Fă-mă ungur, să rămân toată viaţa la guvernare! Ghici unde se mai duc banii, pe timp de criză?

Referindu-ne la guvernarea perpetuă a unei minorităţi care încearcă, şi mai şi reuşeşte, să pună la fandezat, sub şa, o majoritate care se comportă ca o turmă de oi dusă de un măgar in prăpastie, ar trebui, poate, reamintit cum se distribuie fondurile pe timp de criză. Cum de se găsesc zeci de milioane de euro pentru minorităţile naţionale (ghiciţi cine primeşte cei mai mulţi bani!!!), iar pentru românii din afara graniţelor lucrează ariciul din buzunarul Guvernului?


Cu o scurtă precizare legată de titlu: Ăsta este rugăminte la modă adresat în cazul unui întâlniri ipotetice cu fictiva peştişor de aur. Mulţumesc, pe această cale domnului MARDALE. Sper să nu susţină, asemenea colegului său I.B. (şofer categoria B – salutari, maestre!) că a inventat bancul, că nu o să-l cred.  

 

Mi-a sărit azi în ochi, ca praful, o ştire care zice că Guvernul României a donat miercuri un lot de 2.000 de cărţi şcolilor din Republica Moldova, în cadrul programului Guvernul României îţi oferă o carte. La acţiune a participat, potrivit Agerpres, Eugen Tomac, secretar de stat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, şi europarlamentarul român Elena Băsescu. Lotul a fost transmis miercuri Casei Limbii Române din Republica Moldova, care urmează să asigure repartizarea lor în şcoli.

Bre, mă leşi!? Nu mă interesează domnişoara. Brava ei, că se ocupă şi de…! Dar, ca o adică, cum vine asta cu 2.000 de cărţi? Păi, nu ajung nici pentru o bibliotecă sătească. Domnul Tomac susţine că este vorba doar despre începutul unei campanii, urmând ca, în scurt timp, să mai fie transmis un lot de aproximativ 10.000 de volume, cărţi pentru copii şi alte 5.000 de cărţi – clasici ai literaturii române.

WOW. Deci statul român o să invadeze Republica Moldova cu 17.000 de cărţi. Apropo, tovarăşe Voronin, asta este o tentativă a fasşiştilor de rumâni de a destabiliza poporul polietnic (nota mea – parcă şi văd sinistrul personaj cum se bucură de strategia fasşiştilor de la Bucureşti)! Hopa-henţ, că era să uit. Potrivit lui Eugen Tomac, până în prezent, prin programul Guvernul României îţi oferă o carte au fost donate circa 30.000 de cărţi.

Am tot respectul, dar şi convingerea că domnul Tomac acţionează cu sinceritate, atunci când afirmă că “este obligaţia fiecăruia dintre noi ca această valoare – limba română – să fie protejată”. Dar îmi vine să plâng şi să râd, în acelaşi timp, dacă mă uit cum Guvernul de la Bucureşti (chiar că nu mai pot să-l numesc al României) aruncă cu banii, fără număr, fără număr, fără număr pentru o puzderiei de minorităţi ale minorităţii din cadrul minorităţii minoritare.  

Marosfő – Az a szép 

“Rengeteg nagy sziklahegy emelkedik Balánbánya fölött: Tarkő a neve. Arról a szépséges szép tündérasszonyról nevezik Tarkőnek, aki ennek előtte több ezer esztendővel itt lakott aranypalotában. Volt mindene, amit szeme-szája kívánt; volt két nevendék leánya: Maros és Olt, mind a kettő szép, mint a ragyogó nap, s Tarkő tündér mégis szomorú volt mindég. Naphosszat elüldögélt a palota ablakában, mely keletre nézett, szeméből folyt a könny, s a szívéből sűrű sóhajtás szállott a magas egekbe”.

Tare, nu-i aşa? Eketefekete-bl-bla-bla. Nu ştiu ce înseamnă şi nici nu mă interesează. Oricum, nu sunt înjurături. E un text de promovare a zonei turistice Marosfő.

Cum adică nu ştiţi despre Marosfő? Să vă dau numărul de telefon al lui M’Bela, Markó Béla? Nu e necesar, că o să explic eu cum stau lucrurile, fără să-l mai oprim pe Markó din peroraţia legată de Legea Educaţiei. Sau, poate, să-i spun “scuipat la furcă” (Na, de-nvaţă din manualele de limba străină română, ca să ştii ce am zis!). 

