Mergea Ion cu căruţă. Lângă el stătea câinele lui. La un moment dat, deoarece calul mergea prea încet, Ion îi articulează vreo două. În acel moment, calul se întoarce şi îi zice supărat:
- Bă, Ioane, după ce nu-mi dai de mâncare, mă mai şi baţi?
Auzind calul că vorbeşte, Ion o luă la fugă. După ce ajunse la o fântână, se opri să bea apă. Îl ajunse şi câinele, cu limba scoasă, şi îi zise lui Ion:
- Bă, Ioane, ce m-am speriat când a început calul ăla să vorbească!
