Acasa Actualitate-InternaSocial Sfânta Parascheva: Peste 15.000 de pelerini

Sfânta Parascheva: Peste 15.000 de pelerini

scris de Ziua Veche
6 afisari

 

.Peste şase mii de credincioşi ortodocşi şi chiar catolici din ţară şi străinătate se află în curtea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei din Iaşi, iar alţi opt mii de pelerini formează un rând de peste doi kilometri pe străzile din apropiere pentru a lua asista la slujba liturgică de prăznuire a Sfintei Cuvioase Parascheva şi pentru a se închina la catafalcul pe care se află racla cu moaştele Cuvioasei şi cea a Sfântului Maxim Mărturisitorul.


Pentru a asculta slujba oficiată de un sobor de clerici conduşi de PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi, totodată, pentru a se închina la racla Sfintei, pelerinii au ignorat temperaturile scăzute din timpul nopţii şi, îmbrăcaţi cu mai multe rânduri de haine, au preferat să doarmă pe spaţiul verde din apropierea Catedralei Mitropolitane, transmite Agerpres. Alţii, mai prevăzători, şi-au adus cu ei corturi şi saci de dormit sau au dormit pe la rudele din oraş sau au înnoptat în hoteluri sau pensiuni. Cei mai mulţi au preferat să stea la un rând de peste doi kilometri şi jumătate pentru a se închina la racla Sfintei. Cu toţii susţin că, potrivit tradiţiei, vin în această zi pentru a prăznui hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, dar şi pentru a se ruga la racla acesteia pentru rezolvarea problemelor personale. Pentru cei care vin la Iaşi pentru a asculta slujba Sfintei Liturghii, reprezentanţii Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei au amplasat, în Curtea Mitropolitană şi pe strada Ştefan cel Mare, ecrane panoramice, iar, pentru cei ce stau la rând, difuzoare. De asemenea, cei care se roagă la moaştele sfinţilor primesc din partea preoţilor iconiţe cu chipurile acestora.

În aceste zile, Iaşiul s-a transformat în cel mai mare centru de pelerinaj din ţară şi unul dintre cele mai mari din Europa. În fiecare an, aproximativ un milion de credincioşi ortodocşi, dar şi catolici vin să se închine la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, considerată a fi ocrotitoarea Moldovei, a cărei prăznuire se oficiază pe 14 octombrie. Anul acesta, reprezentanţii Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei au adus în pelerinaj moaştele Sfântului Maxim Mărturisitorul, de la o mănăstire din Grecia. Potrivit autorităţilor, peste 160.000 de persoane s-au închinat până duminică înainte de prânz la raclele moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva şi Sfântului Maxim Mărturisitorul, însă apogeul va fi în cursul zilei de joi.

 

Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte astăzi, 14 octombrie, pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. Sfânta Cuvioasă este Ocrotitoarea Moldovei, moaştele ei străjuind capitala Moldovei de peste 360 de ani. În luna mai a anului 1641 Patriarhul Partenie al Constantinopolului împreună cu membrii Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice semnau un act de mulțumire către Vasile Lupu pentru ajutorul acordat până atunci, hotărând ca moaştele Sfintei Parascheva să îi fie date în “semn de mulțumire față de dânsul şi pentru sfințirea țării lui”, scrie Basilica.ro.

Moaştele Sfintei Parascheva au fost aduse la Iaşi în 13 iunie 1641, însoțite de trei ierarhi greci, şi de ostaşi. Până la Galaţi au venit cu o corabie, la Iaşi au fost întâmpinate de voievodul Vasile Lupu şi familia sa, de Sfântul Mitropolit Varlaam, de alţi episcopi moldoveni, de stareţi, preoţi şi mulţi credincioşi. Sfintele moaşte au fost aşezate în biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi care a fost sfințită la data de 6 mai 1639, ctitoria marelui voievod Vasile Lupu. În anul 1889 racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva a fost mutată de la biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi la Catedrala Mitropolitană, unde se află şi în ziua de astăzi.

.Anul acesta, la hramul Sfintei Parascheva este prezent Preafericitul Părinte Patriarh Daniel care va oficia astăzi, începând cu ora 09:15, Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de ierarhi şi preoţi pe esplanada special amenajata din faţa catedralei Mitropolitane din Iaşi.

Pelerinii care vor veni să se închine anul acesta la moaştele Sfintei Parascheva se vor putea închina şi la cele ale Sfântului Maxim Mărturisitorul care au fost aduse de la Mănăstirea „Sfântul Pavel”, din Muntele Athos.

Generalizarea în ţara noastră a cultului Sfintei Cuvioase Parascheva a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1955. Tot atunci a fost stabilită şi data de prăznuire, 14 octombrie.

Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. Prima învăţătură în limba română despre viaţa sfintei o găsim în ‘Cartea românească de învăţătură’ a Sfântului Mitropolit Varlaam al Moldovei, Iaşi, 1643.

S-a născut în Epivata (azi Boiados), pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci capitala Imperiului bizantin. Părinţii ei, oameni de neam bun şi credincioşi, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frică de Dumnezeu, îndemnând-o spre deprinderea faptelor bune, dar mai ales a postului, rugăciunii şi milosteniei. Un frate al ei, după ce a învăţat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie; a fost ales episcop în localitatea Madite pentru dragostea faţă de cele sfinte şi pentru cultura sa deosebită.

A renunţat la averea părinţilor

Sfânta Parascheva şi-a petrecut anii copilăriei în casa părinţilor, sub ocrotirea acestora. Se spune că pe când avea zece ani, ‘fiind într-o biserică a Precistei’ a auzit citindu-se, la Sfânta Liturghie, cuvântul Evangheliei: ‘Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie’ (Marcu 8, 34). Chemarea Mântuitorului a sădit în inima ei dorul de desăvârşire, încât şi-a împărţit toate hainele săracilor. Acelaşi lucru l-a făcut şi în alte împrejurări, fără să ţină seama de mustrările părinţilor.

Moştenind o mare avere de la părinţi, împreună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dăruit săracilor partea de moştenire ce i se cuvenea şi, ‘părăsind frumuseţea acestei lumi’, s-a retras ‘în adâncul pustiei’. S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de învăţătură de la călugări şi călugăriţe cu aleasă viaţă duhovnicească. Urmând sfaturile acestora, a părăsit capitala, îndreptându-se spre ţinutul Pontului. Vreme de cinci ani a rămas la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. De aici a plecat spre Ţara Sfântă, în dorinţa de a-şi petrece restul vieţii în locurile binecuvântate de viaţa pământească a Mântuitorului Iisus Hristos şi a Sfinţilor Apostoli. După ce a văzut Ierusalimul, s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul şi s-a înălţat duhovniceşte în rugăciune, întocmai ca Sfântul Ioan Botezătorul, ca Sfânta Maria Egipteanca şi ca atâţia alţi ostenitori ai pustiei roditoare de desăvârşire.

Îngropată ca o străină

Într-o noapte, însă, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părinteşti: ‘Să laşi pustia şi la moşia ta să te întorci, că acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit’. După ce a avut această vedenie, sfânta ‘fără de voie lăsă pustia şi se întoarse în lume şi la Ţarigrad (Constantinopol) veni’. A venit în biserica Precistei ce este în Vlaherne şi către icoana Maicii Domnului s-a rugat, cerând îndurare.
Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivata, localitatea în care văzuse lumina zilei, fără să spună cuiva cine este şi de unde vine. ‘Acolo, continuă Sfântul Mitropolit Varlaam, trudă cătră trudă şi durere cătră durere adăugă, cu post şi nedormire pe sine se înfrumuseţa…, cu lacrimi pământul uda şi se ruga: Doamne Iisuse Hristoase, caută din lăcaşul Tău cel sfânt; am lăsat toate şi după Tine am călătorit în toată viaţa mea. Şi acum, îndură-Te Doamne, spune îngerului blând să ia cu pace sufletul meu.’ Împăcată cu sine, cu oamenii şi cu Dumnezeu, şi-a dat astfel sufletul întru odihna Mirelui ceresc.

A fost îngropată ca o străină, fără ca nimeni să ştie cine era. Dar Dumnezeu, voind să o proslăvească, a descoperit în chip minunat cine era acea străină. Se spune că un marinar a murit pe o corabie şi trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au adus la ţărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe nişte creştini să-l îngroape după rânduiala creştinească. Săpând deci o groapă, ‘aflară trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred şi plin de mireasmă’. Cu toate acestea, au pus alături de ea şi trupul corăbierului, cel rău mirositor.

Dumnezeu a proslăvit-o pe pământ

Dar, în noaptea următoare, unuia din creştinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărăteasă, şezând pe un scaun luminat şi înconjurată de mulţime de îngeri. Unul dintre îngeri l-a luat de mână, l-a ridicat şi i-a zis: ‘Gheorghe, pentru ce n-aţi socotit trupul Sfintei Parascheva? Nu ştiţi că Dumnezeu a iubit frumuseţea ei şi a vrut să o proslăvească pe pământ?’. Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis şi care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva i-a poruncit să ia degrabă trupul ei şi să-l aşeze undeva, într-un loc de cinste. Aceeaşi vedenie a avut-o şi o femeie credincioasă, cu numele Eftimia, într-acelaşi chip şi în aceeaşi noapte, şi a doua zi amândoi au spus tuturor minunata întâmplare.