Şi s-au strâns şi românii, la Izvorul Mureşului

Ajunge cu marţafoii, să revenim la Marosfő! Adică Izvorul Mureşului. Participanţii la Universitatea de Vară de la Izvoru Mureşului au făcut, în luna august, o analiză a drepturilor minorităţilor din România, comparativ cu drepturile pe care le au minorităţile româneşti din afara frontierelor. Potrivit TimocPress, preşedintele executiv al Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni, Eugen Popescu, a prezentat care sunt fondurile alocate în 2010, de către statul român, minorităţilor naţionale şi a făcut o comparaţie cu ceea ce primesc românii din afara graniţelor de la ţările în care trăiesc. 

Eugen Popescu a precizat că suma pe care o primesc minorităţile din România, în 2010, este de aproximativ 20 de milioane de euro, numai minorităţii maghiare fiindu-i alocate aproximativ patru milioane de euro.

De asemenea, minoritatea bulgară, care numără doar 8.000 de membri, primeşte de la statul român circa 600.000 de euro. Ucrainenii, care sunt 61.000, au primit peste un milion de euro, în vreme ce sârbii, care numără 22.000 de persoane, primesc 700.000 de euro. 

Pornind de la aceste sume, reprezentanţii comunităţii româneşti din Bulgaria au precizat că nu li s-a alocat niciun leu, afirmând că ‘Ţara Mamă nu are bani, iar Ţara Tată nu vrea să ne recunoască’. De asemenea, românii din Valea Timocului, care numără peste 300.000 de persoane au primit doar 60.000 de euro, în vreme ce în Ucraina, sprijinul acordat românilor este de zeci de ori mai mic. 

Şeful Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, secretarul de stat Eugen Tomac, a afirmat că bugetul instituţiei pe care o conduce este mai mic şi decât fondurile alocate unor minorităţi din România, dar a precizat că statul român acordă bani şi prin alte programe, subliniind că are convingerea că, după ce criza va trece, situaţia se va schimba. 

În legătură cu ceea ce se întâmplă cu românii din Balcani, cercetătorul Emil Ţârcovnicu, de la Institutul de Etnografie şi Folclor al Academiei Române, a declarat că situaţia lor ‘este tragică, dramatică’, întrucât nu beneficiază de drepturi şi nu sunt recunoscuţi decât în Macedonia şi Voivodina. Prin comparaţie, prof. univ. dr. Radu Baltaziu, de la Institutul de Studii Etnice al Academiei Române, a vorbit despre drepturile şi ’supradrepturile’ pe care le are minoritatea maghiară din România.

 ‘Este o minoritate în România, minoritatea maghiară, care, în virtutea unor legiuiri succesive, a ajuns în situaţia paradoxală de a avea supradrepturi. Supradrepturile o pun într-o situaţie de separare faţă de restul societăţii, într-o situaţie care o rupe de circuitul economic şi social al României (…) Şi, din acest punct de vedere, construim un apartheid în centrul Europei, în care eşti angajat pe criterii etnice, nu pe criteriul competenţei, pe criteriul limbii – din fericire avem aceeaşi culoare a pielii – şi atunci nu ai acces la afaceri, la fonduri, la educaţie, la locuri de muncă decât în virtuatea faptului că te declari ca aparţinând unei anumite etnii’, a afirmat prof. univ. dr. Radu Baltaziu.El a ţinut să precizeze că ‘legislaţia care conferă supradrepturi unei anumite minorităţi duce la pierderea iniţiativei statului român în propriul teritoriu, iar prin conferirea de supradrepturi statul român renunţă la o bună parte din atributele suveranităţii sale’. 

În finalul dezbaterilor, preşedintele executiv al Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni, Eugen Popescu, a propus o finanţare proporţională atât pentru românii care trăiesc în Harghita şi Covasna, cât şi pentru românii din afara frontierelor, comparativ cu finanţarea pe care statul român o acordă minorităţilor din România.‘Nu putem să lăsăm o disproporţie atât de flagrantă între sumele alocate de statul român pentru minorităţile naţionale din România şi sumele pe care statul român le alocă pentru cei zece milioane de români din afara frontierelor. De asemenea, trebuie să înţelegem o dată pentru totdeauna că statul român trebuie să-şi asume finanţarea Forumului Civic al Românilor din Harghita, Covasna şi Mureş, organizaţie care reprezintă 400.000 de români din cele trei judeţe, români confruntaţi cu serioase probleme identitare’, Eugen Popescu. 

La rândul său, directorul Centrului European de Studii Covasna-Harghita, Ion Lăcătuşu, a afirmat că trebuie să se facă o analiză a modului în care minorităţile cheltuie banii şi să se facă reduceri şi redistribuiri.‘Nu avem nimic împotriva minorităţilor, dar, pe vreme de criză, este firesc să ne întrebăm pe ce se duc banii şi, ca şi în alte domenii, să se procedeze la reduceri şi redistribuiri’, a conchis Ion Lăcătuşu.