Este o intrebare la care Curtea Constitutionala a fost sesizata de mai multe ori, dar de fiecare data a gasit motivatie pentru a tine in vigoare o lege promovata instant de practicienii in insolventa, cei care acum, in vremuri de criza, prospera rapid. Precum cioclii pe timp de razboi, lichidatorii nu mai fac fata clientilor.
Coloana vertebrala a legii insolventei este articolul 36. Acesta prevede ca “de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare si extrajudiciare pentru realizarea creantelor sale asupra debitorului sau a bunurilor sale”. Sfera de aplicare a articolului este foarte larga. Si ea nu se aplica strict doar creantelor, ci, prin ricoseu, si altor drepturi. Cum ar fi celor izvorate din raporturi de munca. De exemplu, daca ai constat ca ai fost tratat de societatea la care ai lucrat precum un muncitor necalificat, desi tu ai ocupat un post care necesita studii superioare si pentru care trebuia sa fii platit in acord cu contractul colectiv de munca pe ramura, te adresezi Inspectoratului Teritorial de Munca. Dupa ce astepti vreo 30 de zile, esti indrumat catre instanta. Acolo, daca nu primesti termen prin vara si ai noroc sa ti se accepte preschimbarea, incepi judecata. In instanta, surpriza! Actiunea ta se suspenda de drept pe motiv de articolul 36. Desi tu nu ceri bani de la societatea care a intrat in faliment pentru a-si frauda creditorii. Tu vrei doar sa ti se inscrie in cartea de munca salariul la care ai dreptul, pentru a merge in somaj si pentru ca asigurarile sociale sa-ti fie platite in conformitate cu dreptul tau. Dar tot procesul se suspenda aproape sine die. Pentru ca procedura insolventei poate dura ani de zile. Timp in care dreptul tau este blocat. Nu in aceeasi situatie se afla un alt salariat, care cere aceleasi drepturi, dar care a avut norocul, in opinia justitiei, de a nu se afla in conflict de munca cu o societate aflata in faliment. In cazul lui este posibil sa-si intre in drepturi fara sa mai astepte dupa interesele altora. Si nici nu mai punem la socoteala faptul ca ai de recuperat vreun ban de la o societate aflata in insolventa. Pentru ca atunci cand instanta iti va da dreptate, lichidatorul a vandut deja tot ce se putea, creditorii, cati au fost ei, au fost indestulati, iar tu, salariat, creditor preferential cui ii vei mai cere banii pentru care ai muncit? Iar la masa credala, pentru ca nu ai avut o sentinta definitiva, nu te-ai putut inscrie pentru ca procesul tau a fost “supendat de drept”. Si cercul vicios continua.
In afara CEDO
Se ridica intrebarea, cat de mult respecta articolul 36 din legea insolventei prevederile Conventiei Europene a Drepturilor si Libertatilor fundamentale pe care Romania a recunoscut-o. Pentru ca aceasta Conventie interzice la articolul 14 discriminarea in fata legii: “Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie”. Or, articolul 6 al Conventiei asigura dreptul al un proces echitabil “orice persoana avand dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public, si intr-un termen rezonabil a cauzei sale”. Si cat de rezonabil este termenul atunci cand procesul tau se suspenda ani de zile pana cand lichidatorul se indestuleaza pe el si complicii sai la falimentul unei firme?
Contra Constitutiei
Si pentru a fi declarat neconstitutional un articol trebuie sa fie in contradictie cu legea fundamentala. Este? Pai articolul 11 spune ca statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte, cum este si Conventia Europena a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale. Mai mult, articolul 20 precizeaza punctual ca “dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordata cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.” Apoi, articolul 16 spune ca cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatii publice, fara privilegii si fara discriminari. Iar articolul 21 precizeaza ca “orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime si nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept”
Desi nu suntem specialisti in drept constitutional, va invit sa va dati cu parerea asupra intrebarii ridicate in titlu “Cat de constitutionala e legea insolventei?”
