Acasa Actualitate-InternaSocial Martisorul taxei pe fast-food

Martisorul taxei pe fast-food

scris de Ziua Veche
3 afisari

Se apropie 1 martie, data la care ar trebui sa intre in vigoare o alta taxa salvatoare. Atunci vor fi impozitate produsele de tip fast-food, cele de patiserie – cofetarie, snack-surile, chips-urile, bauturile racoritoare cu exceptia apei plate imbuteliate sau apei minerale imbuteliate, cu un procent care e in curs de negociere. Daca ar fi fost vorba de o campanie, sloganul ei ar fi putut foarte bine fi  „Ieftin? Bun! Scump? Rau!” Adevar sau baliverne?

 

Nu despre implicatiile financiare as vrea sa vorbesc, ci despre semnificatia si oportunitatea unei asemenea masuri. Inca o data, se mascheaza inabilitati politice prin incercarea de a induce ideea ca li se face un bine romanilor: se scumpesc produsele care dauneaza mai mult sau mai putin grav sanatatii. Evident, avand drept consecinta benefica scontata reducerea consumului. Desi se stie ca scumpirea tigarilor si a alcoolului, precum si reclamele despre pericolele consumului in exces de zahar, sare si grasimi, n-au generat nici falimente si nici n-au imbunatatit starea de sanatate a natiunii. Singurul lucru cuantificabil au fost banii incasati la buget, din valoarea carora s-a vazut, cu bucurie banuiesc, ca de fapt taxele n-au redus deloc consumul. Efect pozitiv pentru sanatatea populatiei? Zero. Efect asupra sistemului de sanatate? Zero. Ca si taxa pe viciu, si banii care s-ar strange de la producatorii produselor invinuite ar urma sa intre tot in bugetul Sanatatii si sa se regaseasca in calitatea crescuta a serviciilor medicale. Dar, cum spuneam, ma tem ca e nevoie de mult mai multe taxe, pe tot ceea ce ar putea fi considerat viciu, pentru a obtine rezultatele necesare in ingrijirea medicala.

 

 

Ce-ar mai putea impozita Guvernul

 

1. kilogramele in exces – si cred ca sunt cu milioanele, tinand cont de procentul  de supraponderali. Daca tot e vorba sa corectam prin pedeapsa si nu prin educatie, sa impozitam usturator kilogramele de osanza si atunci sa vedeti o Romanie supla, fara burti si cefe groase. Si, care vor rezista, acelea vor fi noile insemne sigure ale bunastarii. Fiindca, de cand cu criza, masinile si casele pot disparea ca prin farmec intr-o singura zi, saltate de compania de leasing sau de banca, pe cand kilogramele, nu.

2. prostia – si din aceasta avem din belsug, vorba lui Brucan. O alta vorba ne spune, descurajant, ca meteahna e(ra) raspandita „prosti, dar multi, MariaTa”. Iar o alta ne mai linisteste ca nu e(ra) distribuita chiar uniform: un prost arunca o piatra in balta si zece destepti stau pe mal si cauta solutii cum s-o recupereze.  Deci ar exista si evaluatori. Macar ca Pacala.

 

3. minciuna – oho, asta chiar ca ar umple visteria statului. Cate un detector de minciuni in fiecare casa, birou,si cititori de la distanta ca la repartitoarele de caldura. Grila de impozitare ar putea fi mai blanda cu cei ale caror minciunele nu afecteaza decat inca maximum 3, sa zicem- si asa e cam mult, si tot mai aspra pe masura ce minciunile sunt mai gogonate si afecteaza tot mai multa lume. Ce de bani! Ganditi-va cu ce-ar mai ramane politicienii dupa taxe? Ce solutie de iesire din criza…

4. agramatismele – alta sursa buna. Iar din gramada de bani s-ar gasi mai usor si partea pentru salariile profesorilor. Ceea ce ar conduce la reaparitia de mult uitatei exigente in scoli. Primarului „care este” i-ar ramane mai putini bani ca sa „mananca” si gura lui un hamburger.

5. fericirea si sexul in afara casatoriei – asta nu e de la mine, ci de la Ioan Mircea Pascu, de pe blogul personal. M-a amuzat si de aceea le-am adaugat in lista betesugurilor pretabile a fi impozabile. Cu fericirea singura, n-ar fi nicio smecherie, ca e cam putina. Dar fericirea venita din practicarea infidelitatii, da, asta chiar poate genera bugete grase. Pentru ca e un fel de sport national raspandit de la vladica pana la opinca. Si in ambele tabere. Problema ramane controlul si cuantificarea. Greu, dar merita.

 

Fara educatie, fara sanatate

 

Lasand gluma amara la o parte, in ce fel de lume traim daca in loc sa determinam prin educatie atitudini sanatoase si alegeri responsabile, incercam sa impunem fortat, incorect, politici de restrictionare a consumului, incriminand nediferentiat alimente si bauturi. Nu pledez cauza alimentatiei de tip fast-food. Dar, nu de putine ori, chiar gatitul traditional e mai nociv decat orice alta forma de a-ti potoli foamea in afara casei. Fast (repede) a devenit simbolul lipsei cronice de timp, si mai putin al comoditatii. Pe fuga sau din fuga le facem pe toate. Iar guvernul, dragul de el, ne vine in ajutor si ne scuteste de efortul gandirii individuale. El stie mai bine decat fiecare dintre noi ce este bine si ce nu, si ne arde la buzunare. Deci, daca vei vrea, din cand in cand, doar un pateu, o aripioara crocanta, o prajitura sau un suc, nu vorbim de excese, va trebuie sa platesti mai mult. Asta cu siguranta te va irita, poate chiar vei renunta, dar nu e sigur ca pretul mai mare iti va aminti care a fost ratiunea pentru care a fost facuta scumpirea. Asadar, unde-i grija pentru sanatate in toata povestea aceasta? O populatie informata, educata temeinic pentru o viata sanatoasa va refuza si singura consumul de produse neconforme cu principiile unei alimentatii corecte. In consecinta, producatorii vor trebui sa se adapteze pentru a ramane pe piata. Dar cum e stiut ca o populatie informata si constienta de puterea ei e mult mai greu guvernabila dupa ureche, cine are interes sa parcurga drumul firesc de la educatie la alegerea constienta? Deci, despre educatie si despre sanatate, ca despre morti, numai de bine!

 

 

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult