Boala coronariană ischemică este principala cauză de mortalitate din lume, facând anual mai multe victime decât boli precum cancerul – la fiecare 26 de secunde o persoană suferă un infarct miocardic, iar la fiecare minut un om moare din această cauză.Insuficienţa cardiacă cronică este ultimul stadiu al bolii coronariene, o problemă majoră de sănătate la nivel mondial, care afectează 15 milioane de pacienţi în Europa (între 2% şi 3% din populaţia totală). Ea eprezinta o povară economică majoră datorită asistenţei medicale necesare, cu mai mult de 10% din spitalizările anuale, iar jumătate din pacienţii cu insuficienţă cardiacă mor în 4 ani.
Insuficienţa cardiacă înseamnă afectarea capacităţii inimii de a pompa în mod eficient sângele în organism şi de a menţine o circulaţie suficientă pentru a satisface nevoile organismului.
Deşi bolile cardiace fac parte din procesul normal de îmbătrânire, există mai mulţi factori de risc care influenţează progresia accelerată a bolii: fumatul, diabetul zaharat, obezitatea, colesterolul crescut, sedentarismul, hipertensiunea arterială.
Pe lângă factorii de risc deja bine cunoscuţi, studii recente au demonstrat că frecvenţa cardiacă (numărul de bătăi ale inimii pe minut) influenţează de asemenea riscul de evenimente coronariene. În populaţia generală, creşterea mortalităţii cardiovasculare este direct proporţională cu creşterea frecvenţei cardiace peste 60 bpm. O frecvenţă cardiacă peste 70 bpm duce la o rată a decesului de peste 35% din totalul bolilor cardiovasculare. Tratamentele actuale au scăzut mortalitatea şi morbiditatea în rândul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă cronică. Însă pe lângă scăderea frecvenţei cardiace, mai apar şi alte efecte cum ar fi scăderea puterii de contractare a inimii, scăderea nedorită a tensiunii arteriale, oboseala.
Ivabradina (Corlentor®) este o moleculă unică, descoperită de Laboratoarele Servier ce este capabilă să scadă specific numărul bătăilor inimii. Este un tratament inovator, care este utilizat în prezent la pacienţii cu angină pectorală deoarece ameliorează simptomele şi ischemia miocardică. Acesta este primul medicament dintr-o nouă clasă care reduce selectiv şi specific frecvenţa cardiacă.
Cel mai mare studiu de morbi-mortalitate în tratamentul insuficienţei cardiace cronice, SHIFT (Systolic Heart failure treatment with the If inhibitor ivabradine Trial) a fost conceput să evalueze dacă ivabradina îmbunătăţeşte prognosticul, simptomele şi calitatea vieţii, atunci când este adăugată tratamentului pacienţilor cu insuficienţă cardiacă şi frecventa cardiacă > 70 bpm . Rezultatele acestui nou studiu, SHIFT2, au fost prezentate joi în cadrul Congresului Naţional de Cardiologie din Sinaia şi reprezintă primul progres terapeutic major în insuficienţa cardiacă din ultimii 10 ani.
SHIFT a înrolat peste 6500 pacienţi din 37 de ţări, cu insuficienţă cardiacă moderat-severă şi frecvenţă cardiacă de repaus peste 70 bpm. Durata medie de urmărire a fost de 23 de luni. Rezultatele au arătat că tratamentul cu ivabradină reduce obiectivul primar, compus din deces de cauză cardiovasculară sau spitalizare pentru agravarea insuficienţei cardiace cu 18%. Ivabradina a redus, de asemenea, riscul de deces datorat insuficienţei cardiace cu peste un sfert (26%) şi riscul de spitalizare din cauza agravării insuficienţei cardiace cu aceeaşi valoare (26%). Aceste beneficii au fost evidente după doar trei luni de tratament cu ivabradină, cu toate că pacienţii primeau deja tratament optim conform ghidurilor actuale (beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, diuretice sau antagonişti de aldosteron). De asemenea, studiul a confirmat faptul că tratamentul cu ivabradină are un profil de tolerabilitate bună la aceşti pacienţi fragili.
Pentru a preveni un deces de cauză cardiovasculară sau o internare pentru insuficienţă cardiacă , trebuie să tratăm 26 de pacienţi cu insuficienţă cardiacă timp de un an de zile. Aşa cum a subliniat co-preşedintele Comitetului Executiv SHIFT, Prof. Michel Komadja de la Universitatea Pierre & Marie Curie din Paris.
„La douăzeci de ani după inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei şi zece ani după beta-blocante, avem acum un nou medicament care prelungeşte viaţa pacienţilor noştri cu insuficienţă cardiacă„.
