După ce presa s-a inflamat şi a scos din context o declaraţie făcută de ministrul Marius Bostan într-o intervenţie avută într-o conferință de specialitate, acesta a revenit cu precizări suplimentre.
Toată polemica s-a iscat după următoarele declaraţii:
„Eu văd părinții la școală. Eu sunt părinte. Jumătate dintre ei nu se interesează, nu cer calitate profesorului. Profesorii au salarii mici. Nici în partea cealaltă nu se cere calitate. Unii profesori pur și simplu își bat joc de meseria lor și spun că au salarii mici. Domnule, mergi acasă, dă-ți demisia. Dar nu să îți bați joc de viitorul copilului. Justificarea că am salariu mic e o imbecilitate. Am salariu mic, îmi dau demisia, mă apuc de altă muncă dacă nu îmi place meseria asta. Vorbele mele poate sunt brutale. Dacă fiecare părinte ar plăti 100 de lei pe lună, nu mult, ceva simbolic, dar să simtă că nu e gratis…”, a spus Marius Bostan.
În opinia ministrului Comunicaţiilor, gratuitatea învăţământului, prevăzută de Constituţie, este o reminiscență a anilor de comunism.
„Mentalitatea comunistă a fost așa: să primesc gratis educație. Atunci nu cer în partea cealaltă la ghișeu calitate. Să primesc gratis curent, de exemplu. Nu m-ar deranja foarte mult că s-ar opri curentul la ora 12:00. După părerea mea, orice serviciu trebuie plătit într-o formă sau alta. Pentru foarte mulți părinți dacă ar simți că în fiecare lună dau ceva, o sumă, ar conștientiza că nimic nu e gratis. La noi, în mentalul colectiv, a intrat prea adânc gratuitatea. Atunci nimeni nu mai înțelege cum funcționează statul de fapt. Ar trebui făcute seminarii despre funcționarea statului. Atunci nu ar mai veni cu cereri care sunt de neîmplinit sau de nerezolvat. Spunem tot timpul: să se dea. Nu avem, în partea cealaltă, de unde. Părerea mea este că e o reminiscență a celor 50 de ani de comunism”, a mai afirmat ministrul Comunicațiilor.
Marius Bostan a precizat că munca ar trebui legată de performanță și a subliniat că nu este de acord cu sistemul de salarizare existent în prezent în Educație.
„Ar trebui legată cumva munca de performanță. Eu nu sunt de acord cu sistemul de salarizare existent în acest moment. Bugetul nostru nu ține (la mărirea salariilor n.r.). În momentul de față deficitul bugetar prognozat este de 3%, anul viitor este o prognoză care spune că e undeva de 3,6%, cu toate măririle date de Parlamentul actual, care a tot dat, ceea ce înseamnă posibilitatea intrării României într-o procedură de deficit bugetar excesiv. O mărire de salarii în zona asta de Educație nu ar provoca decât pagube pe următorii 2-3-5 ani, dar pagube pe care nu le mai poți recupera”, a spus Bostan.
Iată şi reacţia ministrului Marius Bostan, postată marţi seară pe Facebook:
„Dragi prieteni din online și din media,
Mă bucur să văd că o declarație făcută în cadrul unei conferințe a stârnit atâta interes, deși trebuie să recunosc că sunt trist când văd că aceasta este folosită în scopuri politice. Regret că sunt interpretate declarațiile într-un mod în care nu am gândit.
Am afirmat, răspunzând la o întrebare din sală, că profesorii au salarii mici și că răspunsul la această problemă este crearea unei piețe competitive a învățământului. Sunt criticat pentru că am spus că la buget nu sunt suficienți bani pentru a crește salariile tuturor profesorilor, deși cifrele arată că ne apropiem de un deficit de 3% iar o depășire a acestuia nu este o soluție.
Acum merg și mai departe și vă spun că, în opinia mea, ca fost profesor de liceu și la universitate, ca părinte al unor elevi și student care a parcurs module de educație la două universități din Europa, soluția este să recunoaștem situația grea în care ne aflăm. O soluție ar putea fi găsită pentru profesorii dedicați și care fac performanță.
Consider că profesorii ar trebui plătiți mai bine și trebuie sa li se redea demnitatea, inclusiv prin beneficii mai mari. Însă aceste lucruri nu se obțin prin declarații populiste. Cred că problemele din Educație pot fi rezolvate doar dacă le vom discuta onest, departe de orice influență politică sau ideologică.
Declarațiile de astăzi au fost date într-un context de dezbatere ca răspunsuri la întrebări.”
