Într-o zi, nea Marin îşi pierde calul. Îl tot caută în dreapta şi în stânga şi îi tot mulţumeşte lui Dumnezeu.
– Ce te-a apucat, măi Marine, de tot îi mulţumeşti lui Dumnezeu? Stai, întâi să-ţi găseşti calul!
– Îi mulţumesc că n-am fost călare când veneam de la bufet, că mă pierdeam şi eu odată cu calul.