Într-o seară, vine dinozaurul la dinozauriţă şi, făcându-i galeş cu ochiul, zice:
- Ei, o facem?
Ea, uitându-se la podea:
- .. nu!
A doua zi, vine din nou dinozaurul la dinozauriţă şi, uitându-se cu subînţeles, zice:
- Ei, cum e? Merge una mică?
Ea, privind la vârful pantofului:
- Păi… mmm… nu!
A treia zi, vine dinozaurul la dinozauriţă şi zice cu nerăbdare:
- Păi cum?… Nimic, nimic?! Ea, şăgalnic:
- Nu, .. poate mâine!
Şi aşa mai departe, zi după zi, an după an. Aceasta este povestea dispariţiei dinozaurilor.
