Acasa Actualitate-InternaInvestigatiiLumea justitiei Motivarea CCR la restrângerea atribuţiilor Curţii Constituţionale

Motivarea CCR la restrângerea atribuţiilor Curţii Constituţionale

scris de P.C.R.
5 afisari

Curtea Constituţională a României (CCR) susţine că eliminarea atribuţiei CCR de a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului nu face decât să ştirbească autoritatea acesteia şi ”să înfrângă principiile statului de drept, conducând la dificultăţi deloc imprevizibile în realizarea unei politici de stat adecvate consolidării şi dezvoltării unui stat democratic”.

curtea constitutionala

Motivarea CCR la restrângerea atribuţiilor Curţii Constituţionale

În motivarea Curţii la decizia privind neconstituţionalitatea legii de restrângere a atribuţiilor CCR se arată, totodată, că soluţia aleasă de Guvern de a adopta, cu puţin timp înainte ca instanţa de contencios constituţional să se pronunţe asupra constituţionalităţii legii cu care a fost sesizată, o ordonanţă de urgenţă, care preia integral conţinutul normativ al legii criticate, ”pune în discuţie comportamentul neconstituţional şi abuziv al Guvernului faţă de Curte”.
”Prin Legea pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, supusă controlului de constituţionalitate, este eliminată atribuţia Curţii de a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului. De asemenea, Curtea reţine că, după sesizarea sa cu neconstituţionalitatea legii sus menţionate, şi înainte ca instanţa de contencios constituţional să se pronunţe asupra acesteia, Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. (…) Din examinarea prevederilor articolului unic din legea criticată şi a prevederilor articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012, Curtea constată că acestea consacră o soluţie legislativă identică, având exact acelaşi conţinut normativ. (…) Sub acest aspect, Curtea constată că, potrivit jurisprudenţei sale, actele de reglementare primară ulterioare nu pot păstra conţinutul normativ al unei norme legale neconstituţionale şi să se constituie astfel într-o prelungire a existenţei acesteia”, se arată în motivare.
Potrivit CCR, atribuţia Curţii de a se pronunţa asupra hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor plenului Senatului şi hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului a fost instituită prin art. I pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României.
”Examinând, în cadrul controlului de constituţionalitate a priori, dispoziţiile (…) instanţa de contencios constituţional a reţinut că (…) CCR este garantul supremaţiei Constituţiei şi unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România”, se precizează în motivare.
În virtutea acestor prevederi, Curtea asigură controlul de constituţionalitate al actelor, procedurilor sau împrejurărilor cu privire la care a fost sesizată, constatând conformitatea sau neconformitatea acestora cu Legea fundamentală, arată CCR.
”Pe de altă parte, în jurisprudenţa sa, referitoare la atribuţia de a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor plenului Senatului şi hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, Curtea şi-a circumstanţiat competenţa de control al constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului, instituită ca urmare a modificării şi completării art. 27 din Legea nr. 47/1992, precizând că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului adoptate după conferirea noii competenţe, hotărâri care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional”, menţionează CCR.
De asemenea, Curtea a statuat că art. 27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferenţiere între hotărârile care pot fi supuse controlului Curţii Constituţionale sub aspectul domeniului în care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ sau individual, ceea ce înseamnă că toate aceste hotărâri sunt susceptibile a fi supuse controlului de constituţionalitate.
În aceste condiţii, Curtea constată că ”instituirea atribuţiei sale de a exercita un asemenea control de constituţionalitate reprezintă expresia diversificării şi consolidării competenţei Curţii Constituţionale, unica autoritate de jurisdicţie constituţională din România, şi un câştig în eforturile de realizare a unui stat de drept şi democratic, fără a putea fi considerată o acţiune conjuncturală sau justificată pe criterii ce ţin de oportunitate. De altfel, chiar realitatea juridică, politică şi socială dovedeşte actualitatea şi utilitatea acesteia, având în vedere faptul că instanţa de contencios constituţional a fost chemată să se pronunţe asupra constituţionalităţii unor hotărâri ale Parlamentului care puneau în discuţie valori şi principii constituţionale”.
Totodată, CCR constată că o dimensiune a statului român o reprezintă justiţia constituţională, înfăptuită de Curte, ”autoritate publică politico-jurisdicţională care se situează în afara sferei puterii legislative, executive sau judecătoreşti, rolul său fiind acela de a asigura supremaţia Constituţiei, ca Lege fundamentală a statului de drept’.
”Controlul de constituţionalitate, în ansamblul său, şi, integrat acestuia, controlul de constituţionalitate al hotărârilor Parlamentului care pun în discuţie valori şi principii constituţionale, nu este numai o garanţie juridică fundamentală a supremaţiei Constituţiei. El reprezintă, un mijloc pentru a înzestra Curtea Constituţională cu o capacitate coerentă de expresie, de natură să asigure eficient separaţia şi echilibrul puterilor într-un stat democratic”, mai susţine CCR în motivare.
În consecinţă, modificarea legislativă ”nu face decât să ştirbească autoritatea Curţii Constituţionale – instituţie fundamentală a statului şi să înfrângă astfel principiile statului de drept, conducând la dificultăţi deloc imprevizibile în realizarea unei politici de stat adecvate consolidării şi dezvoltării unui stat democratic, în care respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”.
Curtea constată, de asemenea, că excluderea de la controlul de constituţionalitate a tuturor hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor plenului Senatului şi hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului nu se fondează pe statul de drept, ci, eventual, pe considerente de oportunitate, care, prin esenţa sa, presupune subiectivismul, interpretarea şi arbitrariul.
Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru, urmând să se publice în Monitorul Oficial.

1 comentariu

maria 12-07-2012 - 22:46

adica CCR pus de basescu sa calareasca Parlamentul ales de popor! Eu asa inteleg si mai ales am inteles perfect dupa modul i9n care au judecat referendumul! Rusine! Stati pe bani multi care sunt de la noi nu de la dictator! UE stie cum ati fost alesi? Cu ce circ? Si cat de constitutional si de corect?Nu v-ar fi rusin e!

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult