Era pe timpul lui Ceauşescu şi trebuia la o fabrică să se dea afară personal.
DIRECTORUL: Eu ar trebui să plec, că sunt cel mai mare în grad! Dar ce-ar zice tovarăşul X, prietenul meu bun de familie, când aude că voi fi dat afară?
PERSONALUL: Aşa e, nu poate să plece dom’ director!
INGINERUL ŞEF: Având în vedere că eu sunt al doilea în grad după director, eu trebuie să plec acasă, dar ce-ar spune tovarăşul Y, care e mai sus ca tovarăşul X?
PERSONALUL: Aşa e, nu puteţi să plecaţi, domn’ inginer şef! Şi aşa mai departe, până vine rândul lui nea Vasile, portarul.
PERSONALUL: Nea Vasile, ne pare rău pentru dvs., dar trebuie să părăsiţi întreprinderea!
NEA VASILE: Măi băieţi, eu am trei copii de hrănit! Mai ţineţi-mă şi pe mine o lună, până îmi găsesc altceva…
PERSONALUL: Bine, Nea Vasile! Cum spui dumneata!
Peste o săptămână, trece Ceauşescu pe la fabrică. I se explică cum funcţionează maşinile (nu înţelege, nota povestitorului), dar, deodată, îl vede pe nea Vasile.
CEAUŞESCU: Nea Vasile, ce mai faci, măi, mai ştii când jucam noi fotbal în bocancii făcuţi de tata?!
NEA VASILE: Da, măi, Nicule! Tu ce mai faci, cum îţi merge? Tot cu Leana o freci?
CEAUŞESCU: Da! Ce să fac?! Fii atent aici, nea Vasile, uite zece numere de telefon, dacă ai vreo problemă, sună la orice oră!
NEA VASILE: Mulţumesc, dar nu e nevoie!
Ceauşescu pleacă.
DIRECTORUL: Vasile, îl cunoşti pe Ceauşescu?
VASILE: Bineînţeles, de când eram copil!
DIRECTORUL: Păi, de ce nu ai spus… Uite, te trimit la o şcoală de maiştri, să înveţi o calificare!
La şcoala de maiştri, vine la un moment dat Elena Ceauşescu în inspecţie. I se explică cum funcţionează maşinile (nu înţelege, nota povestitorului), dar, deodată, îl vede pe Vasile.
ELENA: Vasile! Ce mai faci, omule? VASILE: Bine, Leano, pe aici şi eu!
ELENA: Mai ştii când ne pupam noi în tufişuri?
VASILE: Mai ştiu, cum să uit aşa ceva! Tot cu Nicu o mai freci?
ELENA: Tot cu el, doar e un om bun, nu? Fii atent aici, dacă ai vreo problemă, ia aici 20 de numere de telefon. Dacă se iveşte ceva, ai o problemă, sună!
VASILE: Mulţumesc, dar nu e nevoie!
Directorul de la Şcoala de maiştri rămâne mască.
DIRECTORUL: De ce n-ai spus, nea Vasile, că o cunoşti pe Elena Ceauşescu?
VASILE: Păi, eu cunosc pe toată lumea! DIRECTORUL: Ei, na, şi pe Papa de la Roma? VASILE: Şi!
DIRECTORUL: Dacă îl cunoşti pe Papa, eu te avansez în grad până la inginer şef şi o să o freci toată viaţa!
VASILE: Bine!
Se dau telefoane la cele zece numere de telefon, se aranjează totul pentru nea Vasile şi se duc la Vatican cu elicopterul.
VASILE: Uite, băieţi, cum faceţi: pe mine mă ştiu băieţii de la pază, dar pe voi nu, aşa că intru şi o să apar cu Papa pe terasa aia.
PERSONALUL: Da, sigur, Vasile, hai s-o vedem şi pe-asta!
Peste o jumătate de oră, apare şi nea Vasile cu Papa pe terasă. Personalul nu ştia cum arată Papa, aşa că întreabă pe un catolic înrăit din Australia:
PERSONALUL: Ia zi, domnule, ăla de la balcon e Papa?
AUSTRALIANUL: Nu prea văd bine până acolo, dar ăla de lângă el e sigur nea Vasile!
