Când m-am pensionat, m-am dus la Oficiul de Asistenţă Socială să mă înregistrez. Tipa din spatele biroului mi-a cerut buletinul, să-mi verifice vârsta. Îl uitasem acasă. I-am cerut scuze, i-am spus că mă duc acasă să-l iau şi mă întorc. A fost foarte drăguţă:
– Nu va mai deranjaţi, descheiaţi-vă la cămaşă.
Părul cărunt de pe pieptul meu a convins-o şi mi-a înregistrat solicitarea. Încântat de solicitudinea ei, când am ajuns acasă i-am povestit nevesti-mii. Ea a spus:
– Trebuia să-ţi scoţi şi pantalonii, poate primeai şi ajutor pentru dizabilităţi… …Şi atunci a început cearta!
