Nu de puține ori, familiile au nevoie de o formă de sprijin pentru a avea grijă de o persoană dragă care este acum în vârstă și nu este autonomă sau este doar parțial autonomă.
Îngrijitorul este persoana care se ocupă tocmai de această activitate de sprijin, de exemplu, pregătește mesele și ajută la ingerarea acestora, se îmbracă și se ocupă de igiena personală, precum și ajută la administrarea medicamentelor sau îl însoțește la programările la medic. În cazul în care beneficiarul de îngrijire are nevoie de o prezență continuă, îngrijitorul va fi angajat în calitate de coabitant, scrie money.it.
Cu toate acestea, nu lipsesc îndoielile în aceste circumstanțe și, în special, ne putem întreba ce se întâmplă în cazul în care îngrijitorul moare.
Importanța contractului colectiv de muncă
Să începem imediat cu un fapt fundamental: convenția colectivă națională, referitoare la munca domestică, indică drepturile îngrijitoarei la decesul persoanei pe care o îngrijea. Ei bine, contrar a ceea ce s-ar putea crede, relația de muncă a îngrijitoarei nu se încheie automat – la moartea persoanei vârstnice, nesuficiente și bolnave.
De fapt, este necesar un act efectiv de concediere, care, prin urmare, trebuie să fie în scris și nu doar verbal. Acesta va fi clasica scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau o scrisoare înmânată de mână și contrasemnată pentru confirmare de primire.
Dimpotrivă, contractul de muncă cu îngrijitorul continuă dacă persoanele responsabile de încetarea acestuia nu își manifestă în mod concret voința. În orice caz, toate drepturile economice dobândite între timp de către lucrător rămân în vigoare. Gândiți-vă doar la toate plățile lunare neplătite (inclusiv cea de-a 13-a lună) sau la indemnizația de concediere. Prin urmare, chiar dacă îngrijitoarea moare, aceasta va avea tot dreptul să le revendice pentru ea însăși.
Cine o concediază pe îngrijitoare?
Este foarte important să se precizeze că trebuie să fie cei care acceptă moștenirea persoanei decedate și care, în virtutea acestei alegeri, vor prelua toate relațiile active și pasive ale acesteia din urmă. Aceștia vor lua, prin urmare, și locul angajatorului îngrijitorului.
Astfel, moștenitorii vor trebui să respecte cu scrupulozitate o serie de obligații, nu numai în ceea ce privește concedierea, ci și în ceea ce privește preavizul, concediul și indemnizația de concediu. În caz contrar, îngrijitorul va avea tot dreptul de a acționa în instanță – pentru a obține plata a ceea ce este încă datorat.
Cu toate acestea, am spus că aceștia iau locul angajatorului, cei care au acceptat moștenirea: rezultă că lucrătorul casnic trebuie, prin urmare, să fie atent să identifice cu precizie moștenitorii rudei angajatorului. În practică, de fapt, nu lipsesc hotărârile judecătorești care resping acțiunile intentate de îngrijitori care au dat în judecată pe fiul/fiica angajatorului, fără să știe inițial că acesta din urmă nu acceptase de fapt moștenirea – și, prin urmare, putea fi considerat ca fiind exclus în mod pașnic de la orice obligație față de îngrijitor.
Este întotdeauna necesară concedierea?
Nu întotdeauna există motive pentru încetarea unilaterală, adică pentru concediere. Să ne gândim la situația, care cu siguranță nu este neobișnuită, în care lucrătorul casnic a avut grijă de doi sau mai mulți îngrijitori: ei bine, moștenitorii pot alege să păstreze același lucrător casnic care va continua să lucreze, având grijă de îngrijitorul/îngrijitorii rămași.
Modalități de concediere: aveți nevoie de un motiv?
După cum s-a menționat, relația de muncă domestică poate fi întreruptă după decesul angajatorului. Este adevărat că Ccnl colf e badanti (contractul colectiv de muncă pentru ajutoarele și îngrijitorii casnici) exclude, ca regulă generală, obligația de a motiva concedierea (cd. concediere ad nutum) – așa cum este prevăzut pentru alți lucrători.
În mod cert, angajatorul – în acest caz, moștenitorul (moștenitorii) – este facilitat de faptul că nu este obligat să motiveze concedierea și acest lucru se datorează caracteristicii tipice a relației de muncă la domiciliu, care se desfășoară de obicei într-un mediu confidențial, și anume la domiciliul angajatorului (sau al moștenitorilor acestuia).
Dreptul la preaviz
Pe lângă drepturile de natură economică, îngrijitorul are, de asemenea, dreptul la preaviz: de fapt, oricine îi transmite lucrătorului casnic preavizul de concediere trebuie să respecte termenul relevant, așa cum este indicat de Ccnl colf e badanti (contractul colectiv de muncă pentru îngrijitori și ajutoare casnice).
Concret, termenul de preaviz se modifică în funcție de numărul de ore lucrate pe săptămână și de vechimea în muncă, de fapt, în general, în general pentru raporturi de muncă egale sau mai mari de 25 de ore pe săptămână până la 5 ani de vechime, există o perioadă de preaviz de 15 zile, iar în schimb, cu o vechime mai mare de 5 ani, există o perioadă de preaviz de 30 de zile; pentru raporturile de muncă mai mici de 25 de ore pe săptămână și cu o vechime de până la 2 ani, există un preaviz de 8 zile, iar la o vechime mai mare de 2 ani, un preaviz de 15 zile.
