Vara, căldură mare. Pe malul unei bălţi, Ion şi Gheo, cam afumaţi, dau la peşte. Un tip pe schiuri trece cu viteză, tras de-o barcă cu motor, făcând valuri.
– Măi Ioane, ăsta ne sperie toţi peştii, fir-ar el să fie!
– Să dea Dumnezeu să te îneci, fir-ai tu să fii!, îl înjură Ion.
Schiorul, încercând să ia o curbă mai strâns, cade în apă şi dispare la fund. Ion, după vreo două minute, către Gheo:
– Măi Gheo, ce Dumnezeu!, hai măi să-l scoatem pe fraierul ăla din apă, poate mai suflă.
Sar în apă amândoi, îl trag pe ăla la mal şi Ion începe să-i facă respiraţie gură la gură. După vreo zece minute, se opreşte şi se răsteşte la Gheo:
– Ia mai fă-i bă şi tu, că eu am obosit.
Gheo începe să sufle şi el în gura ăluia, cu putere. Ion, după vreo zece minute, uitându-se lung:
– Măi, Gheo, da’ ăla pe care-l înjurarăm noi nu se dădea cu schiurile?
– Ba da, mă!, confirmă Gheo.
– Păi, ăsta de ce are patine?
Vara, căldură mare…
