Un tanar de 30 de ani este tintuit de poliomielita intr-un scaun cu rotile de la varsta de 1 an. In aceasta situatie sunt aproximativ 3% din populatia tarii noastre. Birocratia si lipsa banilor il impiedica sa isi cumpere un scaun cu rotile care sa ii ofere o mobilitate mai mare.
Tanarul nostru pe care o sa il numim Bogdan, este casatorit si are un copil. Locuitor al unui oras de provincie. Sta intr-un bloc muncitoresc la etajul 2. Lucreaza la un dealer pentru piese auto si se deplaseaza zi de zi cu o masina special adaptata pentru el. Toate greutatile nu il impiedica insa sa aiba o viata normala. In timpul liber isi viziteaza rudele si prietenii, iese la plimbare cu familia si joaca baschet la clubul persoanelor in scaun rulant. Cu toate acestea, bogdan se loveste mereu de mediul inconjurator neaccesibil si de societatea romaneasca ramasa conservatoare in privinta persoanelor cu dizabilitati.
Principala piedica in calea unei vieti normale este pentru tanarul nostru lipsa libertatii de miscare. El trebuie sa se foloseasca, atat acasa cat si afara de un scaun rulant. Pe cel pe care il are acum l-a achizitionat prin Casa de Asigurari se Sanatate. Dupa mai multe antrenamente a invatat sa urce scarile fara acces pentru persoane cu dizabilitati, cu destula usurinta, acum reusind sa urce cele doua etaje de acasa fara prea mare bataie de cap. Se descurca singur in aproximativ 70% din situatiile intalnite in mediul ambiant fara puncte de acces.
Prin prisma activitatilor pe care le are in fiecare zi, Bogdan trebuie sa urce si sa coboare cele doua etaje ale cladirii unde locuieste de circa patru ori pe zi. Pentru o mai buna deplasare ar avea nevoie de un scaun mult mai rezistent care sa ii ofere o manevrabilitate mai buna. Acesta insa se gaseste numai in strainatate si costa circa 2.000 dolari. Dorind sa il achizitioneze s-a lovit de birocratia din cadrul Casei de Asigurari care nu ii subventioneaza decat 1.268 de lei, dar numai peste patru ani.
Uitati de autoritati
In ajutorul lui Bogdan si al celor aproape 78.000 de persoane cu dizabilitati, Societatea Academica Romana(SAR) in parteneriat cu Fundatia Motivation Romania a incercat sa atraga atentia asupra conditiile in care trebuie sa traiasca persoanele cu dizabilitati ce folosesc scaunul cu rotile.Desi problematica persoanelor cu dizabilitati se regaseste in toate discursurile si agendele strategiilor nationale in ceea ce priveste protectia sociala, politicienii romani nu fac nimic pentru integrarea cat mai normala a persoanelor cu handicap locomotor in viata normala, independenta si activa.
In cadrul raportului, eliberat de SAR, se discuta despre piata scaunelor mobile din Romania, prevederile legale pentru obtinerea acestora prin sistemul public de asigurari de sanatate si lipsa accesului la echipamentele de mobilitate in Romania. Principala problema evidentiata in raport este legata de subfinantarea intregului sistem de sanatate din Romania, in special in ceea ce priveste dispozitivele medicale. Vinovata de situatia persoanelor cu dizabilitati motorii este, conform raportului, subfinantarea sistemului sanitar romanesc lucru care se reflecta in acoperirea partiala si insuficienta a acestor nevoi.
Statul poate asigura doar o treime din necesar
Din pacate sistemul public de asigurari acopera doar o treime din cererea pentru scaune rulante. Mai mult, pretul de referinta la care se face decontarea de catre Casa de Asigurari este unul foarte mic, iar echipamentele cumparate cu aceste sume sunt de cele mai multe ori de calitate foarte slaba. Prin acest lucru se creaza un cerc vicios in care aparatele nu rezista atat de mult cat ar trebui, la limita de cinci ani, neputand fii folosite decat maxim doi ani. In cadrul raportului se specifica si ca persoanele cu dizabilitati au venituri cu 40% mai mici decat media nationala si trebuie ajutati in achizitionarea de aparate pentru a nu se ajunge la o excludere sociala si izolare.
Probleme sunt si la diferentierea care nu se face in functie de nevoi. Acest lucru datorandu-se si faptului ca sistemul public de asigurari de sanatate nu finanteaza suplimentar necesitatile persoanelor cu handicap sever care trebuie astfel sa compenseze din surse proprii diferenta de pret. Acest fel de finantare mareste riscul ca persoanele cu dizabilitati grave si persoanele sarace sa nu poata beneficia de echipamente adecvate.
Pe parcusul realizarii raportului s-a observat lipsa informarii de catre persoanele cu dizabilitati in alegerea corecta asupra modelului de scaun rulant care i se potriveste. Membrii Societatii Academice Romane cer ca fondurile din interiorul bugetului pentru sanatate sa fie recalculate pentru ca sistemul de sanatate va resimti din plin schimbarile demografice, estimandu-se o crestere cu aproximativ 40% a cheltuielilor pentru persoanele cu dizabilitati.
Dupa Bangladesh la PIB-ul Sanatatii
Pe plan global, piata de aparaturi si dispozitivelor medicale este in expansiune. In Europa, exista circa 11.000 de firme producatoare. Majoritatea scaunelor mobile din Romania vin astfel din importuri. Acest lucru se datoreaza si faptului ca Romania a alocat cel mai mic procent din PIB per capita pentru sanatate din Uniunea Europeana. Avand doar 3,2% din PIB alocat pentru sanatate, tara noastra este comparabila cu tari precum Burundi, Madagascar si Bangladesh, cazand chiar sub media alocarilor din tarile sarace (4,6% din PIB).
Cresterea de cereri pentru scaune mobile
Informatiile disponibile despre piata scaunelor rulante din Romania sunt relativ limitate. In ce priveste cererea, nu exista in prezent o estimare a nevoii reale de echipamente de mobilitate, si cu atat mai putin a marimii sau valorii pietei. Datele oficiale arata ca valoarea totala a importurilor de scaune rulante in Romania s-a ridicat de la 1 milion $ in 2007 la 1,8 milioane $ in 2008, in timp ce importurile pentru piese de schimb in 2008 au scazut la 55,000 de dolari, fata de 84,000 in 2007. Principalii furnizori de scaune rulante sunt localizati in Germania, restul importurilor provenind in mod egal de la furnizori din China, Ungaria, SUA, Italia si Franta. Desi in ultimii ani a crescut semnificativ numarul de scaune rulante importate, sunt trimise in continuare semnale din partea organizatiilor non-guvernamentale cu privire la excesul de cerere pe piata in raport cu oferta existenta.
Putini specialisti pentru persoanele cu dizabilitati
In raportul “Imobilizat la domiciliu” se evidentiaza si faptul ca Romania duce lipsa de specialisti, medici, fizioterapeuti si kinetoterapeuti care sa faca o evaluare si o prescriere adecvata a scaunelor rulante si adaptarilor necesare acestora, acestia fiind singuri care pot constanta daca exista nevoia sau nu pentru un scaun mobil. Cunoasteti persoane in situatia lui Bogdan?
