Campania de primăvară a PNL

 Nici nu a trecut iarna, suntem abia la mijlocul ei şi a început campania de primăvară. Nu agricolă, ci electorală. Au început deja să se semneze alianţe  şi înţelegeri  şi tactici, strategii de campanie. PNL, PC, lăsând loc şi PSD  încep  să pună ţara la cale.

 De ce ? De ce acuma ? Nu e prea devreme ? Nu e prea târziu? De cine se tem ? Nu cumva se grăbesc ? Nu ar fi mai bine să aştepte să vadă cum se aşează apele ? Păi, apele sunt cam aşezate nu ? Este clar ca lumina zilei că PDL ar putea ajunge la un prag istoric la viitoarele  alegeri, sau cum îi place domnului Boc să spună, va avea o creştere negativă de  excepţie.

De azi,  aşa se vede. Ar mai avea vre-o şansă? Se mai poate schimba ceva până în 2012? Logica politică şi situaţia  dezastruoasă a ţării spune nu, dar o vorba  înţeleaptă zice Never Say Never. Atunci ?

   Ce s-a intamplat ?

 UDMR a dat un semnal acum câteva zile, când a anunţat prin vocea domnului  Gyorgy Frunda că dacă până la sfârşitul lui februarie,  când va avea loc viitorul congres UDMR, situaţia românilor nu se îmbunătăţeşte şi nivelul de trai nu va creşte, UDMR se va retrage din Alianţă. Semnalul nu a fost dat PDL-ului, ci partidelor din opoziţie, pentru a se pregăti să le facă loc în viitoarea coaliţie. Este LMC (la mintea cocoşului) că până în martie nici David Copperfield nu ar putea face ceva cu situaţia românilor, aşa că ce va urma e clar. Şi acest lucru se ştie de mult printre politicieni, nu de acum două zile de când s-a făcut declaraţia cu pricina. Deci, discuţiile între cele două partide începuseră de mult, acum doar au anunţat că sunt gata pentru o nouă alianţă  şi semnalul este dat UDMR-ului. Îmi amintesc fără să vreau cum acuma ceva ani buni, în timpul războiului rece, SUA  a anunţat că a pus la punct o bombă  “umană” care nu loveşte decât tehnică, de puterea unei bombe atomice , dar fără efectele ei distrugătoare asupra omului. Nu  a durat mult  şi URSS  a anunşat că au scos deja în producţie un tanc  protejat împotriva noii arme a SUA. Povestea ne învăţă că de cele mai multe ori, cărţile sunt făcute de mult, dar nu sunt puse pe masă decât atunci când e cazul. Şi atunci se pune întrebarea, de ce  este cazul acuma ? 

    De cine se teme sau de ce se grăbeşte PNL ? 

 Doar ca să invite UDMR  la coaliţie? Da, răspunsul este da, alianţa îşi va face efectul din martie, nu din 2012 după alegeri. Unu la mână. Ca să beneficieze de propagandă şi reclamă gratuită  la Antene? Ar fi cam pueril, dar nu exclus, mai ales dacă mai apar şi alte avantaje. Doi la mână. Ca să arate micului Titulescu, că e cazul să nu mai facă fiţe şi să îşi revizuiască atitudinea vizavi de PNL şi pretenţiile la hegemonie în cazul unei coaliţii bicefale? Posibil, pentru că e clar că UDMR se va alătura PNL, nu PSD şi astfel PSD rămâne cam stingher.Trei la mână. Pentru a forţa mâna lui Băsescu în demiterea guvenului  şi preluarea unei majorităţi parlamentare dacă nu de jure, măcar de facto? Nu este exclus. Patru la mână. Pe de altă parte mai sunt câţiva factori încă neevaluaţi. Noul partid al lui Diaconescu, partid care la ora actuală are ceva aderenţi, conform sondajelor, dar nu va constitui un pericol decât dacă face o alianţă prelectorala.Deci, poate fi şi un semn către OTV  că e momentul să se orienteze deşi tot mai multe voci spun că toată  opozi şi a PP faţă de putere este de faţadă şi PP este deja amanetat.Cinci la mană.

 Dar mai este un lucru de care chiar se teme domnul Crin şi nu numai el. De ceva ani buni, prezenţa la vot a românilor, este sub 50-60%. Cine va câştiga voturile celor indecişi sau scârbiţi de clasa politică românească? Asta e întrebarea,  aici e cheia. Cine va câştiga aceşti oameni, câştiga alegerile. E clar că PP nu va putea.PSD nu, s-a văzut la ultimele alegeri, PDL nu va mai câştiga nici voturile foştilor membri de partid. Ei bine, teama şi problema o ridică un eventual nou partid format din oameni curaţi, fără pată, un partid fără Moguli, fără finanţatori, fără sprijinul altui partid. Către un astfel de partid s-ar îndrepta voturile românilor lăsaţi până acum fără speranţa, un partid în care onoarea şi demnitatea să fie puse pe primul loc, un partid fără televiziuni şi fără propagandişti de profesie. Cu cât va fi mai amărât, cu atât va avea mai multe şanse. ŞASE-ŞASE.