O întreagă comunitate este zguduită de un caz cutremurător petrecut în București, care scoate la iveală o dramă greu de înțeles. Tribunalul București a emis un mandat de arestare preventivă pe numele jurnalistei în vârstă de 37 de ani, care pe 20 mai s-a aruncat de la etajul 5 al unui bloc împreună cu fiica sa de doar 7 ani.
Femeia se află în continuare internată în spital, în stare stabilă, dar va fi arestată preventiv pentru 30 de zile imediat ce starea medicală îi va permite. Este acuzată de tentativă de omor calificat asupra unui membru al familiei și de tulburarea ordinii și liniștii publice.
Potrivit procurorilor, femeia a profitat de starea de vulnerabilitate a fetiței sale și a împins-o intenționat de la balconul locuinței, situată la etajul cinci al unui bloc din Sectorul 2. Apoi, s-a aruncat și ea. Ambele au căzut pe un autoturism parcat în spatele blocului, fiind găsite în stare de inconștiență de către trecători.
Cuvintele jurnalistei, spuse potrivit anchetatorilor imediat după ce și-a recăpătat cunoștința, au îngrozit anchetatorii: „Așa am considerat noi două că e mai bine”. O frază care îngheață sângele și ridică întrebări dureroase despre suferințe nevăzute, despre disperare și despre strigăte mute care nu au fost auzite la timp.
Fetița se află în stare critică, în urma multiplelor leziuni suferite. Medicii au fost nevoiți să o supună mai multor intervenții chirurgicale, iar viața ei atârnă de un fir de păr. Potrivit evaluărilor medicale, are nevoie de cel puțin 120 de zile de îngrijiri pentru a supraviețui fizic traumei. Dincolo de răni, rămâne însă o durere nevindecabilă.
Cazul este investigat în continuare de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul București și de polițiștii de la Serviciul Omoruri, care încearcă să înțeleagă ce a determinat un astfel de gest extrem.
O comunitate întreagă privește acum cu groază, dar și cu vinovăție tăcută. Poate că, undeva, cineva ar fi putut să vadă, să audă sau să oprească această tragedie. Dar, de cele mai multe ori, suferințele cele mai adânci sunt bine ascunse în spatele unor zâmbete obosite.