Credincioşii de acolo, auzind de visul celor doi, au înţeles că este un semn dumnezeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei din mormânt şi l-au adus cu mare bucurie, ‘cu lumini şi cu tămâie’, aşezându-l în Biserica Sfinţii Apostoli din Epivata. Îndată au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele sale moaşte. Se spune că drept-credincioşii creştini din Epivata au zidit o biserică chiar pe locul în care au trăit părinţii ei şi unde ea însăşi văzuse lumina zilei.
Vestea despre minunile care se săvârşeau în apropierea cinstitelor moaşte s-a răspândit curând în Tracia şi în Peninsula Balcanică. Este foarte probabil că Patriarhia ecumenică ar fi procedat de timpuriu la canonizarea ei, adică la trecerea ei în rândul sfinţilor.

În anul 1235, moaştele Sfintei Parascheva au fost mutate la Târnovo (Bulgaria de astăzi), unde au stat 160 de ani, după care au fost duse la Belgrad, unde au stat până în 1521, când au fost mutate la Constantinopol. După 120 de ani, moaştele Cuvioasei, care avea să devină „luminătoarea Moldovei“, au fost mutate iar, de data aceasta spre un loc definitiv: Iaşi.

Sărbătoarea Cuvioasei de la Iaşi a luat amploare începând cu hramul din anul 1955, când un sobor de arhierei a proclamat oficial, în faţa a sute de credincioşi şi a altor Biserici surori, generalizarea cultului Sfintei Parascheva în Biserica noastră. Până atunci, Cuvioasa era trecută, în rândul sărbătorilor, cu cruce roşie numai regional.
Şi în timpul regimului comunist, care căuta orice cale de a împiedica manifestarea credinţei la marile sărbători, Cuvioasa Parascheva n-a fost uitată de pelerini. Chiar dacă nu ca odinioară, Catedrala mitropolitană din Iaşi devenea arhiplină pe 14 octombrie.

Începând însă cu anii 90 ai secolului trecut, într-o perioadă de mai multă libertate, sărbătoarea Cuvioasei de la Iaşi a revenit la solemnitatea ei seculară, observându-se cum tot mai mulţi pelerini din România, şi nu numai, o împodobesc, cu credinţă, de la an la an.

Astfel, la fiecare început de octombrie, evlavia credincioşilor pentru cea mai cinstită sfântă a României preface Iaşul într-o cetate eternă a Ortodoxiei.

Personalităţi istorice ale lumii, la moaştele Sfintei de la Iaşi

Începând cu anii ’90, prin stăruinţa actualului Patriarh al României, Preafericitului Părinte Daniel, hramul Cuvioasei Parascheva a căpătat o dimensiune spirituală impresionantă, la Iaşi fiind aduse de-a lungul anilor moaştele mai multor sfinţi ai Ortodoxiei.

Din mărturiile organizatorilor, în fiecare an, la Iaşi vin atât credincioşi români, cât şi greci, sârbi, bulgari, polonezi, elveţieni, cehi, americani, norvegieni.
Dar, Sfânta Parascheva a strâns în jurul ei pelerini din toată lumea încă de când a fost adusă la Iaşi. La moaştele ocrotitoarei Moldovei s-au închinat zeci de personalităţi istorice ale lumii, patriarhi, mitropoliţi, domnitori străini, regi sau regine, demnitari.

Istoria pelerinajului de la Iaşi şi popularitatea de care se bucură în rândul creştinilor au lansat ecouri în lumea întreagă.

Bucuria credinţei ortodoxe

Minunile recunoscute în urma rugăciunilor la racla Sfintei Parascheva, sutele de biserici închinate ei, dovadă a evlaviei credincioşilor, au transformat ziua de 14 octombrie într-o bucurie a credinţei ortodoxe.

Astfel, ca o atestare oficială a faptului că pelerinajul de la Iaşi este bine cunoscut şi în afara graniţelor ţării, Consiliul Mondial al Bisericilor, prin Grupul de Coordonare Europeană pentru Misiune şi Reînnoire şi Consiliul Bisericilor Europene au hotărât, în anul 2000, ca Iaşul să devină oraş internaţional de pelerinaj, alături de Tesalonic – Grecia, Trondheim – Norvegia, Edinburgh – Marea Britanie şi Praga – Cehia.

