Asumarea răspunderii Guvernului pe Legea Educaţiei este neconstituţională, a decis CCR. Curtea a decis, miercuri, că există un conflict de constituţionalitate între Parlament şi Guvern, ca urmare a deciziei Guvernului de asumare a răspunderii pe Legea Educaţiei, transmit Realitatea Tv si Antena3.Curtea Constituţională a României a redeschis, miercuri, dezbaterile asupra cererii formulate de preşedintele Senatului, Mircea Geoană, privind soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlament şi Guvern declanşat prin oprirea din procedura legislativă a proiectului legii Educaţiei Naţionale şi angajarea răspunderii de către Executiv pe acest act normativ. În 27 octombrie, CCR a decis să redeschidă dezbaterile şi să acorde un nou termen pe 3 noiembrie cu citarea părţilor implicate în conflict, transmite Agerpres.
Preşedintele Senatului, Mircea Geoană, a înaintat Curţii Constituţionale (CC) o sesizarea referitoare la Legea educaţiei, reclamând un conflict juridic de natură constituţională cu Guvernul. Geoană afirma că acest conflict a fost iniţiat în momentul în care Guvernul a decis să retragă din Senat proiectul Legii educaţiei şi să îşi angajeze răspunderea în Parlament pentru adoptarea acesteia.
„Guvernul Boc, într-o incarnaţiune anterioară a sa, a făcut un lucru similar în 2009, şi după un an de zile încearcă acelaşi lucru”, adăuga el, precizând că angajarea răspunderii pe Legea educaţiei a mai fost respinsă de CC anul trecut, cu motivaţia că angajarea răspunderii Guvernului nu poate fi folosită decât în cazuri excepţionale. „Nu este normal ca Guvernul să persiste în aceeaşi greşeală şi dorim să îl îndreptăm, dacă nu îl îndreptăm de tot la moţiunea de cenzură”, spunea preşedintele Senatului, potrivit Mediafax.
Geoană afirma că decizia Guvernului de a retrage Legea educaţiei din procesul legislativ din Senat este „un gest arbitrar” care echivalează cu desfiinţarea rolului de legiferare al Parlamentului.
Între timp, în 28 octombrie, Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament pe Legea educaţiei.
Anterior, în 18 noiembrie 2009, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională Legea educaţiei asumată de Guvern în 15 septembrie 2008.
În motivarea deciziei, Curtea Constituţională a arătat că angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege nu poate fi făcută oricând, oricum şi în orice condiţii, deoarece această modalitate de legiferare reprezintă, într-o ordine firească a mecanismelor statului de drept, o excepţie.
De asemenea, judecătorii constituţionali arătau atunci că dreptul Guvernului de a stabili conţinutul şi structura unui proiect de lege nu este absolut, ci trebuie să se supună unor condiţii impuse ori desprinse din realitate pentru programul său de guvernare, ignorarea echivalând cu subminarea raporturilor între puteri.
Curtea Constituţională admitea, astfel, o sesizare a parlamentarilor liberali care au reclamat mai multe prevederi ca fiind neconforme cu legea fundamentală, printre care şi aceea legată de faptul că profesorii care deţin funcţia de director sau director adjunct sunt incompatibili cu calitatea de membru al unui partid politic.
Ulterior, în primavara anului 2010, Guvernul a înaintat Parlamentului un nou proiect al Legii educaţiei.
0 comentariu
Micsorarea salariilor poate fi acceptata de catre cei in cauza daca si numai daca diminuarea va fi repartizata pe umerii fiecaruia, in mod corespunzator. Aceasta inseamna ca nimanui nu i poate pune in spate mai mult decat poate duce. Dar nici mai putin. In caz contrar, orice evocare a spiritului de solidaritate este lipsita de sens.
Diminuarea fondului de salarii cu un anumit procent genereaza problema dificila a impartirii deficitului intre categoriile salariale.
Diminuarea salariilor cu un procent fix este si mai nepotrivita,fiind profund inechitabila. O atare solutie nu poate naste decat nemultumire si neincredere in cei care o promoveaza.
Solutia mea propune, simplu, un criteriu rational si anume modificarea absolut justificata in conditiile actuale, de criza, a raportului dintre salariul maxim si salariul minim. Pe timpul lui Ceausescu acest raport era de parca 6 la 1. Astazi el este de 30 la 1(!). Salariul lunar al muncitorului de la baza piramidei reprezinta salariul zilnic al celui care semneaza,in partea de sus a sistemului ! Ei bine,situatia in care ne aflam impune cu necesitate adaptarea acestui coeficient la conditia veniturilor deficitare ale statului roman. Dupa toate probabilitatile,raportul optim ar trebui sa fie 4 la 1. Fara exceptie! In aceasta situatie,toate salariile de pe scara actuala s-ar translata doar,in mod direct, pe scara 4 la 1. Caz in care proportia relativa dintre treptele salariale se mentine neschimbata. Iar catastrofa legata de micsorarea pensiilor „normale” ar putea fi evitata. Ba chiar am putea incepe sa vorbim pe departe,cu voce scazuta,despre solidaritate sociala…