Fac azi o baie rapidă, pun ochelarii de înot pentru impresionarea audienţei, dau puternic de opt ori din braţe, văd pe sub apă ceva umbre, mă ia panica şi mă întorc.
Ajunge să mai dau de patru ori din braţe şi ajung la apă mică. Pun picioarele pe nisip, îmi zic că-mi e de ajuns un minut şi 24 de secunde de baie şi e cazul să ies la soare.
Dar ieşitul din apă nu se face oricum. Pe plajă-i lume multă, poate se uită cineva la tine. Dacă ţii cât de cât la imaginea ta, mai îndrepţi una-alta. Tragi de slip, să aranjezi cucu subacvatic, bagi un pic mâna prin păr (cât mai ai), ridici pieptul, sugi burta…
Apoi ieşi pe ţărm, calcând hotărât, pentru impresie. Privind undeva departe, nicăieri, tot pentru impresie. Dar ştii că măcar trei babe hodoroage tot se uită la tine. Poate una nici nu vede, nu contează. Ei bine, eu am avut baftă să ies taman lângă trei fătuci ce se bronzau pe ţâţişoare. M-am gândit că bine am făcut că m-am primenit. Şi am călcat mai hotărât, fără să privesc spre ele. Bineînţeles, doar la început….
Când am ajuns cam la un metru de şezlongurile lor, le-am trăznit o privire de (teoretic!) trebuia să le îngrop sub nisip. Ei bine, fetişoarele au rămas încremenite. Mă priveau cu ochi mari, toate trei. Am trecut pe lângă ele mulţumit de trăznetul transmis, de impresia făcută. Ajung lângă propria soţie, zâmbind mulţumit de mine. Şi propria soţie îmi spune:
– Şterge-te pe faţă, eşti plin de muci.