Hramul Sfintei Parascheva – anul 2010: Nesfârşită rugăciune la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva

La fel ca în fiecare an, la mijloc de octombrie, Iaşul a devenit, pentru o săptămână, o cetate a Ortodoxiei româneşti. Un loc în care credinţa, evlavia şi smerenia se adună într-o nevăzută rugăciune, ce se înalţă spre cer din gândurile şi sufletele a mii de pelerini care vin să o cinstească pe Sfânta ocrotitoare a Moldovei, Cuvioasa Parascheva. Aşezaţi la un rând ce atinge aproape un kilometru, pelerinii sosiţi în miez de noapte din toate colţurile ţării aşteaptă cuminţi să ajungă la racla cu moaştele sfinte. Străduţele înguste ale Iaşului vechi sunt, în aceste zile, înţesate de oameni. Oraşul pare mai însufleţit ca oricând, iar peste tot pluteşte, într-un amestec straniu, dar mângâietor, miros de busuioc proaspăt, de tămâie şi de ceară topită. E tabloul sumar al unui oraş care, la ceas de octombrie, îşi sărbătoreşte ocrotitoarea, adăpostind cu generozitate între zidurile sale nu numai ieşeni, ci mii de creştini ortodocşi din toată ţara.

Tabloul pelerinilor ce urcă, smeriţi, străduţele ce duc spre Mitropolie e unic şi tulburător. Unii murmură încet rugăciuni, alţii se gândesc, poate, la necazurile ce le-au lăsat acasă, unii aprind lumânări, alţii duc icoane sau bucheţele de busuioc în mâini. Tuturor li se citeşte pe chip o bucurie lăuntrică, o stare de împăcare cu sine, ca într-o rugăciune. Iar sentimentul pe care ţi-l dă acest şir impresionant de oameni e înălţător. În asta constă, de fapt, esenţa unui pelerinaj la sfintele moaşte: în a te împăca, în faţa lui Dumnezeu, cu tine însuţi şi cu ceilalţi, în a lăsa, pentru o zi, deoparte grijile acestei lumi şi de a te dărui trup şi suflet frumuseţilor Dumnezeirii.

‘Credinţa şi dragostea m-au îndemnat să vin din nou la Sfânta Parascheva. Prin rugăciunile ei, Dumnezeu ne ajută’, a declarat pentru “Ziarul Lumina” o credincioasă pe nume Maria, din Maramureş.

Într-o epocă a secularizării şi globalizării, iată că la Iaşi avem o efervescenţă duhovnicească similară celor din urmă cu 500 de ani, din marile centre de pelerinaj din Europa Occidentală. Dacă cercetăm cu atenţie viaţa Sfintei Cuvioase Parascheva, vedem că avem înaintea noastră o tânără care a trăit acum o mie de ani şi şi-a închinat scurta ei viaţă, de doar 26 de ani, Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, lăsând bogăţia, confortul şi prosperitatea vieţii din casa familiei din Epivata Traciei pentru a merge în pustiul Iudeii şi a se nevoi spre dobândirea Împărăţiei Cerurilor. La prima vedere nu avem nimic spectaculos în viaţa sfintei, nici martiriu, nici operă teologică de excepţie ca în cazul altor sfinţi mari ai Bisericii noastre, ci doar o viaţă închinată Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi iată că ceea ce pentru noi pare neimportant, înaintea lui Dumnezeu este cu adevărat important, deoarece Creatorul Cerului şi al Pământului a rânduit ca iată, după 1.000 de ani, sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva să fie unul dintre cele mai importante evenimente misionare din viaţa Bisericii noastre, astăzi, când societatea tinde să se îndepărteze tot mai mult de o existenţă autentic creştină. Cuvioasa Parascheva este sfânta noastră pentru că ne oferă modelul unei vieţi simple, clare, concrete, închinată lui Hristos şi răsplătită cu sfinţenia. Modelul axiologic al Sfintei Parascheva ne spune atât: simplitate, dragoste, fidelitate în împlinirea cuvântului Domnului nostru Iisus Hristos, în viaţa noastră, egal mântuire, egal sfinţenie. Ea este Sfânta noastră pentru că reprezintă modelul de urmare al lui Hristos indiferent de timpul şi spaţiul în care trăim, şi în acelaşi timp este exemplul pe care ni-l dă Dumnezeu că, ceea ce la noi poate fi neimportant, la El în mod sigur este important dacă împlinim voia Lui. Astăzi să ne îndreptăm în rugăciune către Sfânta Cuviosa să Parascheva şi să rugăm pe Bunul Dumnezeu ca pentru rugăciunile ei să ne dăruiască ‘sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea’.

0 comentariu

Foreskin 29-07-2010 - 23:19

…insa asta PRECIS ca a vandut vagoane de dinamita la palestinieni… sau o fi trecut la mahomedanism…

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult