Doua evenimente aparent fara legatura intre ele, dar derulate in paralel, ne arata starea in care se scalda ingrijirea sanatatii din Romania: infectiile nosocomiale de la Spitalul CFR 2 si redobandirea dreptului doctorului Naum Ciomu de a practica medicina.
Cazul CFR 2 a scos in lumina reflectoarelor date ignorate, dar cunoscute, despre spitalele din Romania. Pe de-o parte, faptul ca peste 80% din bugetul institutiilor publice spitalicesti este destinat salarizarii angajatilor, iar pe de alta parte ca niciunul din sutele de spitale din tara nu este acreditat – deci nu indeplineste anumite standarde de calitate – desi de ani buni se bate moneda pe aceasta tema.
Sistemul sanitar romanesc se zbate intr-un cerc vicios. Pe de-o parte, finantarea ramane la un nivel scazut in comparatie cu ceea ce se intampla in tarile civilizate – undeva sub 50% din finantarea din alte state, raportata la puterea economiei romanesti. Pe de alta parte, daca in vremurile bune de crestere economica de acum 2-3 ani politicieni avizi de voturi au decis sa scada contributiile pentru sanatate acum, in vreme de criza, nimeni nu are curajul sa spuna romanilor ca daca nu le crestem la loc, sub o forma sau alta, inevitabil va veni ziua in care va trebui sa declaram falimentul in acest sector.
Tot acum doi ani, in prag de alegeri, s-au luat si alte decizii neinspirate din punct de vedere al efectelor pe termen lung. Mai exact, s-au majorat veniturile personalului din sectorul sanitar, pana la dublarea lor, in cazul medicilor de familie. Deci finantarea a scazut, dar salariile s-au majorat, ceea ce inseamna ca singurul capitol de unde se puteau „taia” bani pentru a-i muta la „cheltuieli de personal” era cel al medicamentelor si materialelor sanitare, in cazul spitalelor.
S-a spus atunci ca veniturile mai mari vor motiva si responsabiliza lucratorii din domeniul medical. Sa fim realisti: de ce ar deveni brusc scrupulos cineva obisnuit cu rasoleala, sau de ce ar refuza spaga, doar pentru ca este dublu platit? Oare un doctor cu constiinta va zice: „azi te las sa mori pentru ca nu-mi ajung banii de intretinere, dar maine cand voi avea leafa mare te voi vindeca cu siguranta”? Pe de alta parte, un medic bine platit, dar fara medicamente si dezinfectanti poate opri infectiile nosocomiale taind bacilii cu bisturiul?
Asta nu inseamna ca pledez pentru salarizare proasta. Doar ca dublarea salariilor nu a fost insotita nici de inasprirea cerintelor si sanctiunilor, nici de cernerea personalului. Chiar in cazurile grave, dovedite, sanctiunile sunt fie simbolice, fie infirmate pe cale judecatoreasca, precum in cazul doctorului Ciomu, care acum are dreptul sa profeseze din nou dupa ce a mutilat un om cu bisturiul. La fel s-a intamplat in cazul pacientului care a murit pe culoarele spitalului din Slatina, a bebelusului ars la maternitate, a pacientului aruncat din salvare sa moara pe marginea drumului. Colegiile profesionale din medicina – al medicilor, al asistentilor samd – se comporta mai degraba ca niste sindicate decat ca niste instante menite sa impuna standarde de profesionalism. Sunt gata sa pariez ca daca peste cateva luni ii cautam pe medicii destituiti de la Spitalul CFR 2 o sa-i gasim bine mersi tot acolo sau altundeva, pe posturi similare.
Pe de alta parte, daca ne uitam cu atentie vom observa ca chiar in aceste conditii grele exista spitale in care infectiile nosocomiale nu fac ravagii si altele in care vii cu o problema minora de sanatate si pleci mort sau pe-aproape. Numai ca nu exista un clasament oficial al spitalelor, deoarece acestea nu sunt acreditate. Dar exista in schimb oameni interesati sa nu apara un asemenea clasament, care pe de-o parte ar orienta pacientii iar pe de alta parte finantarea. La ora actuala nu poti inchide un spital pentru ca nu respecta cerintele minime de curatenie, nu poti sa decizi sa nu-l mai finantezi din considerente similare, iar intregul sistem sanitar seamana cu o flota care se scufunda lent, dar sigur, in timp ce se pompeaza, cu resurse insuficiente, ca sa se scoata apa din toate calele, pentru ca nimeni nu are curajul sa spuna care sunt vapoarele cele mai gaurite si sa le dea la fier vechi, iar marinarii si motoarele bune sa le concentreze pe vapoarele viabile. Cele cateva palide tentative de a inchide cate un spital-epava s-au inecat in momentul cand decidentul politic s-a confruntat cu localnicii mobilizati cu prevestiri de apocalipsa de cadrele medicale care ar fi ramas astfel fara „coledziu”.
Pana la urma, daca sistemul sanitar nu poate fi reformat prin vointa politica, mai devreme sau mai tarziu se va reforma prin faliment, asa cum s-a intamplat si cu alte sectoare economice in ultimii 20 de ani. Ce ramane insa romanilor de facut intr-o asemenea situatie? Deocamdata, singura solutie pare apelul la ajutorul divin, ca sa nu fie nevoie de-o internare. Iar pentru cine-si permite, ceva bani pusi deoparte, pentru un spital particular, ori pentru un drum la Viena sau la Szeged, in orice caz pentru un loc unde nu te alegi cu infectii nosocomiale.
