El şi-a mai motivat opinia prin faptul că Parlamentul a acceptat angajarea răspunderii Guvernului. „Din momentul în care Curtea a fost sesizată de către preşedintele Senatului cu existenţa unui conflict juridic, au mai intervenit două elemente noi, care pe noi ne fac să credem că procedura poate fi continuată şi dusă până la capăt. În primul rând, acceptarea de către Parlament a angajării propriu-zise a răspunderii în faţa Parlamentului prin citirea de către primul-ministru a asumării răspunderii în faţa plenului celor două Camere ale Parlamentului”, a adăugat Boc.
Un alt argument invocat de premier se referă la faptul că opoziţia a depus o moţiune de cenzură pe marginea asumării răspunderii Guvernului. „Doi: Depunerea moţiunii de cenzură de către opoziţie în cadrul procedurii de asumare a răspunderii. În concluzie, dacă a existat un presupus conflict, aşa cum spune Curtea Constituţională, el s-a încheiat în momentul în care Parlamentul, pe de o parte, a acceptat ca primul-ministru să citească asumarea, iar opoziţia a reacţionat cu o moţiune de cenzură potrivit articolului 114 din Constituţie”, a completat Boc.
Încă un argument oferit de primul-ministru se referă la faptul că judecătorii Curţii Constituţionale nu pot obliga Guvernul să renunţe la procedura asumării răspunderii pentru o lege. „Curtea nu poate obliga Guvernul să renunţe la procedura asumării răspunderii.
Având în vedere aceste elemente, din punctul nostru de vedere rezultă că procedura merge mai departe, pentru că ea este în derulare şi nu există un mecanism de a o opri. Ori se discută moţiunea şi, în funcţie de rezultatul acesteia, legea merge mai departe sau se opreşte, ori dacă nu se discută moţiunea legea se consideră aprobată şi merge spre Monitorul Oficial”, a susţinut premierul Emil Boc.
––––––––––––––––-
Curtea Constituţională a României (CCR) constată că angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale, aflat în dezbatere parlamentară, respectiv la Senat, în calitate de Cameră decizională, nu îşi găseşte nicio motivare, transmite Agerpres.
În motivarea privind neconstituţionalitatea angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului asupra proiectului Legii Educaţiei Naţionale, publicată vineri de CCR, se arată că nu subzistă condiţia urgenţei care să fi determinat o astfel de măsură din partea Guvernului, câtă vreme măsurile prevăzute în proiectul de lege intră în efectivitate începând cu anul şcolar 2011 – 2012, iar unele dintre acestea chiar cu anul şcolar 2012 – 2013, potrivit art. 361 alin. (3) din proiect. CCR precizează că, sub acest aspect, nu poate fi reţinut argumentul exprimat în punctul de vedere al Guvernului în sensul că ”proiectul a înregistrat un veritabil blocaj în condiţiile în care sesizarea Senatului cu proiectul de lege a avut loc la data de 21 mai 2010” şi nici încercarea de acreditare a ideii că termenul de legiferare în această Cameră este excesiv.
Curtea observă, în acest sens, faptul că art. 75 din Constituţie nu stabileşte niciun termen cu privire la dezbaterea proiectelor de lege în Camera decizională şi niciun criteriu pentru a aprecia cu privire la caracterul rezonabil al termenului în care se finalizează procesul legislativ în această Cameră, tocmai în considerarea caracterului său decizional.
Aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, ”la aceasta modalitate simplificată de legiferare trebuie să se ajungă în extremis, atunci când adoptarea proiectului de lege în procedura obişnuită sau în procedura de urgenţă nu mai este posibilă ori atunci când structura politică a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege în procedura uzuală sau de urgenţă”.
Curtea observă, în acest sens, faptul că art.75 din Constituţie nu stabileşte niciun termen cu privire la dezbaterea proiectelor de lege în Camera decizională, şi niciun criteriu pentru a aprecia cu privire la caracterul rezonabil al termenului în care se finalizează procesul legislativ în această Cameră, tocmai în considerarea caracterului său decizional.
Curtea constată, de asemenea, că, potrivit art.76 alin.(3) din Constituţie, ”la cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgenţă, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere”.
„Or, din actele depuse la dosar nu a fost identificat niciun demers al Guvernului, adresat Senatului, pentru dezbaterea proiectului de lege în procedură de urgenţă. Prin urmare, afirmaţia Guvernului în sensul că această dezbatere a fost tergiversată nu se susţine”, se arată în motivare.
Judecătorii Curţii susţin că nu există, prin urmare, nicio dovadă a vreunui blocaj sau a unei inactivităţi parlamentare, cu referire la proiectul de lege în discuţie.
Curtea subliniază importanţa, pentru buna funcţionare a statului de drept, a colaborării dintre puterilor statului, care ar trebui să se manifeste în spiritul normelor de loialitate constituţională, comportamentul loial fiind o prelungire a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.
Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Parlamentului României şi Guvernului.
