Înainte să se mărite, îi zise mă-sa Alinuţei:
— Fata mamii, în noaptea nunţii, când va veni vremea să te culci cu soţul tău, uite, ia de-aici o sticluţă cu cerneală roşie, şi s-o verşi pe cearceaf, fără să vadă el, ca să creadă că ai fost virgină…
Da’ ai grijă, să nu uiţi să ţipi cât mai tare şi să spui că te doare, ai înţeles?
— Da, mămică…răspunse Alinuţa.
Când în sfârşit sosi noaptea cu pricina, mă-sa se strecura lângă uşă celor doi tineri însuraţei, să asculte dacă totul decurge comform planului.
Auzind-o pe fiică-sa cum zbiera de ziceai c-o taie careva, ea îşi frecă palmele bucuroasă şi-şi zise în gând: „Aşa te vreau, fata mamii!”
A doua zi de dimineaţa, se duse nerăbdătoare la Alinuţa să-i povestească totul mai în amănunt.
— Ai făcut exact cum te-am sfătuit?
— Da mamă…
— Ai vărsat şi cerneala pe cearceaf?
— Da, mama…
— Excelent! Şi ia spune, soţul ce-a zis? întrebă măsa, curioasă.
— A zis: „De ce nu mi-ai zis, fă, că ai hemoroizi?”.