Studiul SHIFT este, de asemenea, primul studiu care confirmă în mod clar că tratamentul cu ivabradină, prin reducerea specifică a frecvenţei cardiace, reduce riscul de deces sau spitalizare pentru insuficienţă cardiacă. Această constatare confirmă faptul că frecvenţa cardiacă joacă un rol cheie în progresia bolii.
Mai mult, rezultatele acestuia ar putea avea un rol cheie în managementul insuficienţei cardiace, implicaţiile clinice fiind majore atât pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă prin creşterea calităţii şi prelungirea vieţii acestora, cât şi pentru sistemul medical prin reducerea costurilor datorate insuficienţei cardiace (reducerea numărului şi a duratei spitalizărilor).
În funcţie de ţară, ivabradina este disponibilă ca Procoralan®, Corlentor®, Coralan® sau Coraxan®.
0 comentariu
Si e problema veche, din perioada interbelica. Basarabeanul nu trebuie sa fie filorus ca sa fie antiroman.
Ion Coja si Paul Goma:
Aşa a devenit Basarabia Noua Caledonie românească”. (I, p. 82). Perceptorul şi popa, învăţătorul şi jandarmul veneau din Oltenia „desculţi şi cu paporniţă”, ajungând, în doi-trei ani, „mari proprietari, mari negocianţi, mari trăgători de sfori în administraţie”. Candidatul la parvenire îl numea pe basarabean „cap de bou”, trata provincia ca pe o colonie, ceea ce a dus la neîncrederea populaţiei locale în „român”. „Fundamentalismul moldovenesc”, de care vorbim noi azi, a fost zămislit nu numai de cuceritorul sovietic, dar şi de pseudo-românii din Regat: „românii iştia sunt mai răi ca jâdanii!”, circula o vorbă. Numai după câţiva ani de administraţie românească, mulţi basarabeni au scos portretele ţarilor, punându-le în locul regilor Carol I şi Ferdinand, nu din filorusism, ci din „tristeţea de a constata că fraţii se purtau mai rău ca străinii”.
Insist asupra acestor amare consideraţii ale lui Goma, fiindcă, dacă printr-o minune, azi Basarabia ar reveni la patria-mamă, dâmboviţenii noştri s-ar comporta ca pe vremuri cu basarabenii. Mulţi „dăştepţi” din ţară nici nu-i consideră pe basarabeni români, ci ruşi, cu atât mai mult cu cât procesul de rusificare este foarte avansat în zonă. Numai că i-aş atrage atenţia lui Paul Goma că românii au ajuns să se comporte ca nişte năvălitori în propria ţară, jefuind şi distrugând pădurile, averea naţiunii, aruncând gunoaie pe unde sunt locurile mai frumoase, ca şi cum ar fi hoarde tătare mânate de lăcomia cea mai crudă.
„Şi iată-ne din nou în iunie 1940: basarabenii nu au putut înţelege niciodată pentru ce armata nu a opus rezistenţă, de ce s-a lăsat umilită, insultată de agitatorii comunişti paraşutaţi (atunci, în sensul figurat al termenului). Va să zică, îşi spuneau ei, fraţii români ne-au jupuit cât au putut, cât a fost timpul de plăcinte, iar când a fost să fie război, ne-au părăsit ruşilor, fără să schiţeze nici o împotrivire”. (I, p. 82).
Frica de adevăr şi de istorie a românilor a făcut zadarnice încercările lui Ion Antonescu de recuperare a teritoriilor pierdute. Rivalitatea păgubitoare dintre Mareşal şi tânărul rege Mihai este oglinda a ceea ce avea să urmeze. Mareşalul l-a dispreţuit, iar regele s-a răzbunat dându-l pe mâna ruşilor la 23 august 1944: „Nu cumva sfetnicii l-au sfătuit să facă asta? Şi cine anume? Şi de ce anume?” (I, p. 76). Dacă există vreun răspuns, cu siguranţă ex-regele Mihai îl va duce cu sine în mormânt, din aceeaşi carenţă politicianistă a spaimei de adevăr, la români. A doua greşeală a regelui – spune Goma –, având aceeaşi sorginte – frica de adevăr, a fost acceptarea abdicării: „ce i s-ar fi putut întâmpla lui, lui Mihai, dacă ar fi refuzat să abdice?” (I, p. 76). „Nimic. Ar fi fost… «destituit», iar azi, ar fi rămas regele detronat, nu cel care singur s-a detronat”. (I, p. 77).
Cum a reacţionat intelighenţia vremii la aceste convulsii istorice? Ca şi în timpul comunismului, ca şi după 1989: cu o falsă înţelepciune, oglindă a lipsei de „coloană vertebrală”.