din alte pagini ale propriei declaratii reiese contrariul. Si anume ca Iliescu si complicii sau au destituit varfurile Armatei chiar in 22 decembrie, inlaturandu-l pe gen. Stefan Guse, care detinea functia suprema de sef al Marelui Stat Major (seful Armatei), taman cand ofiterul vroia sa retraga trupele militare de pe strazi pentru a limita asasinatele. Iata contradictiile: „In ce privesc toate actiunile militare, noi civilii din conducerea CFSN nu ne-am asumat raspunderea de a da indicatii si de a interfera in deciziile armatei. Am acordat toata increderea grupului de comanda desemnat drept Consiliul Militar Superior din care faceau partea generalii Guse, Stanculescu si Voinea – membri ai CFSN, reprezentand conducerea efectiva de atunci a armatei, inclusiv stafful Marelui Stat Major. Un moment delicat a aparut din comportamentul generalului Guse – sef al Marelui Stat Major si de factor, dupa sinuciderea ministrului Milea – conducatorul ministerului. Insa in dupa-amiaza si seara de 22 decembrie si ziua de 23 decembrie, gen. Guse impreuna cu gen. Vlad – seful Securitatii, au ramas in sediul Comitetului Central. La sediul MApN se afla la comanda gen. Stanculescu si stafful Marelui Stat Major. Aici erau toate legaturile cu unitatile militare din tara. Mi s-a parut nefiresc acest lucru, de aceea in noaptea de 22 decembrie i-am invitat pe generalii Guse si Vlad sa vina la sediul MapN. Discutiile purtate cu generalul Guse in dimineata de 23 decembrie ne-au ridicat semne de intrebare privind capacitatea sa de a conduce. Era nervos, surescitat, prezenta situatia de o maniera sumbra, nesigur pe sine. Mai mult, mi-a spus la un moment dat sa merg la Televiziune si sa ma adresez populatiei ca sa paraseasca strazile Capitalei, sa se retraga pentru a permite armatei sa faca ordine. I-am spus ca aceasta ar fi fost o mare greseala politica. Revolutia era opera populatiei, a celor ce au iesit in strada si l-au facut pe dictator sa fuga. O asemenea ideea ar fi fost receptata de populatie ca o incercare de lovitura militara, de preluare a puterii de catre armata. De aceea, in grupul restrans de conducere a CFSN am luat decizia de inlaturare de la comanda a gen. Guse. Intrucat nu cunosteam detaliile prezentei la Timisoara a gen. Stanculescu, desi mi se parea omul cel mai dotat intelectual din conducerea armatei, am decis numirea in functia de ministru al Apararii Nationale a generalului Militaru”.
Declaratia lui Iliescu
Neconcordantele din declaratia de 14 pagini data de Ion Iliescu nu lasa loc de indoiala. El s-a amestecat grosolan in conducerea Armatei, si este uimitor cum s-au grabit cu totii sa-l asculte, iar gen. Stefan Guse, seful Armatei, nu l-a arestat pe loc impreuna cu toti complotistii lui. In fapt, gen. Guse a devenit indezirabil pentru Ion Iliescu atunci cand cel din urma a inceput sa sune disperat la Moscova, sa ceara interventia trupelor militare rusesti. A fost momentul cand Stefan Guse a ordonat trupelor de graniceri „muriti pe brazda” si a impiedicat intrarea trupelor straine pe teritoriul national. De altfel – asa cum a recunoscut si Iliescu – generalul Guse a vrut sa scoata lumea de pe strazi, pentru a limita haosul si omorurile. Initiativa nu a convenit lui Iliescu, care risca sa piarda oportunitatea de a prelua puterea. Dupa cum se stie, Ion Iliescu a procedat exact invers, a chemat de la microfonul Televiziunii populatia sa iasa pe strazi pentru a apara „idealurile Revolutiei”. Din cei 1104 morti din decembrie 1989, majoritatea de 942 de oameni au fost ucisi dupa 22 decembrie, cand Ceausestii fugisera, iar Iliescu a preluat puterea cu grupul sau. Niciun vinovat nu a raspuns pana in prezent pentru crimele de dupa 22 decembrie, gratie justitiei iliesciene care a musamalizat totul pana in ziua de azi.
Si mai ciudata apare numirea generalului Nicolae Militaru, la conducerea MapN, in noaptea de 22-23 decembrie 1989. In ce mod s-a facut aceasta de vreme ce conducerea CFSN s-a constituit abia pe 26–27 decembrie? Cum de a reusit acel „grup restrans” din CFSN sa determine Armata, Procuratura, o parte a justiei militare, precum si Internele sa le cada cu o viteza uimitoare la picioare?
